Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Dezordini ordonate și echilibre (in)stabile
Am încercat într-un articol anterior să zgâriem puțin crusta groasă care protejează enigmaticul miez botezat de noi conștiință, acea „instanța supremă” la care sistemele biologice se conectează și deconectează – întocmai ca sinapsele neuronale – atunci când li se intersectează orbitele și apar impulsuri ce solicită autoreglajul și reorganizarea: nevoia de aer, apă, hrană, lumină, odihnă sau ocrotire. Să-i spunem „sferă informațională” sau „memorie universală” – o sferă care, însă, spre deosebire de hubul artificial al informaticienilor poate și știe mai mult decât însumarea cunoștințelor membrilor rețelei. Comunicarea are loc la toate nivelurile, de la celulă la organisme, biotopuri și ecosisteme, iar de modul cum funcționează interconexiunile depinde însăși viața. Așadar, o serie lungă de bucle de feedback cu scopul reglării echilibrelor interne și al interacțiunii cu mediul, din care decurge un volum sporit de informații prelucrate de platforma imediat superioară și traduse într-un final (în limbajul accesibil fiecărui sistem) în noțiuni despre sine și despre lume.
Toate interacțiunile au în comun transferul de materie și energie, așa cum le stă bine sistemelor deschise care compun natura, sisteme pentru care atât masa cât și energia reprezintă variabile. Pământul însuși e un sistem deschis (unii îl consideră închis doar raportat la masa de carbon). Ar mai fi și sistemele închise care practică doar schimbul energetic, precum și cele izolate, care refuză orice schimb și își păstrează masa și energiile (inclusiv mărimi precum presiune, temperatură, volum) constante – se pare, însă, că acelea nu fac parte din dotarea originară a planetei, ci sunt mai degrabă rezultatul intervenției omului. Dar nu omul este acela care a făcut lumea, el doar se folosește de resurse.
Einstein spunea că obiectele nu s-ar afla în spațiu, ci reprezintă câmpuri extinse spațial. Deși mulți fizicieni postulează că lumea nu ar fi făcută din particule, ci din vibrații în diverse câmpuri, păstrăm termenul consacrat, pentru o mai bună înțelegere. Materia terestră considerată de noi „inertă” (moartă) pentru că nu se mișcă, nu respiră, nu se hrănește și nu interacționează cu restul (!) e organizată pe sfere compuse din aer (atmosfera), apă (hidrosfera), roci și minerale (litosfera) etc. Terra se mândrește și cu biosfera, o dotare care o înscrie printre excepțiile galaxiei. Toate sferele se află în strânsă interdependență. Din biosferă face parte și specia noastră, ce se remarcă prin tendința la (dez)organizare. Cu ajutorul energiilor – termică, eoliană, chimică, mecanică, cinetică, electrică, nucleară etc. –, omul a dereglat nu doar biosfera, ci a mai creat o sferă pe planetă, o tehnosferă, care amenință să perturbe cel puțin echilibrul planetar. Indestructibilă sau nu, energia este catalizatorul care aduce modificări entropiilor și face ordine în dezordine sau invers, după caz. Din păcate, sistemul tehnic creat de novo nu se mai poate autoregla ca celelalte, periclitându-le și lor funcționarea.
Mulți biomatematicieni au încercat de-a lungul timpului să descrie procese biologice – inclusiv mintale – cu ajutorul modelelor matematice. Unii opinează că într-o bună zi omul va reuși să (re)producă și conștiința și să înzestreze cu ea întregul univers. Înainte de a purcede în căutarea ingredientelor care înzestrează biosfera cu conștiință, s-ar cuveni să știm ce este un sistem în general și să aflăm cu ce calități le-a înzestrat natura pe cele biologice, întrucât descrierea prin intermediul formulelor matematice are sens – spun specialiștii – doar pentru procesele care-și dovedesc valabilitatea universală (întocmai ca în celebra formulă E = mc2) și țin cont și de regulile de bază ale logicii (vezi faimoasa teoremă a incompletitudinii). Un sistem e un ansamblu de elemente inegale ca mărime și proprietăți, structurate într-o rețea bine organizată și funcțională, încât se prezintă la exterior ca un întreg, chit că delimitarea în timp și spațiu e mai mult arbitrară/subiectivă și reprezintă doar o tentativă de a face ordine în dezordine. Cu mici excepții (fotoni, electroni, quarcuri) – și acelea izvorâte din incompleta cunoaștere actuală – totul e organizat pe sisteme: atomi, molecule, planete, galaxii, universul însuși. Biosistemele au în componență nu doar obiecte și mărimi fizice sau chimice, ci și trăiri, memorie, emoții sau idei. Subunitățile conlucrează pe principiul „toți pentru unul și unul pentru toți”. Orice modificare adusă unui element nu rămâne fără răsunet în rețea și nici la nivel de sistem. Ceea ce înseamnă că între ele are loc un schimb permanent de materie, energie și informații.
