Cronica de miercuri. A furat, dar a și făcut!

Motto- „Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” Mark Twain

Iată că se apropie și sfintele alegeri de vară, când cu mic, cu mare și cu muștar suntem îndemnați și ademeniți la urnele de vot.

Anul acesta, mai ceva decât în alți ani avem praznic mare. Alegeri europarlamentare, locale și generale, iar în toamnă, după ce-am ales sfântul sinod din Parlament,  cele prezidențiale când ne alegem întâi-stătorul și prea-fericitul de la Cotroceni.  Vai de țara care trebuie să aleagă între și dintre așa ceva. A furat, dar a și făcut. Această expresie a intrat în mentalul colectiv și a devenit ce-a mai dreaptă judecată românească atunci când trebuie să voteze pe cineva, pe lângă cea a votului de-al dracului să nu iasă celălalt, adică atunci când ești nevoit să alegi răul cel mai mic, în termeni academici.  E și asta o selecție, totuși.

Vă mai aduceți amine, probabil, atunci când în anul 2000, la prezidențiale, anticomunista Doina Cornea și-a călcat pe suflet și pe conștiință și, deși îl ura până în fundul sufletului pe Ion Iliescu, ea și mulți alții,  l-au votat. Doar ca să nu iasă Vadim Tudor. Revenim la chestiunea arzătoare la ordinea zilei. Acum nu mai avem parte de astfel de selecții și departajări. Nu mai există doctrine și statute politice, sau dacă ele mai există, sunt așa ceva, de n-ar mai fi, pentru că așa cere legea. Brătienii, Maniu și Coposu, până și ilegaliștii se răsucesc în morminte, când pe stânga, când pe dreapta, căutând să vază cam pe ce linie a eșicherului politic se mai situează partidul/partidele create de ei.

Tendința de primăvară –vară 2024 la candidații la primărie este cascheta muncitorească de protecție. Ei bine, subliminal, cascheta șantieristă trebuie să-i inducă alegătorului ideea că aspirantul la șefia primăriei este un om gospodar, gata pregătit de muncă, obișnuit cu greul, că are mânecile suflecate și palmele bătătorite de la târnăcop, om simplu ridicat din mijlocul alegătorilor, din mijlocul poporului. Iar dacă e campanie, campanie să fie. Sunt luate la picior piețele, târgurile săptămânale, iarmaroacele, agapele populare și serbările câmpenești, în general marile îngrămădiri urbane, că doar nu s-o duce candidatul să-și promoveze imaginea și să-și facă reclamă în sălile de lectură ale Bibliotecii Academiei Române. Nu mai au nici consecvență, continuitate în idei și prințipiuri. De la o săptămână la alta se tot schimbă candidați între ei sau cu alții. Fac ce n-au mai făcut în viața lor și nici n-or să mai facă, patru ani de acum încolo, în cazul fericit că se ale cu un scaun de preș CJ, primar, vice sau consilier.  Merg cu metroul, cu tramvaiul, cu căruciorul de butelii dacă e nevoie, fac mercurialul prin piețe, cumpără pătrunjel de la băbuțe,  plantează copăcei, pupă tot ce prind în calea lor. Într-o zi de weekend, într-un parc bucureștean sau piață, dacă n-a scăpat careva nepupat de aspirantul la fotoliul de primar, e mare lucru.

Sunt convins că dacă interesele partidelor le-ar cere-o, pentru voturi, iubiții noștri candidați ar îmbrăca și hainele cele noi ale împăratului, ca să ne arate cât sunt de sinceri cu alegătorii și transparenți cu banul public pe care îl vor avea în administrare dacă vor fi aleși. Iar noi, pe lângă ei, milioane de cetățeni, îmbrăcați precum filosoful atenian Diogene, stăm în butoaie sau amfore, cu felinarele aprinse în miezul zilei tot căutând un candidat cinstit.

.