Specialiștii opinează că ne aflăm în pragul remodelării lanțului trofic și că în următorul deceniu fiecare a zecea porție pe bază de proteine animale va fi vegană, iar industria cărnii va trece printr-o drastică revoluție. Se estimează că până în 2050 omenirea aproape își va dubla apetitul de carne și în paralel își va putea permite să renunțe la 70% din producția de carne propriu-zisă. Înainte ca iubitorii de meniuri carnivore să iasă în masă la proteste, fie-le spus că industriile vor avea grijă ca nimeni să nu ducă lipsă de nimic, în niciun caz de… gustul cărnii. O treime din necesar va proveni din măcelăriile tradiționale, o alta de pe ogor, iar ultima e noutatea exclusivă și vine din cutiile Petri, mai bine zis din bioreactoarele laboratoarelor. Așadar un meniu diversificat – ca proveniență – și în același timp cu un gust invariabil, întrucât industria se pricepe de minune să-l reproducă fidel la fiecare șarjă cu ajutorul aromelor sintetice.
O adevărată provocare, să pleci de la câteva celule și să le înmulțești cât să saturi cu ele milioane de pofticioși! E ca și cum te-ai dovedi capabil să reproduci celebra minune biblică, în care cineva a potolit foamea unui norod întreg plecând de la doar cinci pâini și doi pești! De curând, însă, locțiitorul Divinității printre muritori a tăiat elanul „interpreților” Bibliei și a declarat ferm și răspicat că în Cartea Sfântă nu e vorba câtuși de puțin de vreun hocus-pocus și de multiplicarea unor bunuri cu un factor „x”, ci de efectele împărțirii, de încrederea în puterea Dăruirii și în providența ei. Cu acea ocazie, suveranul pontif a predat și o lecție de semantică și a explicat că dintre cele două verbe – „a da/a dărui” și „a avea” –, primul valorează infinit mai mult. Și lecția de biologie a sunat asemănător: Ceea ce avem aduce roade doar atunci când dăruim. Cam așa a arătat traducerea mesajului Fiului trimis să ne salveze de noi înșine. Și să dea mâncare flămânzilor.
Cu mâncarea se ocupă și industriile și trimișii lor. Cu toții și-au făcut lecțiile și și-au însușit perfect tabla înmulțirii – capitolul preferat al matematicii studiate și practicate de prea obsedații de soarta omenirii și a resurselor (!). Cu fiecare ocazie își dispută dreptul la întâietate, dar niciunul nu se gândește la împărțirea produsului, în niciun caz printre cei flămânzi. Magia înmulțirii îi fascinează mai abitir decât sublimul dăruirii despre care știe mult mai multe omul sărac. Filantropii-magicieni sunt preocupați – atunci când pretind a dărui cuiva ceva – să fie filmați și evidențiați din toate unghiurile posibile, pentru ca mai apoi să-și poată fructifica altruismul. Potențialii producători de proteine alternative din plante (soia, mazăre), insecte, microorganisme (alge, ciuperci) și culturi de celule animale și-au calculat deja volumul vânzărilor și se așteaptă în 2035 la aproape 300 de miliarde de dolari din înlocuitorii de carne, pește, lapte și ouă.
Multe dintre „argumentele” fabricanților de proteine alternative i-au calmat (și aproape convins) până și pe înverșunații luptători pentru drepturile animalelor și pe apărătorii climei. Brusc revoltați de modul abominabil în care am ajuns să creștem și să tratăm animalele (ca și când nu tot confrați de-ai lor s-ar ocupa cu asta!) și de multe alte „probleme climatice” pe care nici autoritățile și nici consumatorii prea răsfățați nu le conștientizează, calculează acum cât metan se degajă în atmosferă din îndeletnicirea rumegătoarelor, ori câte păduri sunt sacrificate ca să poată fi cultivat nutrețul erbivorelor. Cu toții ne asigură prin calcule, grafice și tabele că produsele lor vor avea un impact promițător asupra mediului. Ca și când transferul rumegatului în seama speciei omnivore la origine n-ar necesita terenuri pe care să fie cultivate materiile prime!
