Afacerea cu echipamente sanitare – una dintre cele mai scandaloase din Istoria României moderne

Emisiunea Exces de putere de pe Antena 3 de vineri, 10 iulie 2010 a fost dedicată de Adrian Ursu marilor afaceri din Pandemie.
Invitat să particip prin Skype am susținut că Afacerile cu echipamente sanitare ale regimului Iohannis (prefer formula regimul Iohannis, deoarece mafioții implicați în aceste mișmașuri aparțin nu numai politicienilor din PNL, dar și generalilor din Sistemul instituțiilor de forță) sînt printre cele mai scandaloase din Istoria României moderne lesne de pus alături de afacerile răsunătoare Strousberg, Tramvaielor, Skoda, Payot, a batistelor cu monograma lui Carol al II-lea și în postdecedecembrism afacerea Retrocedărilor prin ANRP.

Ce unește Afacerile cu echipamente sanitare cu afacerile scandaloase, rămase în istoria României ca semne ale corupției endemice?
Jefuirea pe față a statului.

În posdecembrism au fost multe afaceri de corupție. O mare parte din ele au fost complicate, presupunînd treceri din mînă în mînă și mai ales aducînd un profit mic celor implicați.
Afacerea cu echipamente sanitare e, ca și afacerea Retrocedărilor prin ANRP, simplă, pe față, aducătoarea de profit imediat și în proporții imense.
Pentru că e o Afacere directă cu statul.

În schița Ce este comerțul? Semnată de marele satiric rus Mihail Saltîkov – Scedrin un negustor zice într-un birt din Polorețk, capitală de județ, la un pahar de vin, elogiat ca fiind ca un pahar de vodcă:

„Aşadar, dacă vreţi să ştiţi, ne vine mai la socoteală să avem de-a face cu statul, pentru că cu statul, ca să zic aşa, n-avem niciodată bucluc. Predăm sau nu predăm la vreme – statul înghite. În cazul ăsta, bineînţeles, nu scapi fără să dai bani; în schimb şi preţurile sînt cu totul altele, nu le poţi asemăna cu cele obişnuite. Iată de aceea ne vine mai la socoteală să lucrăm cu statul. Statul îţi primeşte orice, aş putea spune, cu bunăvoinţă. Deunăzi, am predat statului o furnitură de cojocele; doar că miroseau a dubală, da-ncolo n-aveau nimic de cojocel – erau bune de aruncat; ia să mă fi dus cu cojocelele astea, nu zic la un negustor, dar chiar în piaţă m-ar fi luat la goană!“.

Rețeta e simplă.
Se invocă o Nevoie urgentă, cerută de un Pericol sau de un interes național pentru ca statul să-și desfacă baierele pungii fără să se uite dacă e legal și mai ales dacă e necesar să se cheltuiască atîta.

În emisiunea lui Adrian Ursu, doi jurnaliști de investigații de la Antena 3 – Sabrina Preda și Sergiu Cora – au prezentat un caz pe care mi-a fost greu să-l cred altfel decît descins din Gogol. Pe 4 aprilie 2020, Spitalul clinic de boli infecțioase din Galați s-a trezit la ușă cu un aparat de tip Real Time PCR în valoare de 300.000 de lei, pe care nu-l ceruse. Aparatul nu funcționează nici acum, deoarece punerea sa în mișcare cere o sumă importantă de bani, pe care Spitalul n-o are. Odată cu aparatul Spitalul s-a trezit și cu factura de achitare a costului. Evident, spitalul n-are bani în buget pentru așa ceva. De atunci Spitalul duce o corespondență intensă cu Ministerul Sănătății care a pricopsit spitalul cu aparatul, dar mai ales cu factura, pentru a pune în funcțiune aparatul și a stabili cui aparține el.