Cu cât mai simplu sistemul (pendulă), cu atât mai coerent se prezintă și cu atât mai previzibile îi sunt funcțiile. Pe măsură ce complexitatea crește (celulă), se instalează – aparent – și haosul, iar predictibilitatea e tot mai dificilă. Sistemele naturale (deschise) sunt construcții dinamice. Cele mici se pot organiza în sisteme tot mai mari și mai complexe, cu diverse modele de funcționare: organite, celule, țesuturi, organe, organisme, ecosisteme etc. Un suprasistem e un fel de matrioșka ce-și umple „golul” interior cu machete-surpriză, în care endostructura uneia devine exostructura alteia, efectul unui circuit devine cauză pentru circuitul următor, produsul unei reacții chimice devine catalizatorul altora ș.a.m.d. Fiecare componentă cu sarcinile ei, fiecare sistem cu rolul său care decurge din funcțiile subcomponentelor. Biosistemele au roluri inedite – reproducerea și autoconservarea – și exact asta face Marea Diferență și face posibilă evoluția. Produsul interacțiunii componentelor devine cândva producătorul acelora, un fel de efect și cauză într-una. E ca și când un aparat „x” ar fi capabil să se autocontroleze, să-și repare piesele defecte și să coordoneze producerea de noi componente (așa cum procedează bunăoară o celulă).
Oricare le-ar fi dimensiunile, sistemele se află în permanentă comunicare cu exteriorul, având ca obiectiv satisfacerea necesităților părților componente și ale întregului unitar. Toate sistemele răspund provocărilor vecinătății (excepția ar face-o universul însuși, despre care bănuim că n-ar avea vecini, deși în această privință părerile experților diverg), numai că biosistemele (re)acționează autonom, fiindcă de asta le depinde supraviețuirea, ceea ce nu se poate spune despre un… aparat oarecare, dependent de modul de gândire al constructorului și supus influențelor din mediu. Grație structurilor disipative sistemele naturale sunt capabile de reorganizare, spun fizicienii care au descris renumitele celule Bénard. Tot ei mai spun și că în general sistemele tind către extensia entropiilor și că procesele ireversibile le amplifică entropia. De ce ne preocupă expandările entropiei? Fiindcă ele reflectă de obicei dezordine greu controlabilă și pierderea/penuria de informații și pot conduce la autodesființare – valabil și pentru sisteme sociale (vezi haosul informațional din vremea pandemiei ori acapararea resurselor de către puțini și scindările masive din societate). În această privință autori mai realiști văd un trend stabil în direcția… greșită.
Cum rămâne cu sistemele biologice? Ele către ce tind? Însuși conceptul de autopoieză, elaborat cu decenii în urmă, ne dă de înțeles că sistemele care compun rețeaua vieții sunt structuri pe cât de stabile (cu condiția să nu se interpună perturbări majore), pe atât de dinamice și de flexibile. Ele sunt capabile de (auto)(re)generare, cu condiția practicării unui schimb permanent de energie și materie și a transferului (import/export) de entropii. Biosistemele tind către autoperfecțiune, ordine și entropie cât mai redusă (sintropie), ceea ce nu se poate face decât prin exportul entropiei (degajarea de căldură și eliminarea excrețiilor sunt exemple „măsurabile”). Tind și către un dezechilibru termodinamic în favoarea unui echilibru fluid (dinamic), întrucât echilibrarea reacțiilor chimice ar însemna omogenizarea structurilor și încetarea activității sistemului din lipsă de sens și de „motivație”. Un sistem funcționează atât timp cât există ceva de reglat și cât există surse de entropie scăzută (pentru noi e soarele) care să dea direcție lumii și timpului, or, dacă n-ar mai exista gradienți, și dacă toată energia s-ar dizolva în căldură și s-ar atinge temutul echilibru termic tradus prin atemporalitate și lipsa oricărui eveniment, sistemul s-ar autodesființa și ar înceta să mai existe. Valabil și pentru univers, se spune.
Experții spun că în natură mai toate procesele fizice reale se desfășoară astfel încât entropia universului să rămână constantă ori să crească. Dar biosistemele debutează ca „simple” celule, ca mai apoi, cu un consum imens de energie și substanțe să devină din ce în ce mai complexe și mai ordonate. Să însemne biosfera – cu tendința ei de reducere a entropiei – colacul de salvare pentru planetă, sau aparențele înșală? Chiar dacă entropia nu crește „la locul faptei”, asta nu înseamnă că ea nu poate crește altundeva în… univers ca urmare a ireversibilității proceselor. Cel mai utilizat exemplu de ireversibilitate e arderea moleculei de glucoză în prezența oxigenului. Din reacție rezultă energie pe care organismul animalelor o folosește la autoorganizare/mișcare/creștere, precum și apa și bioxidul de carbon, considerate „deșeuri metabolice” ale faunei. Acele molecule servesc florei ca materie primă la fabricarea glucozei din energia solară. La rândul lor plantele ne aprovizionează cu „deșeul” lor metabolic, vitalul oxigen. Nici că se poate un exemplu mai frumos pentru sintrofie (simbioză trofică) și menținerea unui echilibru natural, pe care omul pare decis să-l destabilizeze!
