Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Adevărul cu privire la anul 1994 este pe cale să erupă în Rwanda
Membri ai forțelor armate franceze desfășurate în Rwanda în timpul genocidului din anul 1994 împotriva tutsi au fost puși, luni, să evite orice proces, după ce procurorii au recomandat judecătorilor să renunțe la un caz în care erau acuzați de complicitate la crime împotriva umanității din cauza inacțiunii lor în timpul unui masacru. Supraviețuitorii masacrului din iunie 1994, de pe dealurile din Bisesero, în vestul Rwandei, au acuzat trupele franceze că i-au abandonat în mod deliberat în mâinile extremiștilor hutu, care au ucis sute de persoane din zonă în câteva zile. Cererea de a renunța la acest caz, vechi de 15 ani, a urmat unui raport important din martie, care examina acuzațiile privind rolul Franței în genocid.
Procurorii din Paris au concluzionat că ancheta nu a permis să se stabilească faptul că forțele franceze ar fi putut fi vinovate de infracțiunile de complicitate la genocid și de crime împotriva umanității. „Ancheta nu a confirmat că ar fi existat ajutor sau asistență din partea forțelor militare franceze în timpul săvârșirii atrocităților”, a declarat procurorul-șef al Parisului, Remy Heitz. De asemenea, nu a stabilit nici că forțele franceze s-au abținut să intervină în fața genocidului sau a crimelor împotriva umanității în urma unui acord prealabil. Procurorii au deschis ancheta penală privind complicitatea la genocid în decembrie 2005, după plângerile depuse de supraviețuitori și grupuri de apărare a drepturilor omului. Eric Plouvier, avocatul ONG-ului Survie (Supraviețuire), care militează pentru relații mai bune între Franța și Africa și care s-a numărat printre organizațiile care au depus plângere, a calificat rezultatul drept sfâșietor și angoasant din punct de vedere juridic. Într-un refuz al justiției, sistemul judiciar nu a ținut cont de responsabilitățile copleșitoare ale Franței, care au permis desfășurarea genocidului, dovezi care au fost dezvăluite în cadrul raportului istoric. În martie, raportul francez de referință, întocmit de istorici, a concluzionat că Parisul a avut responsabilități „grave și copleșitoare” în ceea ce privește masacrul a aproximativ 800.000 de persoane, între aprilie și iulie 1994, în principal minoritatea tutsi. Decizia finală cu privire la continuarea sau nu a cazului aparține magistraților de instrucție.
Concluzia, de 386 de pagini, emisă de procurori și văzută de AFP nu exclude posibilitatea ca lipsa de intervenție a trupelor franceze să constituie infracțiunea de omisiune de „asistență la o persoană în pericol”. Supraviețuitorii masacrului au afirmat că Franța, care a sprijinit guvernul hutu de la acea vreme, a folosit misiunea de menținere a păcii Turquoise, susținută de ONU, ca paravan, pentru a încerca să mențină regimul în vigoare, ca tampon împotriva rebelilor tutsi, vorbitori de limba engleză. Se estimează că 50 000 de persoane au fost ucise numai în zona Bisesero, care era considerată un refugiu al rezistenței tutsi.
Raportul comandat de președintele francez Emmanuel Macron a fost deosebit de acuzator cu privire la evenimentele din Bisesero, calificând drept un „eșec profund” încercarea trupelor franceze de a proteja tutsi care se adăposteau pe dealuri, într-o așa-numită „zonă sigură”. Raportul a menționat că francezii au fost conștienți de faptul că tutsi, care se ascundeau în zonă, au fost atacați, dar nu au răspuns la rugămințile lor de a fi salvați timp de mai multe zile, perioadă în care sute de oameni au fost uciși. Comisia istorică franceză a pus eșecul trupelor de a-i proteja pe tutsi din Bisesero pe seama unor considerente strategice mai degrabă, decât a eșecurilor individuale ale soldaților. „Trupele franceze au încercat să mențină un echilibru între cele două tabere (hutu și tutsi)”, susține comisia. Genocidul a început după ce președintele hutu al Rwandei, Juvenal Habyarimana, cu care Parisul a cultivat legături strânse, a fost ucis când avionul său a fost doborât deasupra Kigali, la data de 6 aprilie 1994 . Rolul neclar al Franței în violențe a otrăvit ani de zile relațiile dintre Paris și președintele rwandez Paul Kagame, un fost rebel tutsi, care a condus această națiune după genocid. Parisul speră ca raportul istoric să deschidă o nouă eră de înțelegere cu Kigali, iar Macron își propune să viziteze Rwanda în cursul acestui an.
Fotografie din arhiva AFP – Ruandezi care au scăpat de genocid
Comentarii
Aici a fost o golaneala intre Franta si SUA,Franta avea nevoie de genocid pentru ca Francezii i sustineau pe autorii genocidului in ideea ca vor scapa de opozanti si vor sustine interesele franceze. SUA avea si ea nevoie de genocid,desi i sustineau pe victimele genocidului,pentru ca si au facut un calcul cinic,(profrancezii infaptuiau genocidul,iar supravietuitorii apareau ca si niste martiri,castigand simpatia intregii lumi care ar fi sustinut victimele supravietuitoare sa preia puterea).Americanii au calculat bine,cinismul lor a dat roade,victimele supravietuitoare,castigand simpatia intregii lumi au fost ajutate sa acceada la putere,instaurand,prin Paul Kagame un regim proamerican,si antifrancez.