Panică la Bruxelles. Fraudă cu 400 de milioane de doze de vaccin, în valoare de peste 3 miliarde de euro

Tradiții (ne)prețuite

Dispariția fizică, pe care noi o numim „moarte”, presupune existența vieții. (Re)Învierea pe care ne-o aduce fiecare primăvară presupune moartea. Dar ce presupune nașterea, acel fenomen dătător de viață care pornește de la doar o celulă? (Spun „o celulă”, deși… Citiți tot articolul

Fiecare popor pe limba lui…

„De la fiecare după capacități, fiecăruia după necesități”. Nu a trecut prea mult de când se scanda această lozincă, în fond nobilă, dar niciodată aplicată, întrucât oamenii o fac… imposibilă. Fiecare popor își alege reprezentanții pe care și-i merită. Din… Citiți tot articolul

O planetă (dez)infectată

Parcă niciodată planeta-mamă nu a fost mai bombardată ca în ultima perioadă cu chimicale care „dezinfectează”. Am (dez)infectat aerul, solul, străzile, parcurile, clădirile, obiectele, flora și fauna. Practic, tot ce ne-a ieșit în cale a fost supus unei astfel de proceduri, înainte de a fi atins de mâinile noastre – se înțelege – la fel de dezinfectate. Nu știu ce reprezintă dezinfecția și dezinfectanții pentru experții de ocazie, apăruți ca ciupercile după ploaie, dar pentru specialiștii în igienă și boli infecțioase au, cu siguranță, altă semnificație. Să încercăm s-o aflăm. Citiți tot articolul

La mulți ani României pe care-o port în suflet!

Cineva, foarte drag mie, m-a supus unei neașteptate provocări. Mi-a scris: „Sper ca mâine să citim un articol al tău dedicat zilei României. Unul care să meargă la sufletul românilor.” Tocmai eu, care am oroare de festivități și nu-mi sărbătoresc nici măcar ziua de naștere?! Am reacționat cât se poate de prompt: „Sigur n-am s-o fac. Ce-aș mai putea spune frumos despre o țară în care se petrec atâtea lucruri triste și neplăcute, în care respectul față de popor și semeni se reduce pe zi ce trece, în care nu pare să-i mai pese nimănui de sănătate și boală, de educație și bun-simț…” Citiți tot articolul

România a refuzat o donație de o jumătate de milion de măști din Austria

În timp ce scriam articolul anterior despre măști mi-au revenit în minte niște evenimente mai vechi legate de țara natală și, deși fac parte din trecutul imuabil, am decis să le evoc, cu toate că au ajuns să-mi pară mie însămi neverosimile, atât de absurde sunt. În urmă cu opt, nouă ani am participat la o conferință pe plan național (în Austria) cu un referat despre situația tuberculozei în România. Prin prezentarea mea intenționam să le explic colegilor de aici din ce motive mai toate cazurile de tuberculoză multirezistentă veneau din România (pe locul doi se afla Ucraina și apoi veneau alte câteva state ale Federației Ruse). Reamintesc: În UE, costurile totale – directe și indirecte – ale terapiei unei tuberculoze (TB) simple (cu bacterii sensibile la medicamente), sunt în jur de 10.000 de euro. Citiți tot articolul

Ce ascund măștile?

Una dintre căile prin care germenii pătrund (mai bine zis sunt introduși) în organism este cea aeriană. Întrucât nu ne putem lipsi de aer, am inventat o mică stavilă în calea lor, și anume măștile. Cum era de așteptat, pandemia a polarizat populația și în funcție de acest aspect. La extreme există adepții portului lipsit de orice discernământ – la nevoie și în somn – și, firește, oponenții acestora, cei care fie nu cred în virus, fie sunt de părere că masca nu e bună la nimic. Citiți tot articolul

Prevenție fără stigmatizare

La începutul anilor '80, pe când omenirea se afla în pragul confruntării cu o pandemie de proporții, care continuă și astăzi, eram studentă în primii ani la medicină. Nu mi-a trecut pe la ureche nimic din știrile externe inițiale, încărcate de stupoare, apoi de tot mai multă neliniște și tumult despre cazuri ciudate de îmbolnăvire a unor persoane tinere și fără probleme de sănătate în antecedente, raportate în SUA. Se vorbea de boli grave cauzate de germeni, în fond inofensivi, dar care se însoțeau cu sau conduceau la distrugerea imunității organismului, precum și de o formă rară de cancer, ambele tipuri de îmbolnăviri soldându-se cu decesul la mai puțin de doi ani de la punerea diagnosticului. Citiți tot articolul
1 2