A ştiut Iuliu Maniu de Lovitura de stat de la 23 August 1944?

Sîmbătă, 11 mai 1946, ora 8.20, la Procesul Mareşalului Ion Antonescu, depune depoziţie, ca martor al Apărării, Iuliu Maniu, preşedintele PNŢ şi liderul Opoziţiei anticomuniste de la vremea respectivă.

Document istoric deosebit, Stenograma depoziţiei a fost reprodusă în lucrarea Procesul Mareşalului Antonescu, Documente II, realizată de Marcel Dumitru Ciucă.
Pentru eseul despre Lovitura de stat de la 23 august 1944, o recitesc atent.
Am mai citit-o de cîteva ori.

Abia acum observ însă un amănunt senzaţional:
Preşedintele Completului se trudeşte groaznic să scoată de la Iuliu Maniu o mărturie despre arestarea Antoneştilor.
Liderul PNŢ o scaldă rău de tot cînd vine vorba de un răspuns precis.
În esenţă, el susţine că n-a ştiut nimic despre întîmplările de la Palat, pînă a doua zi, 24 august 1944, cînd a fost chemat să-şi spună cuvîntul în formarea noului Guvern.

Pînă aici nimic ieşit din comun.
Omul a avut alte treburi pe 23 august 1944, zi caniculară, numai la audienţa de la Palat nu-i şedea capul.

În acest moment, cînd scriu, mi-a venit o idee:
La fel a răspuns şi Ion Iliescu după decembrie 1989, la întrebarea:
Ce făceaţi în dimineaţa lui 22 decembrie 1989?
Deşi în Piaţa Palatului se juca ultimul act al prăbuşirii lui Ceauşescu, dacă ar fi să-l credem pe Ion Iliescu, el habar n-avea de evenimentele care zguduiau Bucureştii. El şedea în biroul său de la Editură, vegheat de secretară ca să nu fie deranjat şi se ocupa cu alte treburi, mult mai importante, decît fuga Conducătorului. La un moment dat – îşi aminteşte mereu Ion Iliescu – a intrat cineva în birou şi i-a adus vestea că Nicolae Ceauşescu a fugit, invitîndu-l să meargă la televizorul din alt birou, pentru a vedea Revoluţia română în direct.

Ori de cîte ori am scris despre acest episod, m-a uluit de cît de proşti ne crede Ion Iliescu. Cum adică? În timp ce tot Bucureştiul ştia ce se întîmplă în Piaţa Palatului, graţie telefoanelor care zbîrnîiseră întruna de dimineaţă, el, coleg cu Nicolae Ceauşescu, fost membru al nomenclaturii de lux, aspirant la funcția supremă în Partid, nu numai că habar n-avea, dar, mai mult, nici nu simţea nevoia să se intereseze.

Să admitem că Ion Iliescu nu era în Complotul moscovit.
Să admitem că era un simplu director de editură, fost ştab comunist, resemnat acum, în chip romantic, la întocmirea de cărţi şi articole. Acolo, în centrul Bucureştiului, se juca o piesă avînd drept actori oameni pe care el îi ştia bine, care-i fuseseră şefi sau colegi. Dacă, de exemplu, aflu că un Trust de presă e pe cale de a se prăbuşi, mă grăbesc să fiu ţinut la curent, pentru că eroii întîmplării sînt foşti colegi sau cunoscuţi. Cum să credem că Ion Iliescu se scîrbise atît de tare de politică încît nu-l mai interesa nici prăbuşirea regimului, gata să tresară mai degrabă la ştirea că la Ateneu are loc un concert de vioară, decît la ştirea că la Sediul CC are loc o lovitură de stat?!

Cu acest exemplu în minte, sesizez abia acum, la lectura fugară a Stenogramei, că depoziţia lui Maniu ascunde o bizarerie.
Dacă ar fi să credem documentelor, în dimineaţa zilei de 23 august 1944, Gh. Brătianu se prezentase la Snagov ca trimis al liderilor PNŢ şi PNL într-un efort dramatic, de ultimă oră, de a-l convinge pe Mareşal să iscălească Armistiţiul. Mareşalul le ceruse o Scrisoare prin care cei doi îl mandatau să renunţe la Basarabia şi Bucovina. E greu de presupus că Iuliu Maniu nu ştia de audienţa de la Palat. E imposibil de presupus că, după ce s-a dat la Radio Proclamaţia Regelui, n-a avut minima curiozitate de a se interesa ce s-a petrecut la Palat în după-amiaza lui 23 august 1944.

Sînt plauzibile două ipoteze:

  • Maniu ştiuse că se preconiza arestarea Mareşalului, dar nu voia să rămînă în Istorie drept complice la un astfel de act.
  • Maniu nu ştia de audienţă, deoarece el nu făcea parte din Complotul pus la cale de Rege împreună cu PCR.

Recitînd variantele lui Mihai I, îmi sare-n ochi abia acum o ciudăţenie:
Mult timp, Majestatea Sa dă curs în chip ostentativ mirării că Iuliu Maniu a venit abia a doua zi, 24 august 1944, după ce Lovitura de stat avusese loc.

Ştiuse Iuliu Maniu de ce se întîmpla la Palat, dar evitase abil, să fie amestecat într-o afacere simţită de el ca dubioasă?
Sau, dimpotrivă, habar n-avusese?
Înclin să cred că nu ştiuse de devansarea zilei de 26 august 1944, deoarece acţiunea fusese decisă de Rege şi de grupul de conspiratori din jurul său.

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „A ştiut Iuliu Maniu de Lovitura de stat de la 23 August 1944?”