Ca de obicei, ori de câte ori se conturează un nou trend, industriile nu protestează, ci cochetează cu noile idei, se adaptează și activează. Deja stăpânește o întrecere pe cinste între reprezentanții marilor companii, care mai de care mai doritoare să vină cu produse care să încânte gusturile și să deschidă larg punga potențialilor clienți. Câteva zeci s-au înscris deja în cursă. Nume mari și cu tradiție în a produce hrană nehrănitoare, reprezentanți celebri ai industriei chimice și farmaceutice cu suficientă experiență din exploatarea bolilor și, firește, că se „implică” și arhicunoscuții miliardari „filantropi”. S-a declarat război fățiș proteinelor animale care se încăpățânează să ocupe rafturile. Se semnează noi parteneriate, se caută co-investitori și se investește în cercetare și mai ales în marketing. Sub argumentul-pretext că în 2050 populația lumii va număra 10 miliarde și că necesarul de carne se va dubla, se merge pe împuținarea producției convenționale (la o treime) și pe înlocuirea restului cu surogate din plantații și din crescătorii de celule în laborator. Ceva „experiență” in vitro există, am reușit deja să cultivăm mici fragmente de piele, cartilagii și valve cardiace, dar de aici și până la a fabrica zeci de milioane de tone de steakuri și șnițele e cale lungă. Pe care industriile vor ști cum s-o scurteze. Producătorii viitorului sunt convinși că dispun de abilitatea de a dezvolta alternative pentru proteinele animale care să se potrivească perfect cu cele clasice la gust și textură, ba chiar și la preț. Asta deși primul burger produs în urmă cu zece ani a costat nici mai mult nici mai puțin decât un sfert de milion de euro. Aceiași inventivi au adus prețul în câțiva ani la 45 de euro și speră – și vor reuși cu siguranță – să-l facă și mai accesibil.
Prima întrebare care se impune atunci când unui produs i se diminuează prețul cu asemenea repeziciune este: În detrimentul căror atribute? Cumva al calității? Altminteri am putea ajunge la concluzia (eronată) că noilor „apostoli” le-a reușit minunea atribuită exclusiv Trimisului Divinității, or, ne e clar de mult că de la ei plouă doar cu… minunății. Despre ce este vorba de fapt și cum își imaginează magicienii industriali să astâmpere foamea omenirii cu carne cultivată în laborator? Ideea e simplă – în teorie. Se prelevează prin biopsie țesut muscular de la animale vii, se izolează celulele stem (celule tinere, capabile de diferențiere), se introduc apoi într-un lichid nutritiv și se lasă să crească și să se înmulțească în bioreactoare. Din celule stem vor rezulta celule musculare, din ele fibre, iar din fibre niște pojghițe subțiri de „carne tocată”, un fel de pastă pentru chifteluțe, fiindcă fără un schelet conjunctiv celulele nu au cum să adere și să imite mușchiul (dar se lucrează la asta). Iar dacă e să fie prea „uscat”, problema se rezolvă prin cultivarea și adăugarea de celule adipoase.
Sună incitant. Cum să nu dorești să-ți cultivi carnea în condiții curate și sterile, fără să fii nevoit să procuri nutrețul pentru animale, să le ridici adăposturi, să le ferești de intemperii, să faci curățenie în grajduri și iesle, să previi și să combați molimele etc.? Cum să nu fie comod să aplici cu penseta niște celule într-o cutie Petri, să le introduci într-o soluție nutritivă și într-un incubator și să recoltezi apoi friptura numai bună de aruncat pe grătar? Și să mai faci bine și mediului (scutit de emisii de gaze cu efect de seră) și animalelor (scutite de chinurile îmbulzelii și de trimiterea la abator)! Nu-i greu de ghicit unde se ascunde utopia. De ce-ar crește acele celule fără același necesar pe care-l au și celulele animalului propriu-zis? Dacă nu mai sunt necesare furajele, asta nu înseamnă că acele celule nu au nevoie de hrană și energie. Doar alchimiștii sperau să obțină noblețea din banalitate. Din… nimic, tot nimic iese, or, nimicurile nu pot hrăni pe nimeni – cel mult alimentează insațietatea concernelor.