Viața își procură energia prin fotosinteză și respectiv metabolisme. Există teorii conform cărora biogeneza ar fi opera „șemineurilor” fumegânde de pe fundul oceanelor, a celebrilor black smokers, cărora le-ar fi reușit – întâmplător sau nu – crearea condițiilor propice emergenței vieții: minerale și hidrogen sulfurat pentru chimiosinteza bacteriană, aciditate și temperaturi convenabile, material organic (colonii bacteriene) ca sursă de hrană pentru nenumărate alte specii de viețuitoare din lanțul trofic constituit treptat. Oricum ar fi, biosfera a mutat reglajul entropiilor pe un alt circuit grație proteinelor, piesele de construcție ale vieții. Ele catalizează reacții eliberatoare de energie necesară întreținerii funcțiilor vitale și reproducerii. Tot ele „informează” celulele câtă energie le stă la dispoziție în fiecare moment pentru a da întâietate proceselor relevante (la nevoie se recurge la sinucidere celulară – autofagie – pentru a furniza material reciclabil). Niciun sistem neînsuflețit nu utilizează astfel energia.
Uimitoarea fiziologie umană include zeci de mii de asemenea procese care se desfășoară în fiecare minut cu scopul menținerii parametrilor fizici, chimici și biologici în limitele (adică de la… până la, și nu într-un punct fix ) prestabilite. Numim asta homeostazie, deși există voci care recomandă termenul homeodinamică, deoarece staza sugerează mai degrabă stagnarea. Oricât de flexibilă, homeostazia nu e suficientă, având în vedere complexitatea care ne caracterizează. Din când în când e nevoie de ieșirea unora dintre parametri din cadrul „normal” cu scopul adaptării la schimbări de scurtă durată (heterostază), sau al stabilizării prin schimbare, dacă provocările sunt de durată mai lungă (allostază). Atunci când provocarea – un stres, să spunem – se prelungește, organismul nu mai năzuiește spre restabilirea parametrilor inițiali, ci pur și simplu și-i modifică. Toate acestea ar trebui incluse în ecuație la prelucrarea datelor.
În plus, la prelucrare se interpun și informații de altă natură: emoțiile, gândirea, memoria etc. În timp ce bacteriile se nasc cu întreaga memorie a „experienței” de viață a generațiilor anterioare – inclusiv rezistența la antibiotice –, memoria umană se consolidează în jurul vârstei de 6 ani și are la bază exercițiul și sporirea numărului sinapselor. Așa să fie? Sau bagajul informațional e stocat de fiecare celulă? Cum altfel ne-am putea explica infiltrarea unor trăsături de caracter în comportamentul primitorului de organe, ca și cum i s-ar fi transplantat și informații despre personalitatea donatorului? Cum explicăm renașterea unei celule după apoptoză, ori autofagia, telepatia, hipnoza și rezonanța neuronilor-oglindă? Dar mentalitatea prezervată peste secole a unor națiuni întregi? Cu siguranță că nici recurența urii, a naționalismului feroce ori a setei de putere mondială și nici tradiția perpetuă a capetelor plecate ori victimizarea peste generații nu se datorează cărților de istorie din care nimeni nu mai învață (învățămintele ar arăta altfel!). Ce altceva dacă nu transferul de informații inițiază comportamentul social orientat al colectivităților de microorganisme care activează ținând cont de particularitățile ecosistemului din care fac parte: Mucegaiurile produc antibiotice doar atunci când e necesar și când sunt amenințate de anumite bacterii care se înmulțesc exagerat și tind să preia supremația. Populația bacteriană marină e înjumătățită zilnic de fagi (virusuri care distrug bacterii), menținând astfel echilibrul acvatic. Supraviețuiesc atacurilor fagilor doar bacteriile care au „învățat” să se apere practicând chirurgia genetică pe nume CRISPR-Cas. Alți microbi sunt capabili să producă lumină, să descompună plasticul și uleiurile minerale, ori să producă curent electric din apele reziduale, curățind mediul și încercând să restabilească vechea ordine.
Poate că nu de la neuroni și de la măsurarea activităților electrice și biochimice ale sinapselor trebuie să plecăm, ci de la schimbul de informații dintre celule în general, ca și dintre ele și mediu, ținând cont de coerența (armonia) vibrațiilor entităților structurale și de rezonanța (poziționarea pe aceeași lungime de undă) care să faciliteze percepția semnalelor. Pentru ca participanții la „conferință” să poată comunica se cere mai întâi cooperarea și folosirea aceluiași limbaj (sau măcar traducerea exactă) și o interpretare corectă. De-abia atunci structura superioară rezultată din schimbul de informații va dobândi atenție, se va putea concentra, va avea răbdare și reziliență, va putea percepe conștient lumea și va ști cum să răspundă provocărilor, încheind cu succes bucla feedbackului pe care se află înscrisă. Circuitul ființelor se compune din mii de senzori și aparate de măsură și calibrare pentru tot atâtea substanțe și impulsuri care circulă neîntrerupt în interiorul și între sistemele aflate în permanentă interdependență.
Dar unde să fie stocate informațiile? În gene, în molecule proteice sau în celebrele vibrații de câmpuri cuantice? Întrucât ADN-ul separă biologia de rest, suntem îndreptățiți să bănuim că acolo e biblioteca de date. Dar genomul ni se modifică permanent (numai de la concepție și până la naștere suferă 40 de schimbări), și la fiecare diviziune celulară se pot produce greșeli (mutații). În plus, nu dispunem de un singur genom, ci de câteva miliarde… Practic fiecare celulă își are materialul genetic propriu, cu secvențe comune cu ale celorlalte, dar și cu fragmente deosebite de ale lor. Neuronii se cuplează și decuplează permanent ajutându-ne să ne însușim lucruri noi, să memorăm unele sau să uităm altele. Fiecare categorie de celule se reînnoiește la un interval de timp, ceea ce face ca la finalul vieții să dispunem de o cu totul altă materie decât aceea cu care am venit pe lume. Suntem aceiași, sau suntem mereu alții și cum se disipează informația astfel încât întregul nou-creat să reprezinte mult mai mult decât suma părților componente (poate că la asta se referea Aristotel) și nu mai puțin, așa cum ne-o demonstrează deficitul de masă și legile fizicii?
