1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Planul ca fetiș, rezultatele ca blestem

13 – 19 mai

CAPTIVI ȘI PARALIZAȚI. Pe măsură ce reconstitui succesiunea evenimentelor, „dospesc” întrebările referitoare la comportamentul celor care acceptau să fie complici la foarte multe decizii dezavuate de ei înșiși, în convorbiri „particulare”. Un moment special în asumarea oficială a răspunderilor individuale și colective l-a reprezentat, în ordine cronologică, ședința CPEx din 19 mai 1989, precedată de o reuniune informală de săpuneală zdravănă a unor membri ai Guvernului.

La primul punct de pe ordinea de zi, ministrul Finanțelor, Ion Pățan a prezentat Raportul referitor la recalcularea prețurilor de producție din industrie. În calitate de „Stan pățitul”, a enunțat doar titlul documentului, completat cu câteva date statistice privind numărul produselor rentabile și nerentabile la nivelul industriei republicane. Nu s-a lansat neam în considerații de fond, deși pregătirea lui de specialitate și datele disponibile îi permiteau astfel de abordări.

Apoi, primul-ministru, Constantin Dăscălescu, a bălmăjit două fraze cu angajamente care vizau eliminarea totală până la 25 mai (fix) a pierderilor la cele 24 produse de bază, rămase numai acestea, chipurile, nerentabile. N.C. a întrebat dacă alți participanți (erau în sală aproape o sută de demnitari) au ceva de spus. Doar Ion Dincă s-a aflat în treabă cu unele așa-zise precizări la care, invariabil, N.C. spunea: „Și asta o știu!”. Luat de val, ministrul Minelor, Ieremia Cataragiu, și-a luat și el câteva angajamente. La început, N.C. l-a ascultat ușor absent pentru ca, la scurt timp, să-l întrerupă tăios cu o temă care n-avea legătură cu industria extractivă:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Ce se întâmplă la Chimie cu prețurile acestea? Este inadmisibil ca la furfurol (lichid folosit ca solvent la rafinarea uleiurilor minerale și vegetale și ca insecticid – T.B.), costul realizat să fie de 37 mii lei; de la 17 mii lei la 37 mii lei. De două ori și jumătate mai mult.

Tov. Ion M. Nicolae (ministrul Industriei Chimice și Petrochimice): Vă raportez că din 160 tone…

Tov. Nicolae Ceaușescu: Răspunde la întrebarea aceasta: ce se întâmplă cu aceste prețuri?

Tov. Ion M. Nicolae: Din aceste opt produse nerentabile, cinci produse le vom face să fie rentabile în luna aceasta. Pentru că unele sunt legate de Midia (Combinatul Petrochimic Midia-Năvodari – T.B.), iar la cuprul electrolitic de Zlatna. Am câteva probleme și în legătură cu furfurolul. Am făcut toate încercările cu institutul de cercetări, dar sunt unele tehnologii vechi și încercăm să schimbăm tehnologiile. Din această cauză, nu am reușit să rentabilizăm aceste produse.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu este așa! Din ce produceți furfurol?

Tov. Ion M. Nicolae: Din ciocălăii de porumb.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce ne costă așa de mult? Câte tone de ciocălăi trebuie pentru o tonă de furfurol?

Tov. Ion M. Nicolae: 15 tone de ciocălăi.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Norma este mai mică. Știu foarte bine De ce nu vă încadrați în norma stabilită?

Tov. Ion M. Nicolae: N-am putut până acum.

Tov. Nicolae Ceaușescu: De ce «nu am putut»? Pentru că nu au funcționat instalațiile, nu că este o problemă tehnologică deosebită. Asta este o problemă foarte simplă.

Tov. Ion M. Nicolae: Am băgat echipe de specialiști, dar consumul este aproape dublu.

Tov. Ion Dincă: Din 12 instalații se lucrează numai cu șase.

Tov. Ion M. Nicolae: Consumurile sunt foarte mari. Am trimis oameni la fața locului să cerceteze, am luat măsurile necesare.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Nu sunt consumuri mari. Sunteți nerentabili. Luna aceasta să-mi rezolvați problema, să-mi produceți furfurol în normele stabilite. Este valabil și pentru agricultură.

Tov. Gheorghe David (ministrul Agriculturii): Industria alimentară se ocupă (adică alt minister – T.B.).

Tov. Nicolae Ceaușescu: Să se vadă problema aceasta. Și furfurol nu facem numai din ciocălăi, ci și din coaja de floarea-soarelui, care dă rezultate și mai bune. Problema aceasta trebuie s-o revedem complet. Este imposibil să mergem așa. Cât este tona de furfurol pe plan mondial.

