1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. „Altă dată și-altă dată, o s-o facem și mai lată”

8  – 14 aprilie

O JUMĂTATE DIN VIAȚA ACTIVĂ ÎN ȘEDINȚE. Cine a studiat programul de lucru al lui Nicolae Ceaușescu a avut posibilitatea să constate că, în medie, pe zi, consuma mai mult de opt ore în tot felul de ședințe. Aceasta a fost o boală cronică a sistemului de conducere promovat de bolșevici încă din primele faze ale exercitării Puterii în noiembrie 1917. Despre această „boală” a scris un poem celebru Vladimir Maiakovski. La nivel autohton a rămas nu mai puțin celebră remarca academicianului Grigore Moisil: „Ăștia n-au nevoie de capetele noastre, ci de fundurile noastre”. În acest mod mucalitul savant definea participarea absolut formală la un număr considerabil de ședințe. Prin „ăștia” îi desemna pe organizatorii din cele mai diverse structuri de partid și de stat. Conta exclusiv numărul celor prezenți, nu calitatea dezbaterilor și a deciziilor.

O perioadă de ședințe desfășurate de dimineața până seara a început la 12 aprilie 1989. Sosise momentul apreciat de Nicolae Ceaușescu drept optim pentru marcarea „corespunzătoare a victoriei istorice reprezentate de achitarea, în avans, a datoriei externe”.

Ordinea de zi era, ca de obicei, stufoasă, cele opt puncte fiind incluse doar pentru a fi bifate. Fie au vizat analiza pe bază de bilanț a rezultatelor economico-financiare în anul 1988 (tema care a provocat scandalul la ședința CPEx din 17 martie 1989), fie că a fost luată în vizor împărțirea beneficiilor la fondul de participare la finanțarea economiei, tot pe anul precedent, nu apărea nimic nou, cu adevărat. Aceeași remarcă era valabilă și pentru așa-zisele analize privind evoluția prețurilor și tarifelor, anularea și reeșalonarea datoriilor acumulate de CAP-uri (altă temă de scandal la ședințele anterioare ale CPEx), sistematizarea localităților, activitatea structurilor de partid pe toate planurile (organizatoric, educativ, repartizarea cadrelor etc.) măsurile adoptate în vederea Congresului al XIV-lea al PCR, unele probleme organizatorice (mișcarea, respectiv rotirea cadrelor). Despre o parte dintre aceste teme am relatat în episoadele precedente.

„O, CE VESTE MINUNATĂ!”. După aprobarea ordinii de zi, Nicolae Ceaușescu a spus (redau integral și cu grafia aferentă textul, așa cum a apărut în toate ziarele):

„DORESC SĂ INFORMEZ PLENARA, ÎNTREGUL PARTID ȘI ÎNTREGUL POPOR CĂ,  LA SFÂRȘITUL LUNII MARTIE, ROMÂNIA A PLĂTIT COMPLET DATORIA EXTERNĂ. (Aplauze și urale puternice prelungite. Se scandează îndelung «Ceaușescu – PCR», «Ceaușescu și poporul», «Ceaușescu – România, stima noastră și mândria».)

ACEASTA REPREZINTĂ UN REZULTAT STRĂLUCIT AL MUNCII POPORULUI NOSTRU DE DEZVOLTARE ECONOMICO-SOCIALĂ A ȚĂRII, DEMONSTREAZĂ FORȚA ECONOMIEI SOCIALISTE ROMÂNEȘTI ȘI DESCHIDE PERSPECTIVE MINUNATE PENTRU ÎNFĂPTUIREA PROGRAMULUI PARTIDULUI DE FĂURIRE A SOCIETĂȚII SOCIALISTE MULTILATERAL DEZVOLTATE ȘI DE ÎNAINTARE SPRE COMUNISM”. (Aplauze și urale puternice, prelungite. Se scandează, din nou, „Ceaușescu – PCR”, „Ceaușescu și poporul”, „Ceaușescu – România, stima noastră și mândria”).

Secretarii de redacție ai ziarelor centrale și locale s-au străduit să pună cât mai bine în pagină comentariul care a urmat redării momentului solemn prin care N.C. a anunțat marea victorie.

„Plenara Comitetului Central a primit această importantă realizare a țării noastre cu aplauze și ovații, care au dat expresie sentimentelor de deplină satisfacție, de profundă mândrie patriotică ale tuturor cetățenilor patriei față de politica partidului de construcție socialistă de înflorire multilaterală a României, de ridicare continuă a nivelului de civilizație materială și spirituală, al întregului popor. Într-o atmosferă de puternic entuziasm și strânsă unitate, toți cei prezenți în sală au aclamat minute în șir pentru harnicul nostru popor – constructor ferm al socialismului – pentru gloriosul nostru partid comunist, pentru secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu”.

