Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Nausica Mircea
Nausica, un nume predestinat
Pe Nausica Mircea am cunoscut-o ca om cu preocupări politice. Invitată la un interviu de domnul Ion Cristoiu, am ghicit-o din prima, dar nu am vrut să o dezamăgesc. De fapt, am ghicit-o de la discuția telefonică avută cu ea înainte de interviu. Prea mult bun simț, prea directă, prea sinceră, prea vulnerabilă. Ideal, în altă lume, ar fi fost numai bună pentru politică. Apoi am rugat-o să scrie fără să știu de pasiunea ei pentru scris.
Nausicaa este un personaj mitologic, o prințesă. În Odiseea lui Homer o găsim pe Nausica. După ce Ulise a naufragiat, a ajuns în fața prințesei gol, murdar și flămând. Nausicaa l-a luat pe Ulise în grija sa, veghind la primenirea lui, dându-i haine și de mâncare.
Pe Nausicaa o găsim în literatura postantică, în muzică și pictură, un personaj cu suflet bun.
Prezentarea pe care și-o face mai jos Nausica Mircea se încheie așa: „…cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți”.
Cora Muntean
Mamă, designer, om al muncii, artistă, visătoare incurabilă (încă visez că o să vină Moș Crăciun), om implicat și dedicat, uneori superficial și naiv.
Am absolvit facultatea de Drept în 1998, dar mereu am visat să fac litere, să scriu, să am o casă cu verandă și să mă pot bucura de natură, de lumină, de soare și de ploaie. Și să scriu tot ce gândesc și trăiesc. Am spus, sunt o visătoare!
Realitatea e cu totul alta sau „viața bate visarea”. Zilnic, am un program care mă scoate din reverie, sunt presată de termene, calitate, execuție, clienți, rutina unei munci în domeniul textil, care ne-a transformat în mici roboței. Nu văd decât tighele greșite, dimensiuni neconforme, câte o ață uitată. Desigur, văd și partea finală, care mă încântă, dar care nu ar fi posibilă fără atenție sporită.
Însă, în liniștea casei, atunci când sunt eu cu mine, fără zumzete și forfotă, fără zgomot de meciuri, Instagram,Tik-Tok etc, scriu. Am caiete întregi cu schițe, desene, texte și astă îmi oferă acea bucurie pe care fiecare dintre noi ar trebui să o trăiască atunci când face ceea ce îi place.
Am terminat un liceu de profil uman, mereu mi-a plăcut să scriu. Prima mea reușită a fost în clasa a treia. Am făcut o compunere, iar învățătorul meu mi-a dat plus10. Nu era așa o notă mare pe vremurile noastre. Pentru mine a fost un semn de încredere în mine. Le scriam prietenelor mele scrisorile amoroase, le făceam copiilor lor compunerile pentru la școală (și luam mereu 10).
Îmi place ceea ce fac. Iubesc să fac haine frumoase, compuneri frumoase și, cel mai mult, mi-ar plăcea să pot face mulți oameni fericiți.
Corespondență din Istanbul. Insula Principilor, locul peste care a suflat divinitatea
Nu am mai scris de ceva timp, dar despre ce să te înhami să așterni pe coli de hârtie ? Să repeți la nesfârșit lucruri știute și prea-știute, lucruri dezbătute ...
Corespondență din Istanbul. Croitoreasa de pe Bosfor
Acum vreo două zile, îmi scrie un fost coleg, de fapt îmi trimite și o fotografie haioasă, și mă întreabă dacă îmi e dor de modă. Coincidență sau nu, tot ...
Corespondență din Istanbul. Locul unde a cântat Maria Tănase a devenit cel mai mare centru cultural al Turciei
Au trecut câteva zile de maximă frenezie după câștigarea alegerilor de către președintele Erdoğan și a campionatului de către Galatasaray Istanbul, iar aici, prin locurile în care mă aflu eu, ...
Corespondență din Istanbul. Pisicile, aceste amfitrioane și stăpâne ale metropolei
Astăzi, joi, când scriu aceste rânduri, a fost sărbătoare mare pentru noi, creștin ortodocșii: Înălțarea Domnului. În drumul meu spre serviciu am trecut pe la biserică, pentru că trebuie să ...
Corespondență din Istanbul. Întâlnire cu Hemingway și despărțirea de ploaie
Motto: „Ploaia se va opri, noaptea se va încheia, durerea va dispărea. Speranța nu este niciodată atât de pierdută încât să nu poată fi găsită”- Ernest Hemingway. Plouă. Vremea e ...
Corespondență din Istanbul. Imnul României, aplaudat într-o catedrală de pe celebra stradă Istiklal
Așa cum mulți dintre cei care mă cunosc știu, eu locuiesc de ceva timp în Istanbul. E un oraș care mă fascinează: este și cosmopolit, dar un amestec impresionant între ...
Corespondență din Istanbul. Doi vrânceni care și-au lăsat amprenta pe pământul turcesc
Fiecare zi pe care o trăiesc aici, în Istanbul, mă îmbie la visare, dar îmi deschide și pofta de explorare. Am sentimentul că la fiecare colţ de stradă întâlnești lucruri ...
Corespondență din Istanbul. Despre moschei turcești și mănăstiri moldovenești, în numele domnitorului nostru
Refuzăm să ne recunoaștem superficialitatea. Însă, tot mai mulți dintre noi îi cad pradă, indiferent de circumstanțe, indiferent de locul unde ne aflăm, în familie, la serviciu sau oriunde în ...
Corespondență din Istanbul. Cu un prinț rus într-o veche cafenea turcească
Parcurgeam strada cu pași mărunți, parcă aveam mintea înțepenita într-un punct și nu reușea să iasă de acolo. Am ajuns la cafeneaua mult dorită, un loc desprins din ale veacuri, ...
Precum iubirea, și politica: Începe cu dulcegării și sfârșește cu farfurii sparte
„Fericirea nu poate fi cumpărată cu bani și dragostea nu poate fi dobândită cu forța”, scria Emile Zola, și chiar avea dreptate. Privesc, de mai bine de o lună, spectacolul ...
Lunga boală a sufletului e moartea sigură a speranței
Nu am mai scris de ceva timp, dar cred că nici nu aș fi avut de spus nimic care să capteze în vreun fel atenția voastră. De ce? Pentru simplul ...
Ne-am săturat de supereroi, vrem să avem curaj să aprindem un bec
Am obosit să văd atât de multă forfotă pentru nimic pe scena noastră politică și, chiar dacă nu sunt analist politic, ca simplu cetățean al acestui stat, îmi permit să ...
