Corespondență din Istanbul. Familia regală a României, la loc de cinste în Muzeul Militar

Despre Istanbul se poate afirma, fără urmă de îndoială, că este orașul în care nu ai cum să te plictisești nicicum.

Dincolo de atractivele obiective turistice, de strălucitoarele vitrine cu aur ale marelui Bazar, de tarabele cu mirodenii și magazinele frumos colorate,  Istanbulul este orașul cu foarte multe muzee.  Iar dacă ești pasionat de istorie și artă este păcat să nu ai bucuria să le vizitezi.

Când timpul îmi permite o iau la pas, să pot descoperi locuri noi și interesante. Într-o astfel de zi, frumoasă și însorită, am pornit,  pe jos, dinspre Piața Taksim spre Osmanbey. E o zonă cu trotuare generoase și clădiri frumoase. Pe traseu m-am abătut și am vizitat o catedrală catolică impunătoare (St Esprit), iar apoi mi-am îndreptat pașii spre Muzeul Militar. Efectiv nu era în planul meu de plimbare și vizite, însă ceva mi-a dat un imbold să intru. O curte mare cu verdeață, piese de armament de mari dimensiuni, iar apoi imensul muzeu care își deschidea larg ușile vizitatorilor.

Muzeul Militar este un loc pe care trebuie sa-l vizitezi.  Mi-a părut rău că nu m-am potrivit în ziua în care cea mai veche orchestră militara din lume susține aici un spectacol impresionant. Muzeul,  întins pe o suprafață mare, ca și marele Istanbul , oferă prilejul de a ne desfăta privirile cu un tur impresionat prin istoria marelui  Imperiului, de la începuturile sale până când a devenit republică.

Sunt expuse nu mai puțin de 55.000 de piese, printre care diverse tipuri de arme, scuturi, embleme, steaguri, uniforme militare și medalii și picturi. Totodată, găsim imense spații create aproape în mărime naturală în care sunt înfățișate bătăliile care au marcat istoria imperiului, precum Căderea Constantinopolului (1453), Bătălia de la Mohach (1526).

Poți  să admiri colecția marelui Mustafa Ataturk care, pe lângă uniforme, documente și alte obiecte ce i-au aparținut, cuprinde și 14 săbii.

Fiecare spațiu pe care îl străbați este o frumoasă lecție de istorie, nepărtinitoare, care arată atât perioada de glorie, cât și cea de decădere a marelui Imperiu.

Dar nu o să continui să povestesc despre istoria otomanilor și implicit a turcilor. Ceea ce vreau să vă împărtășesc este emoția trăită când am pătruns în sala care exemplifica  relaţiile Imperiului Otoman cu România de la sfârşitul  secolului al XIX-lea.  În această sală sunt expuse portretele, în mărime naturală, ale regelui Carol I şi reginei Elisabeta, pictate în 1881 de renumitul  E. Pesky, unul dintre artiştii consacrați la vremea aceea la Bucureşti, dar şi în Balcani. Prezența tablourilor m-a bulversat ușor datorită imaginii favorabile în care erau expuse. Mi-au plăcut, dar m-au și pus pe gânduri. Istoria învățată de mine nu ar fi trebuit să corespundă cu importanța acordată celor două figuri emblematice ale istoriei României. Am privit preț de câteva clipe chipurile celor doi,  am admirat eleganța aspectului lor, iar privirea mi-a căzut pe  șiragul elegant de perle de la gâtul reginei. Dacă vorbim despre grație și eleganță, primul lucru care îmi vine în minte este imaginea unei  femei  impecabile, prin ținută și postură, care are un colier de perle la gât. Perlele sunt, prin definiția lor, o marcă a eleganței, regina pietrelor prețioase, iar purtate de Regina Elisabeta în această impresionantă pictură, frumoasele pietre marcau și mai bine statutul și rafinamentul  unei  femei puternice. Simbol al puterii și al bogăției, perlele, cu atributele pe care le pot enumera fără nici o îndoială, precum vitalitatea, frumusețea, inocența, inteligența și integritatea, îmi demonstrează convingerea mea că perlele sunt pentru doamnele sigure pe ele, care știu să dea valoare unui întreg, sunt pentru doamnele care au avut dintotdeauna un aer prețios și rafinat și care știu să își sublinieze în mod delicat feminitatea și eleganța.

Portretul Regelui Carol este și el o definiție sublimă a impecabilului, însă mie mult mai rafinată și distinsă mi s-a părut lucrarea care o înfățișează pe Regina Elisabeta.

Așadar, prezența familiei  regale în  impozantul  muzeu,  alături de cărțile citite de mine  în ultima perioadă, și care făceau referire directă la perioada de după Războiul de Independență, mă fac să cred că relațiile dintre noi și turci nu erau așa de fioroase și  aș vrea să trag concluzia că tot ce am văzut la Muzeul Militar este transpus obiectiv, în contextul  istoriei ce leagă cele două țări.

Am plecat spre casă, traversând grădina muzeului cu o emoție și o bucurie în suflet, de român, și mai ales cu admirația prezențelor elegante ale primilor suverani ai României, Carol I și Elisabeta, expuse într-o aură impresionantă. Mergând încet, gândurile mi s-au plimbat rememorând povestea frumoasă de iubire dintre cei doi, dar și faptul că regina Elisabeta a avut un rol major de a promova  turismul pentru o țară care nu era în circuitul turistic internațional în acele vremuri, reușind  ca trenul Orient Express, care ajungea la Istanbul, să facă o haltă la Sinaia și călătorii să fie găzduiți la castelul regal.

O experiență frumoasă, o încântare și o formă de a vă invita să vizitați, atunci când veți avea drum la Istanbul, acest impresionant muzeu.