După ce ședința s-a încheiat, sutele de participanți s-au îndreptat spre sălile unde urma să se țină ședințele Comisiilor Comitetului Central, respectiv cele profilate pe probleme organizatorice, de partid și de stat, ale organizațiilor de masă și obștești, pe probleme de cadre de partid și de stat, pe probleme ideologice, politice, culturale și de educație socialistă, pe problemele cooperării economice și relațiilor internaționale de partid și de stat.

La toate aceste Comisii s-a filmat, o atenție specială acordându-se Comisiei pentru problemele de cadre de partid și de stat prezidate de Elena Ceaușescu.

UN INTERMEZZO CU CÂNTEC. Nicolae Ceaușescu a părăsit Sala Plenarelor, a străbătut pasarela și s-a instalat în vasta încăpere destinată primirii oaspeților de seamă. Aici s-a întâlnit cu un grup de oameni de afaceri din Statele Unite ale Americii, respectiv reprezentanți a nu mai puțin de 50 de companii americane care aveau relații cu țara noastră. Comunicatul dat publicității avea dimensiuni neobișnuite, aproape un sfert de pagină de ziar.

Momentul se cere consemnat ca important, atât din perspectiva oaspeților, care au dorit să vadă, la fața locului, ce se petrecea în România, cât și a interesului lui N.C. de a sparge blocada economică instituită de Administrația de la Washington și de Piața Comună. În relatarea de presă se afirma:

„Luând cuvântul în cadrul întrevederii, reprezentanți ai unor firme și companii americane s-au referit la modul î care se desfășoară colaborarea cu întreprinderile de comerț exterior din România, au reliefat nivelul calitativ și de competitivitate al unor produse românești, apreciind că există o bună perspectivă pentru intensificarea conlucrării cu întreprinderi de comerț exterior din țara noastră”.

Aprecierile erau cam „trase de păr”, după cum și evaluările lui N.C. frizau ridicolul atunci când spunea că „stadiul relațiilor dintre România și Statele Unite este, în general, satisfăcător”. Cu toate acestea, și-a exprimat dorința de a se ajunge cu schimburile comerciale la cel puțin două miliarde de dolari de ambele părți:

„Noi considerăm că acest obiectiv este deplin posibil de realizat în doi-trei ani. S-a investit mult în industrie și situația financiară este bună. Zilele acestea, începând de azi, vom dezbate în organismele noastre democratice problemele actuale ale economiei românești și perspective pentru 95 și 2.000, printre acestea fiind și adoptarea unor noi măsuri pentru extinderea relațiilor economice de cooperare în producție cu alte state (…) În acest cadru, am dori ca relațiile cu Statele Unite să cunoască și ele o dezvoltare puternică. Va trebui să se găsească o cale de aplicare a Acordului economic din 1975, care prevede și acordarea reciprocă a clauzei națiunii celei mai favorizate, fără nicio condiție, nici de-o parte, nici de alta”.

Discursul „mobilizator” nu i-a impresionat pe oaspeți, iar Congresul SUA a înăsprit sancțiunile împotriva României. Relațiile bilaterale s-au deteriorat și mai mult, fapt esențial în materie de politică externă.

Poziția a fost întărită la Washington de Condoleeza Rice, director pentru relații cu Uniunea Sovietică și Europa de Est în Consiliul Național de Securitate al lui George Bush. Ea a spus, la 12 aprilie 1989 că, în vreme ce SUA se simt în siguranță datorită evoluțiilor din Polonia și din Ungaria, nu aceeași este situația în raport cu România. Rice a afirmat că Nicolae Ceaușescu nu are în viitorul apropiat nicio șansă de a-și atinge obiectivele pe lângă SUA. În acest sens a menționat imposibilitatea creșterii exporturilor românești, a obținerii de licențe pentru tehnologii performante, a vizitelor la nivel înalt astfel încât să nu crească prestigiul regimului din România, să nu se redobândească statutul de națiune „cea mai favorizată”.

În același timp, Departamentul de Stat a anulat o întâlnire bilaterală la nivel înalt și a avertizat autoritățile de la București, în termeni duri, să stopeze politica represivă. Congresmenii Dennis DeConcini și Steny Hoyer, președintele și vicepreședintele Comisiei pentru Securitate și Cooperare în Europa, au apreciat curajul celor care au semnat scrisoarea de protest și al celor care au criticat regimul și și-au exprimat o „puternică susținere morală”.