Și totuși, miza pare a fi suficient de mare ca să angreneze 80% din start-upuri în producția cărnii de laborator, atât în Europa cât și în SUA. „Carnea și fructele de mare cultivate din celule ar putea oferi o alternativă mai sănătoasă, mai etică și durabilă la proteinele animale convenționale” este lozinca unuia dintre competitori. Rămâne de văzut și de demonstrat pe pielea umană și respectiv a societății în ce măsură acele calificative ipotetice sunt ceea ce se doresc a fi. Lista ipotezelor e completată aproape zilnic: Populația planetei crește și odată cu ea și necesarul de proteine, în condițiile în care lumea „civilizată” se îmbolnăvește tocmai din cauza excesului de proteine! (Nu de proteine duce lipsă omenirea, ci de cumpătare și respectiv de o repartizare echitabilă a celor existente în surplus și care ajung invariabil în tomberoane.) Terenurile dedicate agriculturii nu pot fi extinse în condițiile schimbărilor climatice, în timp ce folosim cerealele la fabricarea biodieselului pentru făcutul plinului la pompă și tot mai multe terenuri sunt betonate și asfaltate de rechinii imobiliari. Resursele de apă necesare în agricultură sunt pe terminate (nu în ultimul rând mulțumită industriilor mari consumatoare și încă și mai mari poluatoare de apă) etc. Un singur argument lipsește de pe listă: rapacitatea concernelor, care se află în creștere exponențială și nu mai poate fi satisfăcută prin mijloacele „convenționale”.
Să încercăm, totuși, să reflectăm dacă și în ce măsură noile metode de producere a cărnii în bioreactoarele din laboratoare în loc de ferme ar putea fi mai economisitoare de resurse. Celulele prelevate de la animale nu cresc fără un mediu de cultură adecvat și acela se compune din peste 100 de substanțe, de la zaharuri, hormoni și aminoacizi la minerale și oligoelemente. Și acelea se cer „recoltate” de undeva, lucru care costă. Costurile pentru „serul” în care se dezvoltă carnea viitorului se ridică actualmente la 80-90% din prețul produsului finit. Pentru o singură chifteluță erau necesari până nu demult 50 de litri de ser, iar un litru costă între 400 și 800 de euro! Producătorii sunt însă convinși că nu peste mult timp acele costuri vor fi minime, altminteri niciun cetățean aparținător lumii a treia nu-și va permite vreodată proteinele alternative. Cum altfel să le izbutească minunea, dacă nu tot apelând la laboratoarele de chimie? Oare cât de etic și cât de sănătos este acest aspect?! Se promite și că viitoarea „carne” va fi crescută fără ajutorul antibioticelor. Că nu are cum să fie așa ne-o demonstrează aducerea în barcă a reprezentanților coloșilor farmaceutici, ai acelei industrii care produce mai multe antibiotice pentru agricultură și zootehnie (70%) decât pentru medicina umană. Cine altcineva să poată învinge provocările biotehnologice actuale legate de preț (prea ridicat) și de producție (prea redusă), dacă nu prețioasa expertiză biofarmaceutică a jonglerilor cu formule biochimice, a așilor în materie de bioprocesare și de fabricare a surogatelor?
Se caută fervent formule rentabile pentru mediile de cultură a celulelor animale, deoarece momentan acel mediu necesită… ser fetal bovin, ceea ce ar însemna să ne învârtim în cerc, crescând animale cu scopul renunțării la creșterea animalelor. Deocamdată serul fetal bovin pare să fie formula cea mai avantajoasă întrucât oferă nutrienții și factorii de creștere necesari. Dar acel ser se obține sacrificând vaci gestante și extrăgând sângele din inima încă bătând a vițeilor din uter! Oare ce spun protectorii animalelor de un asemenea cinism „etic”?! Probabil închid ochii și așteaptă faza următoare, aceea a hranei vegetale pentru celule, hrană pe care fabricanții au redus-o la o treime din cât îi trebuie unui animal ca să producă aceeași cantitate de carne, dar viitorul va fi foarte probabil… (bio)chimic. Nu-i nevoie de prea mult exercițiu mintal ca să pricepem că formula viitorului va fi una chimică/biotehnologică, singura al cărei preț (de producție) poate fi împins până aproape de pragul de jos.
