Reprezentanții a 14 facțiuni palestiniene, inclusiv Fatah și Hamas, au semnat „Declarația de la Beijing”, document prin care se angajează să pună capăt disputelor interne și să consolideze unitatea palestiniană
Molière închipuit
“Înțeleptul începe azi ceea ce măscăriciul lasă pe mâine.” (Baltasar Gracián)
Acum două săptămâni am sunat să-mi fac o programare la medicul de familie, cu intenția de a discuta o posibilă ajustare a medicației. Mi s-a alocat o consultație telefonică, în sâmbăta ce urma. Cazurile considerate ușoare sunt lăsate pentru începutul de weekend, în seama medicilor care se pregătesc de concediu și au nevoie de un ban în plus. Doctorița care m-a sunat, la ora stabilită, mi-a mărturisit că nu era de competența dumneaei, ci a medicului curant să-mi modifice medicația, indiferent de simptome. Nu am un medic curant, la dispensarul de familie la care sunt arondată medicul care oferă consultația e tras, ca la loz în plic, de către doamnele de la recepție. Ca să se scuze pentru timpul pierdut, doctorița mi-a făcut chiar dumneaei o programare la medicul de familie, față în față și nu prin telefon.
M-am prezentat cu entuziasm. Condica electronică m-a notificat că timpul de așteptare pentru doctorița pe care urma s-o văd era de 29 de minute. Odată intrată în cabinet nu am pierdut timpul și am început să-mi descriu problema. Doctorița era și tânără și frumoasă. Prin comparație, și bătrână, și urâtă, am simțit că o plictiseam. Pentru un timp a tăcut, după care m-a întrebat despre un medicament care îmi fusese prescris cu mult timp în urmă, pentru o altă problemă și care nu-mi făcuse tocmai bine; era vorba de un statin. Lumea medicilor de familie a funcționat de multe ori ca o lume a modei, cu colecții de primăvară-vară și toamnă-iarnă. Timp de câțiva ani medicii au prescris, cu predilecție, medicamente pentru liniștire și împotriva anxietății. Nu conta ce aveai, medicii tratau consecințele și nu cauzele, deși anxietățile puteau fi efecte ale unui dezechilibru intern, ceea ce s-a demonstrat în multe cazuri, doar că mult prea târziu. Pe unde locuiesc eu cetățenii erau tratați de parcă toți ar fi fost bețivi sau consumatori de droguri. După chimizarea mâncării au apărut statinele. Pentru toate aceste ‘mode’ medicii au primit probabil comision per pacient, pentru că nu e posibil să vorbești cu prieteni și cu cunoștințe și să realizezi că toți luau cam aceleași medicamente pentru simptome și suferințe total diferite. Ca să nu mai menționez că toate acele medicamente, ‘la modă’, dădeau adicție. Big Pharma ne spunea că pentru efecte garantate trebuiau luate pentru tot restul vieții. Dacă nici ăia nu știu să-și câștige loialitatea clienților, atunci cine?! Dintr-o dezvăluire a cardiologului american Peter Cullogh, preluată și de cotidianul Ziua, am aflat că medicii primari primeau câte 250$ per pacient făcut să se vaccineze anti-Covid. Mulți britanici au ajuns să aibă mai multe vaccinări anti-Covid decât tatuaje.
Pentru că nu aveam de gând să mă las convinsă să mai încerc încă un statin, un medicament cameleon, adică de foarte multe feluri dar esențial același, și pentru că doctorița nu dăduse semne că ar fi știut despre ce vorbeam, m-am refugiat într-un solilocviu (un monolog cât se poate de personal) shakespearian, în care îmi deplângeam trecute suferințe care, simțeam eu, ar fi trebuit luate în considerare. A fost o vreme în care nu puteai să-i dai o replică amoroasă citată dintr-o carte sau dintr-un film nici măcar corigentului la limba română, până și acela te-ar fi prins cu plagiatul! Îmi aduc aminte de un imberb care mi-a trimis odată o scrisoare, pe când vremea când eram doar o liceană, al cărei text era un eseu al lui Octavian Paler, fără ghilimele și semnat cu nume mic, frumos caligrafiat de altfel. Sentimentul s-a stafidit.
În povestea solilocviului nu am apucat să ajung la celebrul “To be or not to be”, doctorița s-a uitat la ceas, trecuseră deja 9 din cele 10 minute alocate și dumneaei, deși în întârziere, avea de gând să plece la timp acasă, așa că a deschis ușa și m-a poftit afară, strigându-mi peste umăr să mă opresc la recepție și să-mi fac rost de o programare pentru o analiză de sânge.
Mai am nevoie de o scanare, așa că data viitoare voi încerca un rol mai vesel, poate unul din raționamentele Melaniei din discuțiile cu Mirciulică sau cu locotenentul Azimioară pentru că simt că onestitatea Cordeliei m-ar trimite înapoi în sala de așteptare a consultațiilor telefonice.
Nu o spun cu răutate, ci cu dezamăgire: a fost o vreme când medicii erau un public educat.
Notă. La medic ți se alocă 10 minute pentru o singură problemă. Dacă se întâmplă să te doară stomacul, piciorul și să-ți cadă părul în același timp ar trebui să-ți faci trei programări, pe care nici de la loterie nu ai cum să le primești în timp util. Timpii de așteptare pentru a fi văzut de un specialist, la spital, sunt între șase luni și doi ani. Mulțumesc lui Dumnezeu că m-am născut o optimistă.