Nu cumva secretul se află ascuns în transpozonii considerați până nu demult „deșeuri genetice” ori „paraziți de ADN” – niște gene sprințare capabile să se autocopieze, să se multiplice și să-și modifice locul în genom? Acele „gene egoiste” (li se spune așa deoarece activitățile lor par subordonate propriei supraviețuiri) nu sunt puține, se estimează că ele ar ocupa aproape jumătate din genom. Multe dintre ele sunt resturi de microorganisme, mai ales de virusuri, cu care specia noastră a venit în contact de-a lungul timpului. Poate că nu sunt atât de „egoiste” cum le imputăm noi, și nici paraziți ai ADN-ului nu sunt, ci dimpotrivă, motorul evoluției. Ființele vii datorează transpozonilor flexibilitatea genomului și adaptarea la mediu. Pare plauzibil ca tot ei să poarte informația experiențelor anterioare și să insiste s-o transmită cu scopul asigurării continuității. Lumea vie se prezintă ca un puzzle multidimensional, în remodelare continuă, în care fiecare piesă are de ales fie să se adapteze și să se transforme în ceva mai potrivit, fie să-și părăsească orbita. Ecuația care le descrie orbitele are o mulțime de variabile. Natura se autoreglează de miliarde de ani și o va face în continuare, în pofida interferențelor antropice. Nu e greu de ghicit cine va câștiga până la urmă războiul… conștiințelor și va restabili (dez)ordinea primordială. Rămâne totuși întrebarea dacă nu cumva viața își are rădăcinile în… moarte. Altminteri de unde materia primă?!
Comentarii
Un sistem funcționează atât timp cât există ceva de reglat și cât există surse de entropie scăzută (pentru noi e soarele) care să dea direcție lumii și timpului, or, dacă n-ar mai exista gradienți, și dacă toată energia s-ar dizolva în căldură și s-ar atinge temutul echilibru termic tradus prin atemporalitate și lipsa oricărui eveniment, sistemul s-ar autodesființa și ar înceta să mai existe. Valabil și pentru univers, se spune.
–
desavarsirea nu e tot una cu a inceta sa mai existi, ci cu a inceta sa te mai misti
lipsa ‘miscarii’ nu e moarte, daca referinta e Radacina Universului, ci insasi Viata
–
in Univers ‘dezvoltarea’ e cale catre Echilibrul Absolut ( foarfeca lui fibonacci ) ( lege absoluta a Universului )
desavarsirea se manifesta prin superpozitii, una e desavarsirea in sistemul numit Univers, alta e desavarsirea in Sistem …ul exisns, care ia iin seama si Radacina Universului ( care e in afara Universului), deci ia in seama si Oul Absolut ( din care Universul s a nascut )
–
exista o miscare absolut relativa
exista o miscare absoluta ( din care miscarea absolut relativa s a nascut )
–
miscarea absoluta e ‘nemiscare’, daca referinta e Universul
‘nemsicarea’ e si ea o miscare, insa una proprie Oului Absolut
–
miscarea desavarsita proprie Universului e ‘miscarea perpetua’, care poate fi asimilata cu nemurirea, cu viata cu v mic ( o viata relativa in mod absolut )
miscarea desavarsita proprie Oului Absolut ( din care Universul s a nascut ) o ‘nemiscarea'( din care ‘miscarea perpetua’ s a nascut ), care e tot una cu vesnicia.
–
spre fundamentala diferenta, vesnicia e o miscare desavarsita absoluta,
care se poate manifesta si in Univers( dovada e Hristos ), insa si in Oul Absolut ( unde ‘miscarea’ e chiar Hristos ( care e Viata ))
diferenta dintre Nemurire si Vesnicie, adica dintre Antihrist si Hristos e faptul ca ‘ecuatia de miscare care e Antihrist’ i se poate aplica doar Universului, pe cind ‘ecuatia de msicare care e Hristos’ se poate aplica si Universului SI Oului Absolut.
Infinitul, care e tot una cu Nemurirea, care e tot una cu Antihrist …nu se poate manifesta in Patria Nemiscarii ( adica a Miscarii Absolute ), pentru ca el …habar n are ce e aia Duminica, zi de odihna, deci habar n are ce e aia ‘nemiscarea care e insasi Miscarea Absoluta, proprie Imparatiei care e in noi )
–
poti studia Natura fara sa ‘studiezi’ …religiile lumii?
mixind religiile lumii, adica gasindu le numitorul comun, oare nu cumva …dai peste …cea mai stralucitoare pietricica din taista ta?!