Un alt gigant alimentar (cel mai mare din lume) s-a înscris în cursa de „recreare” a cărnii și promite să se preocupe de cultivarea cărnii hibride – pe bază de plante capabile să imite aspectul, culoarea și mai ales gustul original. Că în afară de soia, grâu, ciuperci, mazăre, orez brun, cartofi, ulei de cocos și sfeclă roșie e nevoie și de alți aditivi și potențatori de gust și arome e clar – altminteri s-ar lăsa legumele să fie legume și nu ar fi nevoie neapărată de imitatul cărnii. Ar fi mult mai cinstit și mai sănătos pentru toți, mai puțin însă pentru concerne, care știu prea bine că mulți dintre proaspăt deveniții vegani și vegetarieni vor să păstreze măcar cuvântul „carne” în meniu și să nu-i uite proprietățile organoleptice. Ne-am putea întreba și unde-i economia de apă și terenuri propovăduită de cultivatorii de… carne, dar am rămâne cu întrebarea, așa că trecem peste asta. Concernul își propune să „reinventeze viitorul nutriției” și să salveze lumea printr-o „revoluție a agriculturii industriale bazate pe știință” și nu pe creșterea, sacrificarea și mulsul animalelor. Deocamdată inovatorii se plâng că guvernele lumii investesc prea puțin în proiectele lor, dar o vor face cu siguranță dacă vor fi strânse cu ușa așa cum numai concernele știu s-o facă. N-ar fi nici prima și nici ultima lor „realizare”.
Entuziaștii crescători de celule promit încă și mai multe: Că viitoarea carne va permite adaosul de… vitamine (!); că vor fi mai puține emisii cu efect de seră, că încălzirea globală se va reduce cu 92%, consumul de terenuri cu 95%, iar cel de apă cu 78%. Cifre frumoase, dar… cât ar însemna ele la nivel global și nu raportate la producția convențională de proteine animale? Bunăoară, în Germania agricultura se situează pe locul ultim și contribuie cu 7,4% la amprenta de carbon, după emitenți cu greutate precum industria – mai ales cea energetică –, traficul și respectiv administrația clădirilor. Situația se regăsește la nivel global. Și cineva o să profite de acele „economii” de suprafețe și resurse, fiindcă e greu de crezut că ele vor fi redate naturii sau celor care le duc lipsa. (Se știe cât de mult râvnesc industriașii la ape și pământuri.) Promit și că foamea viitorului se va reduce la… zero. Ceva mă face să cred că au dreptate. Cine să mai resimtă foame de… surogate biochimice, și cine să mai simtă nevoia de carne și ouă pe bază de plante maltratate până la nerecunoaștere? Poate ca astfel, indirect, cineva o să-și atingă totuși dezideratul și o să reducă prea marele consum de carne, care, ca orice abuz, pune în pericol sănătatea. Sau poate nu?!
În concluzie, recitalul viitorului (pre)zice următoarele: Mediul și clima o să fie încântate după reducerea emisiilor, producătorii o să fie încântați de costurile (infime) ingredientelor și de prețul (mândru) la care le vor comercializa, iar consumatorii o să fie încântați de gustul și puritatea produselor – fără antibiotice, microbi și paraziți. Și totuși, nu putem renunța la câteva întrebări: Cât va costa energia fără de care e imposibil să crească ceva, fie și – sau mai ales – în retorte? (O întrebare la care producătorii mașinilor electrice nu au răspuns nici astăzi.) Deocamdată consumul de energie este enorm, iar emisiile pentru producerea ei depășesc cu mult pe cele din agricultură. Câți dezinfectanți și câte antibiotice se vor folosi pentru crearea unei atmosfere sterile în laborator și în bioreactoare? Câți aditivi vor completa ceea ce celulele nu conțin? Cât de scump va fi echipamentul și cât de costisitoare instalațiile capabile să producă nu o chiftea, ci câteva zeci de milioane de tone? Ce se întâmplă la un posibil black-out? Cum va arăta sănătatea consumatorilor de carne inedită? De ce-ar fi mai sănătoasă carnea din retorte – plecată practic de la celula originală acuzată de efecte negative asupra sănătății (de aditivi nu mai vorbim!)? Deocamdată nimeni nu are răspunsul, dar suntem încurajați cu binecunoscuta deviză conform căreia orice inovație necesită aprobarea autorităților responsabile și grijulii, înainte de eliberarea pe piață. Cu „grija” lor, însă, ne-am cam obișnuit și știm de mult că nu împărțirea le este dezideratul.