Partea gogoliană e cea cu aparatul inutil lăsat la ușă de șoferul venit de la București, aparat pe care nimeni nu-l ceruse, dar tocmai de aceea musai de achitat de spital. Cum spuneau autorii materialului, e ca și cum o firmă ți-ar lăsa la ușă un televizor pe care nu l-ai comandat, dar pe care trebui să-l plătești la prețul impus de firmă.

O dată trecută partea gogoliană ajungem direct în partea mafiotă.
Aparatul a fost trimis spitalului mai precis vîrît pe gît de Unifarm, celebra firmă a lui Adrian Ionel. Presupun că lucrurile au stat așa. Unifarm a plătit unor șmecheri o comandă de astfel de aparate. Fără să se uite la preț. Nu de alta, dar Unifarm e firmă de stat. Pretextul comandării în stil heirupist, și fără o minimă preocupare de economisire l-a reprezentat Nevoia socială dictată de Pericolul de pandemie. După care prin ministerul Sănătății, care e unic acționar al Unifarm, le-a vîrît pe gît spitalelor. Așa s-a întîmplat cu toate echipamentele sanitare, dar mai ales cu măștile. Sorina Matei a dezvăluit pe cristoiublog.ro că în prefața stării de urgență companiei Unifarm i s-a deschis o linie de credit de către o bancă de stat. Nu de alta, dar să aibă bani pentru afaceri de corupție. Tot sub pretextul unei Nevoi naționale s-a derulat afacerea celor 115 milioane de măști pentru persoanele defavorizate. Pe cristoiublog.ro am postat o rubrică menită a semnala numărul de zile trecute de cînd s-a încheiat licitația. Am ajuns cu cifra la 17 zile. Firma a cîștigat licitația jurînd că le va aduce în șapte zile. Nu cred că aceste măști vor ajunge vreodată la persoanele defavorizate. PNL avea nevoie ca de aer de bani pentru campania electorală. Mai erau și niște generali care urmau să-și rotunjească conturile. Și atunci s-a căutat și s-a găsit ceea ce în postdecembrism se numește interfață. Insul dispus să se angajeze într-o afacere cu cîntec prin care el să cîștige cam 5 la sută din afacere, restul de 95 revenind altora. După ce s-a găsit, s-a inventat o nevoie socială. Persoanele defavorizate trebuie să primeasă măști de la stat. Și din acest moment totul a mers ață.

Afacerea cu măștile pentru persoanele defavorizate e doar una dintre sutele, angajate nu numai la nivelul guvernului dar și cel al primăriilor, al consiliilor județene sub pretextul Nevoii de a face față Pandemiei. Nimeni nu s-a uitat la prețul cerut. Nimeni nu s-a întrebat, ca în cazul aparatului de la Galați, dacă e nevoie de un echipament. S-a cumpărat pe rupte, în proporții de masă.

Dincolo de caracterul penal al acestor afaceri rămîne lipsa minimei preocupări pentru a cheltui banul de la Buget cu socotință. Dacă deficitul bugetar va crește enorm una dintre cauze stă în cheltuielile nesăbuite făcute în stările de urgență și de alertă. La un moment dat Sorina Matei a ținut să precizeze:

„Unifarm e doar o felie de pepene din furt. Mai este ONAC-ul cu achizițiile publice, unde e altă gașcă, cu Hideg. Mai este felia cu spitalele județene, că și alea au făcut contracte, Ministerul Sănătății, cu licitația pentru persoanele defavorizate. Primăriile, prefecturile, tot ce înseamnă stat. Toată lumea s-a ocupat de afaceri cu măști. Îmi spunea cineva din zona procuraturii că dacă toți procurorii din România ar lucra un an în povestea asta cu furtul, nu ar termina. Trei mii de procurori nu ajung să lucreze toate dosarele pe achizițiile de pandemie”

Deoarece afacerile au fost încheiate în regimul Iohannis tare mă tem că din cei 3000 nici un procuror nu se va apuca să lucreze vreun dosar.