–
in fapt noi …chiar nu ne putem intelege:))), doamna doctor, pentru ca eu …am tendinta de a ‘iesi’ din ‘forma’ in care am fost turnat dupa ce m am nascut si care e Civilizatia ( daca n as fi nascut intr o alta vreme ‘forma’ ar fi aratat altfel, ma gandesc… ) prin urmare in timp ce dvs sinteti, din ce se vede, ‘la zi’ cu valentele Civilizatiei, pe mine ma chinuie talentul in sens invers:)), adica sa ies din ‘setarile’ civilizatiei, pentru ca si doar pentru ca sa pot ‘vedea’ cu ochii mei’ , or a iesi din setarile lumii e sinonim cu a ti scoate din cap tot ce ti a varat Cvilizatia …de cum te a atins:)), deci pare a fi vorba despre un proces care in sine e complex 🙂 )
neg instinctiv tot ce mi au varat ‘astia’ n cap! :))
poate ca ajung la aceeasi concluzie, in final, insa prefer ‘sa mor’ pe concluzia mea, indiferent despre ce o fi vorba :))
definitorie in ‘poveste’ a fost faza cu Cifrele, care sint sapte ( celelate …’trei’ sint un intreg, proprii Oului Absolut,…pe care te poti apuca sa l ciopirtesti, ciopirtind pina la urma Sfanta Treime, insa procesul a pleca de la faptul ca mai intai exista Sfanta Treime, Intregul-Singilarul-Pluralul, si abia dupaia …ai avut tu ce ciopirti:)))) )
–
si Zero, care nu e ‘nimicul’, ci ‘Totul Si Nimicul’
ca tot vorbeam despre Cifre,
exista doua dinamici fundamentale, ambele incep cu Cifra 3, una dintre ele luind o in sens invers, pe -, deci exista doua Pluraluri, ‘in oglinda’, unul pe numere negative, propriu Daruirii, celalalt pe numere pozitive, propriu Acumularii
insa asta al acumularii e oglindirea celuilalt, fara de care …nu poate exista :))
asa ca ‘vrajeala cu ‘ 0 1 2 si …felul in care e definita o dinamica fibonacci ulterior …nu tine,
…in cea ce ma priveste!, evident…:))))
rezumat:
sinteti minunata!, m ar fi placut sa ne ntelegem, insa …aia e!, …sint ‘defect’, mai mult sau mai putin, daca referinta e ‘miscarea civilizatiei’ :)))))))
dezordini ordonate si dezechilibre stabile
–
asta e Esenta Sistemului de Balante al Creatiei
–
stabilitate dezechilibrata si ordonare dezordonata, despre asta e Sistemul de balante al Anticreatiei. el e sinonim cu raiul pe pamant, e Echilibrat …la Infinit ( deci in mod absolut el e plenar dezechilibrat )
‘Din păcate, sistemul tehnic creat de novo nu se mai poate autoregla ca celelalte, periclitându-le și lor funcționarea.’
–
asta nu se poate!
daca ar fi asa, atunci Sistemul de Balante al Creatiei ar fi …Impotent. insa ‘se stie’ ca nu e, pentru ca Creatia a fost Buna Foarte
–
deci …poa sa dezvolte omul ‘sistemul tehnic’ pina nu mai poate, el tot al Naturii va fi, deci va fi Supus Sistemuui de Balante, caz in care mai devreme sau mai tarziu Sistemul se va echilibra
–
problema apare atunci cind …tot dezvoltind acest sistem, tehnic, omul se departeaza de Natura.
daca te departezi de Natura …te apropii de Antinatura:))
or daca insisti cu sistemul tehnic la un moment dat vei da de o Intersectie su Aninatura 🙂
noi, acusica, fix in pozitia asta ne aflam
ne aflam cu un picor, …cel putin:)), pe Taramul Antinaturii
or in acest caz…Da!, se manifesta Dezechilibrul, ala Fundamental, despre care am tooot vorbit paici, spunind ca Natura …va Echilibra si aceasta Exprimare, pentru ca ‘Sistemul de Balante al Creatiei …nu pica’,
insa o sa faca asta …in singurul fel care mai e posibil, Daruindu se pe Sine!
deci Natura va Echilibra prezenta …aievea! a Antinaturii ( pentru ca ea exista si mai nainte, insa nu era ‘prezenta’ in creatie, ci la locul ei, in Anticreatie, pe Taramul Nimicului ), insa o va face ..Dezechilibrindu se pe Sine!
si …inchipuiti va cam ce ar insemna o ‘dezordine’ in Sistemul de Balante al Creatiei ( ca asta, in mod Absolut, tot Ordine inseamna, tot Echilibru, …asa e, insa in ceea ce priveste Creatia, ea …va fi de nerecunoscut
–
prin urmare una e …sa scoatem fum pe cosuri ( ale fabricilor, ale uzinelor, ale caselor,…etc etc, …tot degeaba!,Nu! putem dezechilibra Sistemul de Balante, el…va echilibra, …dupa o vreme, …la soroc)
insa daca ne apucam sa ‘aducem’ in Natura, in Creatie, ‘stari’ proprii Anticreatiei, …spre ex Inteligenta Artificiala Cuantica, atunci …nu mai e nimic ‘de facut’ ‘in sistem’, Insusi Sistemul tre sa se Daruiasca pe Sine procesului de Echilibrare Absoluta
–
deci …hai sa ncepem cu inceputul
doar Antadevarul nu e Adevarul
exista Totul si exista Nimicul( care e Antitotul ) exista minciuna, insa ea e Adevar, alaturi de ‘adevaruri’ . doar Antiadevarul nu e Adevarul
–
noi vorbim despre ‘nimic’, insa nu vorbim despre Nimicul, vorbim despre nimicul …care nu exista, insa ‘nu exista’ in mod Absolut, si nu vorbim despre Nimicul care exista, insa exista in mod Absolut Relativ
mai babeste, un pic…:)
computerul cuantic e o scara de la Pamant la Cer, insa Pamantul in cazul asta e Anticerul, Cerul fiind Natura.( deci Anticerul e Antinatura, Artificialul )
exista Natura. insa tocmai daia exista si Antinatura ( noi …nici nu ne putem inchipui cum vine Antinatura …in stare pura.