tocmai v am …’folosit’ pe post de Muza :)), asa ca va multumesc din inima:),
sinteti o Muza minunata!:)
succes si pe viitor:)))))))
🙂
of, abia acum mi am amintit că …mai bine lipsa, decit sa i fi unuia ca mine, care numai ciudățenii spune:)), muza,
…dacă mi aminteam la timp m as fi oprit brusc sa spun ceva pe tema asta, însă m a luat valul 🙂
daca Metamorfoza era ceva simplu …, pai ce, nu va ziceam io ca e asa?!:)))
cum sa nu va zis doamna doctor :))))
problema care i sacaie rau de tot pe unii e ca un iepuroi si o iepuroaica se inmultesc in stil fibonacci …fara voia lor :)))
cum vine ‘primavara’ …cum mai pun de un rind de pui:)))
–
in creatie cel mai potent ‘biznis’ e chiar Natura
daca ar fi putut exista un ‘biznis’ mai potent decit Natura, atunci Natura arata in felul ala, mai potent:)))
–
mai altfel spus oamenii, facind afaceri, incearca sa …prinda Natura din urma, insa facind asta isi creaza o lume a lor, tocmai daia Civilizatia are tendinta sa fie o Antinatura, …pentru ca nu e Natura:))),
si daca nu e …mai poate fi…desavarsita …doar intr un singur fel,
daca e leita imaginii din Oglinda a Naturii,
deci practic daca nu mai poate fi desavarsita, ca e deja Natura, atunci se suprapune peste imaginea din oglinda a Desavarsirii, a Naturii, care imagine e a Antinaturii, a Artificialului
–
daia Civilizatia tinde sa fie o Antinatura, daia se preocupa si ea cu produsul carnii,cum face Natura, insa mai poate face asta …fix pe dos!, ca imaginea din oglinda:)), adica pe dos si cu capul in jos, deci iata de ce vor sa obtina carne folosind Pluralul Acumularii 🙂
cel mai tare afacere din univers e …universul insusi:))
–
nimic nu poate fi inmultit in acelasi ‘ritm’ , de neegalat!, cu care Natura inmulteste
–
insa Civilizatia, cu antiomul ei cu tot, …incearca!
incearca pe singura cale …care mai e posibila catre Totul, si ea e calea catre Infinit, care porneste de la superpozitia lui Zero care e Nimicul
–
credeti ca cei care distrug Natura pe motiv ca au descoperit ei un biznis capabil sa o puna la indoiala fac asta din alt motiv decit cel ca doresc …sa fie ei zei?
–
cea mai capabila scoala de afaceri din Univers e Natura insasi. nu exista pic de dubiu in ce am zis. cu toate astea …ati auzit pe undeva pe planeta asta vreo scoala de afaceri careasta isi propune sa i invete pe studeti? :))))
–
bisnisul era paici, adica prin Univers …inca dinainte ca omul sa fie Facut.
insa biznisul avea ca esenta Pluralul Daruirii.
tot ce mai ramanea era ca el sa fie pus la indoiala de catre Pluralul Acumularii:)), poveste clasica in Creatie 🙂
–
biznisul care are ca Esenta Pluralul Acumularii, mai exact Antiadevarul, mai exact Antiviata, pe sleau spus Antihrist,
pune la indoiala biznisul care are ca Esenta Pluralul Daruirii, mai exact Adevarul, mai exact Viata, pe sleau spus Hrist.
–
in Univers Afacerile se exprima prin Superpozitii,
una ‘inmulteste’ pe calea Daruirii(de sine)
ailalta ‘inmulteste’ pe calea Acumularii
–
una e Natura, ailalta e Antinatura
daca Civilizatia a ajuns in stadiul in care …de mititei! ii ia pe puii de oamenii si ii vara in scoala de biznis a Antinaturii, intemeiata pe Acumulare, …la ce altceva sa te astepti de la Civilizatie decit ca in final va ajunge o Antinatura, se va Artificializa, punind la indoiala Natura, adica ‘celalalt biznis’, …definind chiar si un ‘om’ pe aceasta ‘masura’, a Acumularii?