Bibliografie
Gracián, Baltasar, (2019), „Arta înțelepciunii lumești”, Traducere în engleză: Jacobs, Joseph, Boulder, SUA, Editura Shambala, p.151
Traducere în română: Widocks, Liliana
Comentarii
Uk impreuna cu „doctorii” si „cerceatatorii britanici” ai sai a ajuns deja subiect de glume in fostele colonii. E suficient sa vezi ce a produs mirobolanta familie regala britanica ca sa te umfle rasul. Intrebarea care se pune ramane: ce dreaq ati cautat in that shithole country?
inteleptul nu incepe, prin definitie nu incepe.
de fapt grija lui e sa nu inceapa.
intelepciunea lumeasca e antiintelepciunea.
arta intelepciunii lumesti e, pesemne, arta antiintelepciunii.
–
deci …ce chestie, despre antiintelepciune s au scris deja carti? :))
înțelepții au sesizat diferența și au zis așa:
nu lăsa pe mâine ce poți face azi
Nu sunt medic, nu sunt idiot; vorbesc din experienta personala:
-Statinele pot declansa „rabdomioliza”, distrugerea rapida a celulelor musculare (poate fi fatala). Pot declansa diabetul,
pot afecta functiile hepatice (ex.rosuvastatine gen Crestor s.a.).De memorie sa nu mai vorbesc.
–––––––––––––––––––––––––-
Daca aveti dureri musculare (ex. fibromialgie) desi luati si Coenzima Q10 (recomandare USA) trebuie inlocuit sau oprit
tratamentul. Nu toate organismele suporta statinele; au scazut mult si limita de normalitate ptr colesterol (ref. analize).
––––––––––––––––––––––––––
– Bifosfonatii (osteoporoza post-menopauza) pot produce „osteonecroza” la interventiile stomatologice. Medicul trebuie
anuntat inainte de extractii dentare.
Obs.Nu dau sfaturi medicale, dar am ajuns sa nu mai suport medicii cretini.
La naiba, am fost casatorit cu trei doctorite (a patra si ultima e inginera) si n-am auzit de la ele laolalta, atatia termeni medicali in trei fraze succesive!
Daca eu in toata viata mea de 63 de ani n-am luat decat ceva acid acetilsalicilic (sa ma dau si eu mare cu termeni din astia), uneori, la vreo raceala si mai mult la cate o mahmureala, se pune?
Maica-mea, a emigrat in Irlanda (aia europeana), in 2018, dupa decesul tatalui meu. S-a dus acolo la nepota-su, fiu-meu, ca sa aiba grija de casa lui cand el si nora-mea erau la munca.
S-au nascut doua pustoaice, una dupa alta, asa ca maica-mea a ajuns sa fie si baby-sitter si ingrijitoarea casei. Varsta, statusul, au determinat statul irlandez sa-I dea intai rezidenta permenenta acolo, apoi, anul trecut, cetatenia irlandeza.
“Amarata” de maica-mea, medic si director de clinica in Sinaia, Romania, pe vremuri, cu o pensie de 2200 lei, s-a trezit ca i-au luat irlandezii toata pensia din Romania si in loc, i-au dat ca pensie 2200 euro (da, euro la leu!!), plus ceva “ajutoare” pentru combustibili si alte alea, adica inca vreo 1000 euro in plus, lunar! Nu mai vorbesc de discountul (cand nu e vorba de gratuitate) la medicamente si asistenta medicala, transport si altele.
Maica-mea, locuieste in Tyrrellspass, nu departe de Mullingar, adica al naibii de departe de capitala, daca e sa judecam in termeni de Irlanda.
Ei, la fiecare doua saptamani, o suna medicul de familie si daca nu se duce ea la vizita, vine medicul acasa la ea! Si na, dat fiind ca eu am 63 de ani, e clar ca maica-mea nu mai e de foarte multa vreme o pustoaica!
Culmea, cu sanatatea, la aproape 90 de ani ai ei, inca sta foarte bine si aia de acolo, fac tot posibilul s-o mentina asa.
Pe de alta parte, am multi cunoscuti in UK, chiar si un medic din London, care candva in negura trecutului mi-a fost coleg de banca din clasa intai pana pe la sfarsitul liceului (dr. Gabi Constantinescu), care mi-au confirmat faptul ca serviciile medicale din UK, in special din zonele centrale si din cele aferente lor, sunt de rahat. In spitale interns asiatici, in principal din India si Pakistan, care nu cunosc suficient medicina si medicamentele occidentale, toti, tot ce inseamna cadre medicale, fiind controlati la sange de societatile de asigurari si de Big Pharma care pana la urma, controleaza intreg sistemul medical din Regat.
Cunosc multi britanici care prefera sa zboare o ora dus si o ora intors pana in si din Dublin, pentru a-si gasi servicii medicale adecvate, desi nici in Dublin nu e chiar fantastic dar e mult mai OK decat in UK.
Desi nu are legatura neaparat cu topicul, mentionez ca fiu-meu e medic, managerul medical al unuia dintre spitalele din Mullingar, desi cabinetul lui privat e in Clara iar nora-mea, e asistenta medicala (sefa), nursing manager la alt spital, tot din Mullingar.
Bottom line, sistemul medical din UK, desi are dotari pe care putini le au, in lipsa personalului care sa posede si stiinta si empatie… sucks!
Nu stiu daca sistemul medical din UK e copiat dupa cel american sau invers, ceea ce stiu e ca cu cativa medici dedicati si cu adevarat buni, care sigur exista peste tot, intr-un ocean de slujbasi care-si zic” medici” si care chiar poseda acte care certifica ce pretind ei ca ar fi dar care alearga doar dupa bani si atat, nu se face si nici nu se mentine un sistem de sanatate demn de denumirea asta…
Sărut mana ! Magistral spus !