Afaceri cu publicitatea

Un exemplu de cum se fac învîrtelile balcanice folosind legi ce se vor straşnice îl dă Legea publicităţii de sub regimul Carol al II-lea. Numită şi Legea mijloacelor de existenţă ale ziarelor, măsura juridică e pusă sub steagul luptei împotriva corupţiei din presă şi, mai ales, sub cel al luptei împotriva scrisului legionar.

Lege aspră, dictatorială, făcută să dea fiori la vremea respectivă şi să stîrnească indignări la vremea de azi. Numai că, potrivit tradiţiilor valahe, legea devine sursă de profit baban pentru şmecheri. În „Însemnările” sale zilnice, C. Argetoianu dezvăluie un scandal ţinut sub tăcere de cenzură. E vorba de încetarea apariţiei ziarului „Prezentul” din lipsă de fonduri cu data de 16 octombrie 1938. Proprietate a lui Virgil Madgearu, publicaţia se explică printr-un editorial straşnic, ciopîrţit de cenzură. Partea tăiată a fost trimită mai multor fruntaşi politici ai momentului, printre care şi C. Argetoianu. Drept urmare, talentatul scriitor o reproduce în paginile volumului său de memorii. Aflăm astfel că Direcţia Presei încadrase ziarul „Prezentul” în grupul al doilea la tariful de publicitate. Sub pretextul că gazetele luau prin şantaj sume disproporţionate prin raportare la tiraj şi autoritate, Legea decisese ca Direcţia Presei să facă o împărţire după limita maximă a tarifului de publicitate. Ziarul se plînge că de patru luni, de cînd funcţionează Înaltul Distribuitor de publicitate, n-a primit publicitate decît într-o măsură infimă. „Prezentul” era al unui fruntaş PNŢ, formaţiune adversară lui Carol al II-lea. Se dovedea fostul liberal Eugen Titeanu plin de zel în a-i combate pe cei antipatizaţi de Carol al II-lea? Nici vorbă. Eugen Titeanu era prea hîrşit în politica dîmboviţeană de cumetrie ca să nu ştie că idealurile nu merită a fi luate în serios. Nu era vorba de o manevră pentru a sugruma economiceşte o publicaţie incomodă. Era vorba de o excrocherie. Eugen Titeanu îşi trăsese şi el două ziare: „Capitala„, de pîrnz, şi „Seara„, de după amiază. Cele mai multe comenzi venite de la Direcţia Presei pentru gazetele momentului erau redirecţionate către ziarele lui Titeanu!