insa …din! Antinatura, daca, cumva, se exprima …in Natura insasi Referinta Antinaturii ( chit ca e o Armonie a ei ), atunci ea tinde sa i fie naturii Referinta (( pentru ca seamana cu referinta Naturii …leit!, fiind in fapt Imaginea din Oglinda a aAcesteia.
doamna doctor, va ocup spatiul dedicat comentariilor cu balast,…daca nu trecem de ‘primul pas’, acceptarea faptului ca exista Antinatura, Antiadevarul, ca, pina la urma, ‘doar Antiadevarul nu e Adevarul’
daca trecem de pasul asta …continui ‘dialogul’ cu dvs, daca nu …ma retrag apoi in ‘mugure’, in liniste… :))
prin urmare …ce e ala timp si ce e aia spatiu?! :))) :))))))))))))))))
cel mai greu e sa ti scoti din cap ce ti au varat ‘astia’ de cum te ai nascut, ca sa poti vedea …pe curat:))))
Einstein spunea că obiectele nu s-ar afla în spațiu, ci reprezintă câmpuri extinse spațial.
–
spunea că obiectele nu s-ar afla în timp, ci reprezintă câmpuri extinse temporal
ce e timpul si ce e spatiul?!
–
timpul e antispatiul? sau spatiul e antitimpul?!:))
–
daca ceva e, atunci exista si ‘ceva care nu e’, el e anticeva-ul. despre ‘anticeva’ poti spune ca: el, anticeva-ul, nu exista ( daca referinta e ‘ceva-ul’
nu poate exista ‘ceva’ fara sa existe ‘anticeva-ul’
–
Zero e Totul si Nimicul
–
din Totul se naste ceva-ul, insa el hraneste, brusc, fix in momentul cind s a manifestat, Nimicul, care …creste:))), echilibrind prezenta ceva-ului prin manifestarea, pe teritoriul Nimicului, anticeva-ul
–
prin urmare …sa revenim:
nu exista timp si spatiu.
exista …ori timp si antitimp, ori spatiu si antispatiu. si timp si spatiu ..asa ceva nu exista
exista cer si pamant( care e anticer-ul )
–
insa si cerul are …cerul si pamantul sau, dupa cum si pamantul are pamantul si cerul sau
–
prin urmare avem o balanta Cer-Pamant
Cerul …se despleteste intr o balanta cer-pamant
Pamantul se despleteste intr o balanta pamant-cer
–
aceasta Balanta care in fapt e Matricea Dinamicii Creatiei se suprapune peste Dinamica Cubului
–
prin urmare exista spatiu si exista timp, in Spatiu
exista timp si exista spatiu, in Timp
si exista Antispatiu, pentru ca si numai pentru ca exista Spatiu
si exista Antitimp pentru ca si numai pentru ca exista Timp
–
prin urmare exista Adevarul, unde se manifesta adevarurile si minciunile ( deci minciunile sint Adevar )
exista Antiadevarul unde se manifesta minciunile si adevarurile ( deci adevarurile sint Minciuni )
–
deci o minciuna poate fi Adevar, iar un adevar poate fi o Minciuna, pentru ca singura Minciuna care exista este Antiadevarul.
–
exista un sistem, Natura, insa tocmai daia apare in poveste si Antisistemul, Antinatura, Artificialul
tot ce e in Natura e Adevar, …cu minciuni cu tot!
doar Antiadevarul, Antinatura, nu e Adevarul, abia Antiadevarul fiind Minciuna.
–
atunci cind Totul era plenar neconsumat, iar Nimicul era gol pusca, nu exista Cer, nu exista Pamant
atunci cind a aparut Lumina a aparut si …’lumina si intunericul’, insa a mai aparut ceva, pe teritoriul Nimicului, a aparut Antilumina
deci exista Lumina, lumina, intuneric. Antilumina, intuneric, lumina.
doar Antilumina nu e Lumina, intunericul tot lumina e, dupa cum si minciuna e Adevar ( doar Antiadevarul nu e Adevarul )
–
deci s a nascut Lumina, insa intr o balanta, insa tot atunci s a mai nascut un taler, Antilumina, care si el e intr o balanta
in Cifre ( Curcubeu ) 3 5 sint talere, 4 e reazem. 7 9 sint talere, 8 e reazem. 4 9 sint talere, 6 e reazem.
insa atunci cind acest sistem de balante s a manifestat, a aparut Antibalanta, care e …fix pe dos decit Sistemul de Balante, caz in care referinta Absoluta a Sisteului de Balante, care e 6, isi are corespondent in Anti’sistemul de Balante’, in oglinda,
asa aparind Referinta Absout Relativa, care e Referinta Anti’sistemului de Balante’
deci …nu e chiar o intamplare ca referintele Celor Doua Oua Absolute ( intre care unul e Absolut Relativ ) adica spre ex 6 si 9 sint ‘in oglinda’
de fapt …s a Precizat, spre Recunoastere, s-a zis Antihrist,…nu altfel :))) ( 6 fiind pozitia lui Hristos, Referinta Absoluta a Balantelor Creatiei,
9 fiind pozitia lui Antihrist, Referinta Absolut Relativa a Balantelor …Anticreatiei ( Antinaturii )
noia cusica vorbim despre adevar, despre minciuna
noi nu vorbim, inca, despre Antiadevar ( care si el e un ‘Adevar’, propriu Anticreatiei, fiind Adevarul intors pe dos si cu capul in jos ( adica o Oglindire a Adevarului ) 0
‘Rămâne totuși întrebarea dacă nu cumva viața își are rădăcinile în… moarte. Altminteri de unde materia primă?!’
–
‘se lucreaza’ cu potentiale
–
omul se naste …dintr un potential si …hraneste alt potential dupa ce se naste
cind ai ajuns sa incarci ‘intreg potentialul’ ….mori, insa nu mai nainte sa l descarci pe cel cu care te ai nascut :)))
deci …o fi ‘murind’ unul dintre potentiale, pas cu pas,…insa tot asa, pas cu pas, creste celalalt, ‘se umple’ celalalt’,
prin urmare Lunea si Duminica …sint unite,
tot asa cum Iarna si Primavara …sint unite
tot asa cum moarte si viata sint unite, unite in sensul in care una e oglindirea celeilalte
te aproprii de final cu ‘descarcarea potentilului’? pai …inseamna ca te aproprii si de finalul procesului de incarcare a potentialului :))
‘Oricare le-ar fi dimensiunile, sistemele se află în permanentă comunicare cu exteriorul,’
insa mai ales cu sinele …comun? ( pentru ca sistemele se dezvolta prin ‘daruire de sine’ , prin urmare ele isi pastreaza o ‘frecventa’ pe care comunica intre ele si toate cu ‘potentialul’ pe care l ‘traduce in realitate qdn ul ? )
oamenii nu se nasc pe stoc. ei descarca un potential, preexistent. mai intai acel potential si mai apoi nasterile. adn ar putea fi cheia i care acel potential de descarca. despre acest potential am mai vorbit, el poate fi definit simbolic asa: istoria viitorului, scrisa cu dorinte ale oamenilor, cu actiuni.
faptul ca in unele natii persista anumite dinamici dincolo de generatii poate fi inteles si asa, acest potential gradinarit dincolo de generatii se descarca tot asa. ce gradinaresti aia primesti, potentialul pe care l gradinaresti e cel care va fi descarcat, definind realitatea.
acest potential e ‘stocat’ pe taramul cuantic, …nu prea vad unde altundeva.
procesele fundamentale in Creatie se desfasoara pe alea Daruirii, Acumulare fiind un Efect.
adn ul descarca un potential …daruit, pluralul flosit fiind cel propriu Daruirii, adica din 1, 2. adica 2 se naste din …sinele lui 1, pastrand conexiunea cu ‘aceeasi radacina’
‘Produsul interacțiunii componentelor devine cândva producătorul acelora, un fel de efect și cauză într-una.’
–
intr una …intr una, insa intr un sistem inchis, care e Creatia.
prin urmare ‘efect si cauza intr una’ devine o dinamica pandemica, care se inchide in final prin cel care a generat o, astfel ….indiferent care a fost ‘actiunea’, spre ex un virus, in final procedura se inchide astfel incat perdantul e …chiar virusul.
de asta ‘nu poti omori Natura, pentru ca ea e o creatie bazata pe Daruire, caz in care orice dinamica e ‘In Intreg’, in cazul ei, prin urmare orice ‘actiune’ genereaza in final o ‘reactie’ care anuleaza chiar ‘actiunea’ si face asta ‘prin definitie’
aceasta procedura o putem regasi …la al nivel in dinamicile pandemice care se desfasoara in Civilizatie de citiva ani
nu poti sa ‘omori’ Natura. poti scoate cit fum vrei, cite noxe doresti, …pe nas, :)), Natura ‘prin Definitie’! va corecta ‘actiunea ta’, in final perdantul fiind chiar tu, care vei fi …’corectat’
–
de asta am si zis ca ‘in Natura’, in Creatie, exista Adevarul, care acopera adevarurile si minciunile, ele fiind …Adevar.
