Alex Stoenescu: „Dar cel mai important sprijin din presă l-a primit (Emil Constantinescu) de la gazetarul Ion Cristoiu”

Alex Mihai Stoenescu mi-a adus la Bibliotecă, înainte de Crăciun, noua sa carte, o carte monumentală, România în perioada administrației Emil Constantinescu, Editura Rao, 2019, coperta de Eugen Mihăescu. Volumul unu, 450 pagini, volumul doi, 650 pagini.

După ce a investigat Evenimentele din decembrie 1989 cu o seriozitate profesională care-l definește, Alex Mihai Stoenescu și- a concentrat preocupările pe studierea postdecembrismului, un domeniu mai puțin, dacă nu chiar deloc explorat de istorici. Rezultatul poate fi găsit în cărți precum „Din culisele luptei pentru putere. 1989-1990: prima guvernare Petre Roman”, „De la regimul comunist la regimul Iliescu. Virgil Măgureanu în dialog cu Alex Mihai Stoenescu”, „România postcomunistă: 1989-1991”.

Acestora li se adaugă recent apăruta carte despre Regimul Constantinescu.

Pentru cititorii cristoiublog.ro reproduc din carte paginile consacrate de autor contribuției mele la victoria lui Emil Constantinescu din 1996 sau mai precis, cum inteligent nuanțează autorul, contribuția mea la înfrîngerea lui Ion Iliescu din 1996:

„Dar cel mai important sprijin din presă l-a primit de la gazetarul Ion Cristoiu. În acea perioadă, gazetarii erau consideraţi lideri de opinie şi aveau avantajul prezenţei frecvente pe televiziuni, chiar dacă ziarele pe care le conduceau erau submediocre profesional (faţă de standardul occidental). Cristoiu conducea primul cotidian de ştiri din ţară, Evenimentul zilei, apărut în 1992, şi era cunoscut cu vederi politice de Stânga. El chiar se autoportretiza adesea drept „ultimul comunist din ţară, că toţi ceilalţi şi-au renegat apartenenţa”. Cercetător asiduu la Biblioteca Academiei Române, Ion Cristoiu a fost în toată perioada postdecembristă un apărător al sistemului democratic. El fusese şi primul jurnalist care semnalase public, încă din iarna anului 1990, că în decembrie 1989 avusese loc o lovitură de stat, nu o revoluţie, şi că România plăteşte o serie de costuri politice Uniunii Sovietice pentru organizarea îndepărtării lui Nicolae Ceauşescu şi aducerea la putere a echipei promoscovite a lui Ion Iliescu. Deja, în cursul anului 1996 – după ce îi ceruse încă din 1992 lui Ion Iliescu să se retragă de la putere – Ion Cristoiu pledase subtil pentru schimbare, în ciuda fragilităţii CDR şi a imperfecţiunilor politice ale lui Emil Constantinescu. Gazetarul va rămâne echidistant pe durata campaniei electorale pentru Alegerile parlamentare şi prezidenţiale (turul I) şi va declara după 5 noiembrie 1996 „clar, răspicat, că în ceea ce priveşte confruntarea dintre Ion Iliescu şi Emil Constantinescu pentru turul al doilea nu pot rămâne echidistant”. Tot el va scrie un editorial explicit cu titlul: „De ce trebuie să nu mai fie reales Ion Iliescu”, în care va declara fără echivoc: „în ceea ce priveşte al doilea tur, eu nu sunt un susţinător necondiţionat al lui Emil Constantinescu. Sunt însă un susţinător înverşunat al înfrângerii lui Ion Iliescu. Aş fi făcut acest lucru, indiferent de cine ar fi fost contracandidatul. Nu de alta, dar necesitatea istorică reclamă pentru România, atât pe plan intern, cât şi în cel extern, ca Ion Iliescu să treacă în opoziţie”. Ion Cristoiu cunoştea teama lui Ion Iliescu de un proces pentru crimele din decembrie 1989 şi pentru mineriade, dar considera că „bătrânii ţărănişti sunt incapabili să pună în mişcare Justiţia”. Avea dreptate!

Asupra influenţei publice a lui Ion Cristoiu s-a pronunţat într-un articol chiar unul dintre apropiaţii lui Ion Iliescu, scriitorul Alexandru Mironov: „Ion Cristoiu este vârf de lance al mass-media româneşti, adevăratul câştigător al alegerilor din 1996” şi „cum este posibil ca în campania electorală cea mai mediatizată persoană din România să fie Ion Cristoiu?” Mironov îşi exprima totodată şi regretul pentru faptul că guvernul Văcăroiu, atunci când cunoscutul gazetar i-ar fi cerut o finanţare ca să plece în expediţie la Polul Nord, nu i-a satisfăcut cererea, „că poate rămânea pe acolo”… Astfel de mesaje limitate, precum şi creşterea sentimentului că Puterea dispreţuieşte presa şi îi consideră pe ziarişti nişte impostori au amplificat aversiunea unei prese care în acel moment era solidară profesional; abia în timpul mandatelor lui Traian Băsescu presa a fost fragmentată şi stimulată să se lupte public în interiorul fenomenului mediatic, ziarele să se atace între ele.

Echipa de campanie a lui Ion Iliescu a preluat de la acesta orbirea în faţa presei şi sentimentul că, în orice emisiune de televiziune, va fi tratat cu ostilitate.”


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Filmele lui decembrie ’89 comentate de Ion Cristoiu
Nu cred că moțiunea va trece
Am venit. Am văzut. Am filmat | Etna – vulcanul care scoate mai multe parale decât lavă
Circulă pe Net | Nici la horă Răvășitoarea nu lasă ochelarii de soare
Circulă pe Net