Adevărul spus în șoaptă

Un text de Eugen Mihăescu 

Astăzi, când la granița României zăngăne armele în timp ce primul “diplomat” al țării, președintele Klaus Iohannis, se plimbă haihui prin lume, iar ștersul șef al Ministerului de Externe se rățoiește către oricine îndrăznește să spună adevărul, îmi vin în minte cuvintele lui Emil Cioran dintr-o “Scrisoare către un prieten de departe”: “Această țară care a fost odată a noastră și astăzi este a nimănui.”

Românii, covârșiți de spaima zilei de mâine, când plata facturilor va deveni o povară imposibil de dus, asistând la bâlbele guvernanților care își dau cu stângul în dreptul, sunt poate prea puțin conștienți de pericolul care planează asupra lor. Cred că, instinctiv, românii simt că nu are cine să le apere interesele. Mulți nu înțeleg prea bine ce se întâmplă. Mass-media, plătită în mare parte, face propagandă, dacă nu dezinformează direct. Minciuna, nu numai în presa românească, ci în toate țările Uniunii europene, chiar și peste ocean (în fine, ne putem și noi lăuda că suntem în rând cu “lumea buna”!) se strigă în gura mare, iar adevărul se spune în șoaptă. Dacă nu i se pune direct pumnul în gură. Minciunile despre evoluția frontului din Donbas sunt atât de sfruntate, încât ar fi mai corect să pui Rusia acolo unde scrie Ucraina și invers.

Sunt bucuros că domnul Octavian Știreanu ne-a adus aminte ce însemna Parlamentul României atunci, imediat după evenimentele din decembrie 1989, publicând declarația votată în unanimitate în 28 noiembrie 1991, care respingea aplicarea rezultatului referendumului pentru independența Ucrainei în teritoriile locuite de români. Mi-ar place să văd mutrele guvernanților noștri de azi în fața acestui document!

Slugoii care se află astăzi în fruntea României nu ies din cuvântul de ordine dat de “partenerul strategic” și încearcă să înnăbușe orice comentariu care nu se potrivește cu “discursul” corect politic. Nu avem voie să spunem că Ucraina înglobează teritorii care nu i-au aparținut niciodată! Nu avem voie să spunem că românii din acele teritorii sunt discriminați, li se interzice să-și vorbească limba strămoșească, li se dărâmă monumentele, li se neagă identitatea. Problema cu inventatul stat numit Ucraina este că nu își respectă niciodată cuvântul dat. Nu există tratat, acord negociat pe care să-l respecte. România a fost înșelată de fiecare dată când a fost nevoită să semneze documente cu statul vecin. Guvernanții Ucrainei și-au încălcat cuvântul dat în fața propriilor cetățeni. Au bombardat Donbasul întruna în ultimii 8 ani, provocând 14000 de victime și 2 milioane de refugiați. Aude cineva în “lumea civilizată” acest adevăr? Ce să mai vorbim de România… Ești putinist dacă îndrăznești să spui asta!

Americanii au încurajat apucăturile discriminatorii ale ucrainienilor. Politica incluzivă, care a dus la exasperare cetățenii Statelor Unite, nu se aplică ucrainienilor de origine rusă sau rusofoni. De altfel, “cea mai mare democrație a lumii” nu s-a simțit oripilată să-i vadă pe ruși prigoniți prin lume, cu toții, fără deosebire, turiști, artiști, sportivi la grămadă! Când vine vorba de Rusia, nici Statele Unite nu își respectă cuvântul dat. Unde este “gentlemen’s agreement”, un obicei american, care făcea ca orice înțelegere să se poată pecetlui cu o strângere de mână. Fostul ministru de externe francez Roland Dumas, care are 99 de ani, declara recent că a fost martor la negocierile prin care NATO a promis Rusiei că nu se va extinde spre Est dacă Rusia acceptă reunificarea Germaniei. Mai vrea să recunoască administrația americană de azi și brațul ei înarmat această promisiune care însă nu a fost consemnată în scris?

„Rusia a atacat neprovocată Ucraina!” Chiar așa? Cele două republici din Donbas au mai vrut să organizeze referendumuri de alipire la Federația Rusă după 2014. Kremlinul le-a rugat să mai aștepte. Astăzi Moscova nu mai are răbdare. Puii de urs trebuie să se întoarcă la patria mamă! Și ce va face unchiul Sam atunci? Nu ne rămâne decât să ne rugăm să nu vrea război, pentru că Putin i-a promis deja că îi va aduce războiul acasă, ca sa vadă și americanii pe pielea lor ce înseamnă să fii bombardat. Câte războaie au dus yankeii prin lume, dar ei nu au simțit pe pielea lor ce înseamnă asta de la războiul de secesiune în 1861!

tancul tarand libertatea dupa el