inteligenta e despre Natura ( care e despre SI, deci si despre Artificial )
Inteligenta Artificiala e despre ‘lipsa Sevei’, despre ‘seva artificiala’
–
biznisul numit Antinatura VS biznisul numit Natura
e tot una cu
Inteligenta Artificiala VS Inteligenta
( Desteptaciune VS Inteligenta, Minte VS Minte SI Inima, …am detaliat cu alte ocazii )
doar un Perpetuum Mobile poate tinde sa ajunga din urma ‘biznisul numit Natura’, tinderea fiind leita lui Infinit care tinde catre Zero
un Perpetuum Mobile se face pe traseul despre care s a povestit, deja, printr o scara de la Pamant la Cer :)), adica ‘in stilul Babel’, in stilul Turn Babel
un Computer Cuantic asta disponiblizeaza, mareata scara cu care isi bate omul capul inca dinainte de Turnul Babel:)),
deci …ce tare!, omul reuseste sa desvarseasca Turnul Babel odata cu manifestarea CC :)))
–
faza tare e ca …nimeni nu sarbatoreste nasterea Perpetuum Mobile:)))))
oare de ce?!:)))))
sau e doar o impresie…?! 🙂
cine stie, …poate ca unora …le iau foc mainile …tot frecindu si mainile de bucurie:)))
‘problema care i sacaie rau de tot pe unii e ca un iepuroi si o iepuroaica se inmultesc in stil fibonacci …fara voia lor :)))’
si pentru ca voia sa fie a lor ei tre sa ‘spulbere’ manifestarea Anotimpurilor, a Vesnicelor Anotimpuri, a Vesniciei Primaverii, caz in care un iepuroi si o iepuroaica se mai pot inmulti daca si numai daca li se semneaza cererea:)))
–
deci acusica pe planeta lupta se da pentru a l scoate pe om de unde e, loc unde ii sta bine, si sa l vare in mrejele unei alte lumi, zisa si Noua Lume, zisa si Antilumea, zisa si Lumea IA, care e ‘dincolo de Anotimpuri’, pe taramul Timpului si numai al lui’, adica intr o lume care opereaza doar cu una dintre Aripile Curcubeului care sint Cerul si Pamantul
–
cele care ii scot din mintii pe unii sint Anotimpurile. …nu le mai suporta!
le baga bete n roate …anotimp dupa anotimp.
–
lupta suprema pe planeta, dincolo de oricare alta lupta sau razboi, e asta: lupta purtata impotriva Anotimpurilor
doar asa ‘biznisul Pluralului Acumularii’ poate pune la indoiala in stil plenar ‘biznisul Pluralului daruirii’
–
ochii pe anotimpuri, ca ele sint cele care sint vizate …in mod absolut ( matricea anotimpurilor, care e tot una cu a curcubeului …si povestea continua, poate fi regasita oriunde in Natura, de la nivel Cuantic la nivel Macro. orice dinamica din Natura, la orice nivel, e parte a ‘dinamicii anotimpurilor’, care tocma ce e pusa la indoiala, ca Metamorfoza fix cu asta se preocupa )
ce e aia ‘impartire’?!:))
impartire n sus…impatire n jos :)))
–
e vorba despre ‘daruire de sine’
Doi, Pluralul, se naste prin Daruirea de sine a lui Unu, deci s ar putea spune ca …Doi, Pluralul, e mai mic decit Unu, Singularul,
daca Pluralul e Adevarul, …Viata
pentru ca mai exista un Plural, al Acumularii, caz in care Doi e mai mare decit Unu:)), el fiind Antiviata, Antiadevarul
–
deci pina la urma totul se reduca la Antiadevar VS Adevar
la Antiviata VS Viata
la Bine VS ‘Bine SI Rau’
–
deci nu e despre ..papica, pina la urma, nu e doar despre ea,
e despre Antihrist VS Hrist, despre Antiadevar VS Adevar,… 🙂
adica …nimic mai complex decit Metamorfoza 🙂
–
la multi ani cu sanatate doamna doctor 🙂 🙂 🙂
La mulți ani cu sănătate 🙂
‘Promit și că foamea viitorului se va reduce la… zero. ‘
–
pai …chiar se vor tine de cuvant:)))
insa asta se va intampla cind ‘ciclurile anotimpurilor’ vor fi scoase din jocul ‘productiei de hrana’, adica atunci si numai atunci cind vor reusi sa puna pe putuci toaata dinamica Naturii, in fapt Dinamica Anotimpurilor, ‘inventind’ in stil Artificial, Inteligent Artificial, hrana produsa sub Timp
–
( si …prezenta IAC ‘asigura’ un proces care duce la si mai multa daruire de sine a Naturii, care duce la o si mai mare cautare a hranei produsa in afara ‘Dinamicii Anotimpurilor’, ( pentru ca ciclul anotimpurilor o va lua razna ) care duce la o si mai mare dependenta a oamenilor de ‘producatorii de hrana…cui ii mai pasa de care tip e…daca mori de foame?!:))) )
‘am putea ajunge la concluzia (eronată) că noilor „apostoli” le-a reușit minunea atribuită exclusiv Trimisului Divinității, or, ne e clar de mult că de la ei plouă doar cu… minunății
–
minunatiile sint minunile …din oglinda:)), deci tot un soi de minuni si ele
doamna doctor,..io v am zis deja …care e faza cu Computerul Cuantic, ca el in fapt e …vechiul Turn Babel, …scara aia dintre Pamant si Cer despre care se povesteste in Biblie, insa ‘adusa la zi’ 🙂
( Granita dintre Cer si Pamant e la nivel cuantic, in fapt acolo gasindu se si granita dintre Adevar si Antiadevar, dintre Vesnicie si Nemurire, dintre ‘lipsa timpului’ si ‘tot timpul’,… )
prin urmare Computerul Cuantic este fix Perpetuum Mobile, adica o Armonie a Mintii Universului, …doar a Mintii Universului 🙂
asa ca nu va faceti nici griji, insa nici iluzii, apostolii Noii Lumi, ai Antinaturii, vor ‘clona’ toaaate minunile lui Isus …mai putin una. si le vor clona folosint …nu Daruirea, ci Acumularea, adica ‘acumularea la Infinit’, pe care doar un Perpetuum Mobile o poate disponibiliza 🙂
–
pai ce, io chiar degeaba credeti ca v am tot povestit despre Computerul Cuantic si IA aferenta?
nu, …io chiar nu glumeam:)))
…nici nu stiti ce serios eram cin povesteam despre …Metamorfoza, pina la urma, despre Antinatura in fapt :))))))
‘Și acelea se cer „recoltate” de undeva, lucru care costă.’
–
pai …asta e problema?:)))))
toti banii sint la ei!:)))), cum sa fie banii o problema?!
se doreste cu totul altceva, si banii…daia ii au pe toti!, ca sa i cheltuie in acest scop, mai exact …hrana omului sa nu mai depinda de zeul numit Natra ci de zeii care sint …ei:))
deci nu despre bani e vorba, tura asta, ci despre zei:) …
‘dar de aici și până la a fabrica zeci de milioane de tone de steakuri și șnițele e cale lungă.’
–
…insa fix atit de lunga pe cit de lunga e calea pe care paseste IA :))
in fapt Computerul Cuantic 🙂
si …se descurca de minune, din cite mi dau seama:))
dintre cele două verbe – „a da/a dărui” și „a avea” –, primul valorează infinit mai mult.
–
pai …ori e lectie de semantica ori e bambilici :))
‘a darui’ …nu e despre Infinit, ci despre Totul, …am precizat doar pentru ca …ati precizat ceva despre o lectie de semantica 🙂
si …ca tot a venit vorba despre semantica, primul, adica ‘a darui’ ( revin!:)) ), …nu ‘valoreaza’ pentru ca e …dincolod e valoare, asa cum si ‘vesnicia’ e dincolo de timp:)), deci ‘a darui’ e despre ceva …nepretuit.
–
a da/a dărui
…nu orea cred :))
a da nu e tot una cu a darui, pentru ca ‘a darui’ este in esenta despre ‘daruirea de sine’, si ca tot a venit vorba despre Isus, el ne a invatat cum vine faza cu ‘daruirea de sine’ …daruindu se pe sine insusi 🙂
‘a darui’ tine de ….Cer, mai intai, Pamantul …doar ‘vi se va adauga voua’ :)), mai simplu spus ‘a darui’ tine de Imparatia care e in noi 🙂
si dracii isi fac daruri unii altora, insa ele nu poarta ‘daruirea de sine’, ele nu vin, mai intai, din ‘imparatia care e in ei’, pe motoiv ca …sint lipsiti de Seva.
–
deci putem spune ca si dracii ii pot da tot felul de chestii unii altora, insa doar oamenii pot darui 🙂
–
deci …’a da’ nu e tot una cu ‘a darui’. un dar care nu poarta zambetul inimii e …dat, nu daruit ( gen …anu’ asta ce le dam alora/ce i dam aluia, aleia …de sfarsit de an? :))) )
dai din ce ai acumulat si daruiesti …doar daruindu te pe tine insuti 🙂
‘Se estimează că până în 2050 omenirea aproape își va dubla apetitul de carne și în paralel își va putea permite să renunțe la 70% din producția de carne propriu-zisă.’
–
pai noi sintem in plina metamorfoza. sa te apuci sa faci estimari folosind proceduri care tocma ce se duc pe copca, pentru a previziona perioada postmetamorfoza …e lipsit de orice fundament :))
prin urmare …cui ii pasa ce spun estimarile?! 🙂