Festivalul democrației s-a încheiat, Florin Cîțu este noul președinte al PNL

Ai avut un tată bun, pentru că ți-a făcut poze

„Ai avut un tată bun, pentru că ți-a făcut poze. Mie nu mi-a făcut nici o poză tata-meu. Mă voi ruga pentru el. Care e numele lui?”. Așa grăit-a azi cineva apropiat mie.
Tata a lăsat în urma lui poze făcute altora, prea puține lui, chipurile și trupurile noastre surprinse în spontaneitatea trăirilor, conversațiilor, mai niciodată pozând aparatului de fotografiat. Acele fotografii iau pulsul relațiilor de familie dintr-un trecut îndepărtat-apropiat, descoperind ceea ce nu știam despre noi sau uitasem. Poze în alb negru, mai toate făcute în natură, în exteriorul casei. Căutând expresivitatea, acolo i se părea că o poate descoperi în noi și în alții cel mai bine. Pietre de râu, salturile și prăvălirile râului de munte, copaci, tufe, iarba, jocul copiilor, dansuri, întâmplări pentru reconstituiri în memorie, odată cu trecerea timpului.

Mii de poze din ultimele lui călătorii intercontinentale, imagini salvate pe dischete așteaptă încă să fie descoperite. Le-am lăsat să se răcească într-o fereastră deschisă universului, ca prezența lui să se detașeze de ele, înainte de a le deschide.

Azi am făcut un lucru extraordinar. Am parcurs pe bicicletă drumul Sibiu – Saliste și apoi pe jos, pe lângă bicicletă, până în satul ‘Cela din Mărginimea Sibiului. Am mâncat pe un ștergar sandviciurile pregătite de dimineață, niște ouă fierte, ridichi roșii și usturoi verde. Mere. Pe o bancă lipită de zidul ce ține râul aprig de munte în frâu, lângă biserica unde sunt înmormântați toți trei. Am prins un sfârșit de predică ce se auzea până hăt departe, prin stația audio cu care s-a dotat parohia. Nu am fost impresionată în mod plăcut. După 33 de kilometri, în care am absorbit atâtea peisaje și a trebuit să fiu atentă la drum și să mă feresc cât pot de câini- doi s-au dat la picioarele noastre, dar nu au mușcat- aveam nevoie să mănânc în liniște. Glasul apei era tot ce îmi doream. Nu recomand altor sate să-și pună stație în biserică. Cei care nu merg la liturghie, poate vor să facă altceva. De ce să fie obligați să asculte?

La scurt timp după ce am împachetat resturile în rucsac, au început să iasă din biserică. Oierii cu mască. Îi priveam în ochi, fără să-i pot recunoaște, cine a cui e, și salutam. Mă salutau și ei. M-am minunat să-i văd pe toți îmbrăcați în negru, ca de doliu. Poate așa e obiceiul în postul Paștelui. Te duci la biserică cernit, dar în straiele negre cele mai bune. Luceau și nu se vedea pe ele un fir de praf, o scamă. Bărbații se întreceau în căciulile lor de iarnă, din blană neagră de miel. A cui e mai înaltă și mai țuguiată, ăla e mai înstărit. Noi aveam culoare, a bucurie sinceră. Nu cred că Hristos cere să umblăm pentru el în negru.

După ce s-a golit curtea Bisericii, am intrat și noi, să poposim o secundă, un minut, un timp la morminte.
Apoi am încălecat pe șa și am pornit-o spre casă, cu adrenalina dată la maxim, când se lua vreun câine ciobănesc după noi.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog