Afganistanul de astăzi nu este decât eșecul unei ideologii atotsuficiente: cea a globalizării

Afganistanul de astăzi nu este decât eșecul unei ideologii atotsuficiente: cea a globalizării.
Democrația este o forma de guvernare ce poate fi caracteristică doar statelor naționale și/sau federale.
Afganistanul (Irakul sau Siria sunt exemple la fel de nimerite) nu este nici stat național, nici vreo federație, este doar un teritoriu, relativ mare, nu neapărat ospitalier, populat de triburi de paștuni, tadjici, amara, uzbeci, aimaq, balokii, etc. O parte dintre aceste triburi sunt nomade. Unele sunt în conflict cu altele. Conflictele sunt vechi. Unele sunt mai vechi chiar și decât religia locului. Chiar și în imnul țării se vorbește de 14 etnii diferite. Granițele sunt doar pe hărți. Paștunii se mai regăsesc și în Pakistan, unde dau numele țării, tadjicii în Tadjikistan, uzbecii evident în Uzbekistan.
Prin vecini.
Religia musulmană, varianta ei hard, esență pură, domină necondiționat totul. Școlile sunt șubrede, puține, analfabetismul predomină.
Așa a fost voia lui Alah.
A încerca să pacifici și să democratizezi un astfel de cazan în clocot este o provocare ce ar putea fi amuzantă dacă nu ar implica zeci poate sute de mii de morți, răniți, destine frânte, valuri de refugiați, execuții, violuri și distrugeri de necrezut.
Cei care au crezut într-o astfel de posibilitate se mai numesc și experți. Aceștia, trăitori între exceluri, slabi cunoscători ai prețului pâinii sau cartofului, cu studii înalte în nimicuri diverse, specialiști în bitcoin și meniuri fussion fără gluten, buni vorbitori în păsăreasca cleioasă a corectitudinii politice, căpușând cu nerușinare guvernele dar privind un război de țesut (în Afganistan se produc printre cele mai frumoase covoare artizanale din lume) ca pe un artefact extraterestru, întrebând dacă măgarul este carnivor (acesta fiind animalul de povară folosit cu precădere în Afganistan), acești creatori și cititori de rapoarte împănate cu grafice și scheme power point dar deloc cunoscători ai istoriilor din vechile ceasloave, specialiști în limba din lemn moale a relațiilor publice, au presupus că traducerea rapidă a unor legi, norme și regulamente occidentale în paștună și tadjică, împreună cu niște pliante asortând diversele adunări, consfătuiri și congrese dedicate locului, totul păzit de multe multe humvee blindate și elicoptere de atac vor rezolva problemele Afganistanului.
Nu le-au rezolvat.
Așa a fost voia lui Alah.
Dar, mai presus de alte inepții, niciun expert, niciun „specialist în probleme afgane” nu s-a gândit că este un nonsens, o tâmpenie monumentală, să încerci să creezi, să antrenezi și să înarmezi până în dinți o armată „națională” afgană bazată pe tineri proveniți din triburi atât de diferite, cu limbi diferite, cu obiceiuri diferite, triburi aflate în conflict deschis sau mocnit unele cu altele.
Ce ideal comun să apere această armată? Afganistanul? Păi nu mai îndrăznește nimeni să-l atace. O limbă comună nu există. Doar o religie. Dar religia o apără și o propovăduiesc „ceilalți”, inamicii, talibanii. Democrația? (râsete)
Așa a fost voia lui Allah.
Când fostul președinte american, unul din afara seraiului de experți dar bun cunoscător al prețurilor de tot felul, a tras linie și a făcut totalul Afganistanului, cheltuieli, morți, răniți, rezultate și a spus că a venit vremea să nu mai fie spânzurați acei bani (o grămăjoară de vreo mie de miliarde de dolari) prin văile de acolo ci cheltuiți acasă, cu cap, pentru modernizarea infrastructurii învechite, a fost blamat iar zoaiele ce s-au aruncat asupra lui au devenit și mai cremoase și mai slinoase. Apoi a pierdut alegerile.
Așa a fost voia lui Allah.
Experții care au „negociat” Afganistanul, au prevăzut, bine argumentat, cu grafice, scheme, rapoarte, chestii, că talibanilor le vor lua ani până să ajungă în Kabul. Să tot fi durat vreo săptămână, poate două.
Sunt iar elicoptere deasupra ambasadei americane, exact ca atunci în Saigon.
Așa a fost voia lui Allah.
Eșecul din Afganistan este cauzat de acuta lipsă între decidenții noștri a cunoscătorilor de istorie, a celor ce au studiat ce s-a tot întâmplat de la începutul lumii încoace, în special a celor care sunt mândri de trecutul și istoriile noastre și, departe de ale blama, le apără și le examinează greșelile pentru a nu le repeta.
Eșecul din Afganistan/Somalia/Siria/Irak, ne arată pe de altă parte cât de diferiți suntem unii față de ceilalți și că da, există entități puternice, profund ancorate în trecutul și credințele lor, pentru care libertatea individuală, tehnologiile de tot felul, bunăstarea adusă de frigidere sunt nimic în comparație cu promisiunile religiei lor.
Așa a fost voia lui Allah.
Iar globalizarea se dovedește iar, ca și toate celelalte ideologii totalitare dinaintea ei, o încercare nereușită de nivelare a noastră, a tuturor.
Așa a fost voia lui Allah. (Emanuel – Bogdan Bobic)