Tov. Ion M. Nicolae: 350-400 de dolari.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Deci, 400 de dolari, cu 15 lei/dolarul trebuie să coste 6.000 lei. Și tu nu poți mai mult. Cât este tona de ciocălăi?

Tov. Gheorghe David: Ministerul Contractării (deci, tot „pasarea” la alte ministere – T.B.) livrează ciocălăii în jur a 450 lei tona.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Dar rămân, după aceea, o parte, pentru că nu intră toți.

Tov. Ion M. Nicolae: Aveți dreptate. Producem la costuri foarte mari. Nu au reușit până acum să ne încadrăm în ceea ce am stabilit. Am făcut echipe de cercetători, ne ocupăm, în continuare, să rezolvăm această problemă.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Să veniți după-amiază cu echipa aceasta; să-i scoatem din București și să stea acolo, nu în București. Nu se face furfurol în București. Este o instalație simplă, nu este vorba de nicio tehnologie care să nu poată fi soluționată. Sigur, dacă stați și dormiți în București. Nu se poate admite așa! De fapt, 17 mii este scump față de prețurile mondiale. Trebuie să vă coste 5-6 mii lei.”

După „clarificarea” problemelor majore, fundamentale ale furfurolului și ciocălăilor, a fost luată la refec ministra de la Industria Ușoară, „recalcitranta de serviciu”, Maria Flucsă, urmată de miniștrii Pavel Aron (întrerupt de Elena Ceaușescu, cu bunăvoința ei din totdeauna: „Nu trebuie să ne spui tu cum acționezi. Realitatea este că nu respectați ceea ce s-a stabilit”) și Marin Enache, cunoscut din stenogramele anterioare.

TRANSPARENȚĂ „PE SĂRITE”. În strânsă legătură aspectele care vizau, pe fond, criza de sistem și de regim s-au aflat și celelalte teme înscrise pe ordinea de zi a ședinței CPEx din 19 mai 1989. În special stabilirea arbitrară a cursurilor de revenire în operațiunile de comerț exterior bulversa întregul flux al activităților economico-sociale. Deoarece asupra cursului de revenire s-a… revenit des în lunile care mai rămăseseră din anul 1989, nu mai insist asupra „viziunii” anapoda care guverna și acest proces. De asemenea, la punctele de pe ordinea de zi care priveau utilizarea mașinilor și instalațiilor în primul trimestru din 1989, desfășurarea campaniei agricole de primăvară, balanța fondului funciar la 31 decembrie 1988, pagubele considerabile înregistrare în zootehnie, „recolta” a constat într-o uriașă cantitate de „indicații” cu efectele binecunoscute.

Dintre toate acestea detaliez (motivele vor deveni evidente) doar punctul 6:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: În primul rând, să atragem atenția Ministerului Agriculturii, Consiliului Național al Agriculturii, dar și consiliilor populare și organelor de partid de a lua măsuri pentru mai multă ordine și disciplină în zootehnie și în celelalte sectoare.

În al doilea rând, cred că toate aceste probleme trebuie să fie făcute publice. Să se arate în presă măsurile luate și sancțiunile date.

În al treilea rând, să extindem această practică la industrie. Toate abaterile care au loc, încălcarea legilor, neglijențele, să fie dezbătute de adunările generale, de consiliile oamenilor muncii și ele să hotărască sancțiuni ferme, dar și publicarea măsurilor luate, pentru că aceasta va ajuta mai mult decât orice prelucrare pe linia ministerelor. De aceea avem radioul și televiziunea și trebuie să se publice în legătură cu abaterile care au loc și măsurile care au fost luate. Presa și Radioteleviziunea să fie mai active în a atrage atenția asupra acestor încălcări, asupra necesității întronării ordinii și disciplinei în toate domeniile de activitate. Nu trebuie să ținem secret faptul că într-o cooperativă, într-o unitate industrială sau într-un județ s-au făcut nereguli, indiferent unde – ci trebuie să publicăm și să atragem serios atenția asupra lor, să arătăm măsurile care se impun a fi luate.

De fapt, pentru acest motiv am și dorit să punem acest raport pe ordinea de zi a ședinței Comitetului Politic Executiv, ca să stabilim măsurile corespunzătoare în această privință. Inclusiv unele abateri și încălcări ale legilor sau hotărârilor de către organe de stat sau de partid trebuie publicate în presă, cu măsurile corespunzătoare – pentru că, dacă acestea sunt cunoscute numai în cercul respectiv, aceasta nu ajută la înțelegerea lucrurilor, nu ajută la îmbunătățirea activității.

Tov. Manea Mănescu: Este foarte bine așa.

Tov. Nicolae Ceaușescu: Sunteți de acord să procedăm așa?

(Toți tovarășii sunt de acord).

De altfel, aceasta este în conformitate cu legile și cu hotărârile pe care le avem”.