–
daca vrei sa ‘distrugi’ Natura, Creatia, asta se poate incerca …’din afara Sistemului numit Natura’, pentru ca ‘in Creatie’ e imposibil …prin Definitie, pentru ca ‘actiunea’ ta se va mondializa, in final inchizindu se fix prin tine, care ai initiat o,
–
acest ‘din afara Sistemuui numit Natura’ e chiar Antisistemul despre care vorbeam mai sus. el este Nimicul …care exista…ca potential ( acest Nimic putindu se gonfla la Infinit, tinzind sa devina Totul, insa tocmai daia nu mai poate fi Nimicul, asemenea lui Zero, care e Totul SI Nimicul ( deci el poate fi ori Totul, ori Nimicul )
–
ar mai trebui insistat, poate:)), pe intelegerea faptului ca nu te poti depata de dinamicile Naturii, asa cum tot insista omul, mai cu seama pe vremurile astea, fara sa te aproprii de Antisistem.
iar daca sistemul e Natura, Antisistemul e Antinatura
( despre Antisistem …s a mai spus, ca io …absolut nimic nu spun …care sa nu fi fost spus deja, asta …prin definitie!, eu ‘doar aduc la zi’ zicerile deja spuse :)))) …din ce mi dau eu seama:)) )
o manifestare a Antinaturii …in! Natura, o Intepare a Sistemului numit Natura care sa permita inundarea Sistemului cu ‘dinamici distorsionate’ ( daca referinta e Natura ), proprii Antinaturii, e un proces pe care eu l am numit …simplu, Metamorfoza
deci daca privim Natura ca fiind un Sistem Inchis, atunci cind se manifesta Antinatura pe teritoriul Naturii cele care ‘o iau razna’ sint fix procesele de autoechilibrare fundamentala, adica cea care sufera e fix …’mondializarea’, prin urmare ‘corectia’ …nu mai poate fi ‘aplicata’ …simplu, odata cu ‘inchiderea’ mondializarii.
–
prin urmare Natura va pastra Definitia Intregului ….Ingloband Antinatura, caz in care Echilibreaza Noul Sistem …Daruindu se pe Sine ( aceasta ‘procedura’ …’de Granita’ il va declara in final perdant pe cel care a Actionat, pentru ca …facind asta Natura a restabilit ..Dinamica Intregului, adica putinta mondializarii procesului, deci si posibilitatea manifestarii ..’corectiei’ :)) :))))) ( ce tare! 🙂 )
Mulți biomatematicieni au încercat de-a lungul timpului să descrie procese biologice – inclusiv mintale – cu ajutorul modelelor matematice.
–
atunci cind te apropii de matematica e bine sa i cunosti esenta:))
Matematica e Clona Iubirii
omul cunoaste …matematica cu m mic, care e proprie Naturii. fix asa cum ‘cunoaste’ minciunile si adevarurile, care sint proprii Adevarului
omul habar n are ce e aia Matematica, cu m mare deci,
Matematica e Antisistemul, e minciuna devenita Antiadevar, caz in care ea pune la indoiala Adevarul,
e Antiiubirea
care e temelia Antisistemului, a Antinaturii, tot asa cum Iubirea e temelia Sistemului numit Natura
–
s a spus Antihrist. s ar fi zis altfel, daca asa era mai cu folos. insa s a zis in mod desavarsit!, daia s a zis Antihrist, ca sa …recunosti!
Hristos e Adevarul. Antihrist e Antiadevarul
Hristos e Iubirea, Antihrist e Antiiubirea
Hristos e Viata, Antihrist e Antiviata
Hristos e vesnicia, Antihrist e Nemurirea
Nemuirea e Antivesnicia…
–
prin urmare Metamorfoza este …cel mai complex proces, la modul Absolut, pentru ca el bulverseaza toate dinamicile din Natura, din Sistemul numit Natura, bulversind in primul rind ‘dinamicile pandemice’, ‘mondializarile’, care sint fundamentale in Natura, fiind esenta ‘corectiilor’, Echilibrului.
deci practic Antiadevarul vine la pachet cu Dizarmonia ( doar Antiadevarul nu e Adevarul, doar Dizarmonia poate perturba Armonia Creatiei, in Creatie.
Natura se autoreglează de miliarde de ani și o va face în continuare,
–
da, se autoregleaza pentru ca e un Intreg!, pentru ca are la temelie Pluralul Daruirii ( caz in care 1 e mai mare decit 2 ) caz in care orice Actiune se ‘inchide’ prin ‘autocorectie’,
insa noi acum asistam la ceva …nemaivazut pina acum, la manifestarea Antinaturii
–
deci …cu toate ca ‘nu cunoastem Natura …cel putin n o cunoastem prea bine, uite ca tre sa facem fata unei …minunatii, Antinatura!
deci …cum ziceam mai sus, are sens dialogul daca pornim de la faptul ca pe Vremurile astea vorbim despre Natura Si despre Antinatura
daca e sa vorbim doar despre Natura …discutia e lipsita de consistenta, pentru ca …daca se manifesta si Antinatura, aia e, cum s o omiti din peisaj
totul porneste de la Turnul Babel. asta nou, caruia i se mai spune si Computer Cuantic.
de la Scara de la Pamant la Cer ( de la Antisistem la Sistem, de la Antinatura la Natura )
de la acest ‘ac’ care Inteapa Sistemul numit Natura, caz in care acesta devine ‘Sistem Deschis’ , fiind ‘diluat’ cu dinamici propriii Antiadevarului )
se poate intelege felul in care se misca Natura, pe vremurile astea, altfel decit luind in calcul manifestarea Antinaturii?
se poate intelege felul in care se misca Civilizatia, pe Vremurile astea, altfel decit luind in calcul manifestarea Antiadevarului?
–
io zic ca …nu prea cred :)), insa fiecare ‘crede’ dupa cum e, nu i asa?:)), deci e loc pentru toate ‘credintele’ :),…cred :)))