A început goana după medici, după asistente. Parcă e goana după aur din Vestul Sălbatic

De câteva luni am ieșit la pensie. Mulțumesc lui Dumnezeu că am apucat ceasul ăsta!

De atunci, dar mai ales de vreo săptămână, mă uit la televizor, la știri, și nu-mi pot crede ochilor, urechilor, poate n-aud bine: goana după medici, după asistente. Parcă e goana după aur din Vestul Sălbatic.

Iei apă în gură, o clătești, faci gargară la oră de vârf și o scuipi într-o sită, poate îți ies pepitele de aur în sistem.

Fraților, nu mai sunt. Gata! De mult! Au secat zăcămintele! Au rămas proștii, orbii, șchiopii și netoții. Or fi și unii buni, nu zic nu, dar numai la suflet.

La ATI nu e ca ca Interne, să mângâi baba pe basma și să-i pui vitamine de întărire pe venă.

Medicina e o meserie parșivă. Depinde cu cine ai făcut specialitatea.

ATI-ul? Cred că e cea mai grea specializare, din cele nesângerânde.

Când dă boala peste tine, nu mai știi încotro să fugi: de la Iași la Cluj, de la Cluj la București, de la București la Târgu Mureș.

Scoți toți banii de pe card, te împrumuți la bancă, la prieteni, la rude și te duci la specialist.

Asta e România! Așa ne-a găsit pandemia, mustind de valori: una aici, alta la Viena.

E o artă acolo, la ATI.

Credeți că toți ATI-știi sunt la fel de buni ca la Colentina sau Matei Balș?

Asta doar dacă ai minte de prim ministru la găini.

Pe mine nu mă cheamă Cîțu, nu semăn cu Danton, pe jumătate mort în baie.

Hai să fim serioși! Medicii nu sunt trufandale de la piață, două cepe la trei lei.

Nimeni nu mai vorbește de valoare, toți sunt cu numărul în cap.

Îmbraci pe unul cu halat, scrie pe el că e doctor, și e ca la teatru: dacă știi să te miști, e destul, apoi apare sufleorul și-ți șoptește replica.

Dacă nu știi, pui de la tine.

Până și la maeștri bucătari se pune problema valorii, cum fac farfuria să arate bine. Gustul nu mai contează. Arunci niște maioneză de post și câteva frunze de buruiană peste o strivitură de rac fiert și gata: ai luat ochiu la client.

Soluții? Nu sunt? Cu carul!

Să răspundă ăștia care au gura mare, politrucii de pe la DSP-uri, de la Ministerul Sănătății, de la Institutele de medicină din țară.

Și, mai ales, cum au făcut promovarea non-valorilor, că au plecat cei buni afară?

S-o fi intrat pe bani în clinici? Vai de mine! Nici poveste!

Poate pe pile, pe nepotism? Niciodată! La noi? În România? Unde peste 90% sunt creștini adevărați?

La noi nu se minte, tovarăși!

Ați văzut-o pe madam Dorobăț? Aia a luat bani de la studenți! Și apare la televizor! O spală imaginea!

Primul ministru, finanțist, promite paturi de ATI. Finanțistul! De ce nu ministrul de la sport? De la cultură…

Care cultură? Care sport?

În spitalele mici e bine. Acolo e liniște. Dacă trece și pandemia asta și nu cade guvernul, o să mai reziste încă o sută de ani, tot în clădirile alea răpănoase.

Munca înnobilează pe om. Așa învățam eu la școală.

Până n-o să plătească cineva oalele sparte, până nu vor fi decapitate (la figurat vorbind) DSP-urile, până când nu vor fi luați managerii la bani mărunți, o să trăncănim, ca pe vremea veche, despre eroism în muncă, despre jertfa în producție, despre focul continuu din abatajele- spital, despre angajamentul oamenilor muncii în halate albe să dea sănătate peste normă și paturi fără personal.

Covidul e ca planul cincinal: l-am făcut praf într-un an și jumătate.

L-am revăzut pe fostul ministru al sănătății, Tătaru: vorbea din parlament, parcă vorbea din fundul curții, de la el, din bătătură.

N-are ministrul bătături din alea. Are bătături de partid și de stat.

Așa ajungi, în România, dintr-un manager de spital din Huși, ministru și parlamentar Tătar.

Nu e nici primul și nici ultimul. Am avut și eu colegi din ăștia. Au trecut prin toate partidele. Au luat-o cu FSN-ul, au trecut la PD-ul lui Roman și Băsescu, apoi au renunțat la Roman, și au ales marinăria. Când a luat PD-ul apă, au trecut la liberali. Din deputați, au devenit senatori.

Au făcut avere.

Eu pe ei i-aș întreba: Nu vă faceți ateiști, domnilor liber schimbiști? (Răzvan Cristian Stoica-medic)