După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca și Nicolae Ceaușescu

1. Prin publicarea Însemnărilor din celulă, jurnalul lui Ion Antonescu scris în camera de timbre a lui Carol al Ii-lea, unde-l aruncaseră conspiratorii, Audienţa din după-amiaza lui 23 august 1944 pare a fi rezolvată din punctul de vedere al regulii: ascultă-l şi pe celălalt!

Pînă la descoperirea acestor Însemnări, despre Audiența încheiată cu Arestarea Mareșalului, știam doar punctele de vedere ale celor care au dat Lovitura de stat. Puncte de vedere care, în frunte cu cel al Regelui Mihai, trag spuza pe turta dușmanilor lui Ion Antonescu. Însemnările, făcute de Mareșal imediat după Audiență, cu țelul evident de a ajunge pînă sub privirile Posterității, ne oferă și punctul de vedere al Conducătorului.

Există însă un alt caz spectaculos în Istoria țării în care știm r punctele de vedere ale uneia dintre părți:
Cel al Căderii lui Ceaușescu.

Rămîn însă nesoluţionate aproape toate momentele lui Ceauşescu din dimineaţa lui 22 decembrie 1998. Despre ce a făcut şi ce a zis fostul conducător ştim doar de la adversari sau, mă rog, de la cei interesaţi în acreditarea unei anumite viziuni asupra evenimentelor. Nu știm și tare mă tem că nu vom ști niciodată versiunea lui Nicolae Ceaușescu asupra evenimentelor.

Ceauşeştii au fost conduşi , sau duşi la liftul urcînd pe acoperişul C.C. de Victor Stănclescu. Ce-a spus Nicolae Ceauşescu în acele împrejurări, ce-a făcut şi, în general, ce s-a petrecut de fapt ştim doar din relatările postdecembriste ale generalului Stănculescu. Efortul acestuia de a contura un Atotputernic speriat, micşorat la ipostaza de iepure.

Era Nicolae Ceauşescu panicat? S-a învoit s-o şteargă din sediu ca să nu fie linşat de popor? Versiunea generalului Stănculescu intră în conflict cu două alte elemente extrem de importante.
Primul se referă la momentul cînd Nicolae Ceauşescu urma să străbată pe jos distanţa dintre clădirea CC şi cea a Palatului Regal pentru a ajunge la Sala Congresului al XIV-lea. Înnebuniţi de spaţiul absolut deschis, imposibil de protejat pe deplin, cei de la Direcţia a V-a i-au sugerat să renunţe. Fostul președinte a refuzat. Absolut firesc. Nimic din destinul său nu-l semnala altfel decît gata să înfrunte primejdia cu pieptul deschis. Nu mersese el în 1977 în mina ocupată de protestatarii din Valea Jiului care-l sechestraseră pe premierul Ilie Verdeţ? Nu-şi asumase el, în 21 august 1968, îndrăzneala de a striga la ruşi, peste Prut, din balconul C.C.? Logica personajului refuză momentul de laşitate din 22 decembrie 1989, aşa cum îl schiţează versiunea lui Victor Stănciulescu.

Al doilea element îl dau mărturiile celor care l-au păzit la Tîrgovişte. Toate insistă pe imaginea lui Ceauşescu neînţelegînd că poporul nu-l mai voia. Fostul conducător încercase în acea dimineaţă să vorbească din balcon, prin portavoce, mulţimii întărîtate din Piaţă. Gestul spune multe despre credinţa sa într-o lovitură de palat, ticluită de agenturile străine prin năimiţii dinlăuntru. E greu de crezut c-ar fi vrut s-o şteargă din sediul C.C. pentru a-şi pune pielea la adăpost.

Şi despre alte momente obscure ale orelor de după plecarea din sediul C.C. avem, la fel, doar versiunile celorlalţi asupra discuţiilor şi gesturilor semnificative. Să admitem varianta cu avatarurile de autostopist ale celui mai puternic om din România. Despre ce-a zis şi ce-a făcut Nicolae Ceauşescu în atari împrejurări ştim doar din mărturiile presupuşilor şoferi de Dacia. Asemănător, despre arestare, transport la unitatea din Tîrgovişte, despre cele 3 zile şi trei nopţi petrecute la şandramaua militară ştim doar din versiunile lui Kemenici şi ale soldaţilor-paznici.

Adevărul cere însă convocarea şi a celeilalte părţi.
Din nefericire, pînă acum n-a intrat în posesia istoricilor şi versiunea lui Nicolae Ceauşescu.
Și tare mă tem că-n acest veac nu vor intra.

2. Lui Alexandru Ioan Cuza îi plăcea să se amuze zicîndu-şi Domnitorul Principiu. Ajunsese pe tronul celor două ţări româneşti întru concretizarea unui principiu: al Unirii Valahiei cu Moldova.
La şefia Moldovei cel puţin, candidau nume grele: Mihai Sturdza, Grigore Sturdza, Costache Negri, Vasile Alecsandri.

Cum de s-a ajuns la Alexandru Ioan Cuza?
Alexandru Candiano-Popescu explică în „Amintiri din viaţa-mi”:

„Înălţării sale la Tronul Moldovei, nici unul din cîţi au votat-o, nu i-a dat nici un temei, din contră, colonelul Cuza a fost ales principe, avînd credinţa cei care îl alegeau că Europa nu va aproba o asemenea alegere, deoarece alesul, presupuneau ei, nu era din viţă din care se fac hospodarii cu sorţi de durată.
Viitorul a dovedit că una a fost socoteala alegătorilor lui Vodă Cuza şi alta socoteala evenimentelor. Această domnie, nu numai că a durat, dar a avut şi o însemnătate în istoria românilor”.

În Elena Cuza, Lucia Borş dezvăluie, sprijinită pe documente, că Adunarea Electivă era atît de împărţită între tabere încît reuniunile Partidei Naţionale, majoritare în Adunare, se ţineau lanţ şi inutil.
În seara lui 3 ianuarie 1859, întrunirea era cît pe-aci să se spargă fără nici un rezultat. Atunci, Lascăr Rosetti încuie uşa şi declară că nu le dă drumul pînă nu se decid asupra candidatului. Pe acest fond Neculai Pisoţchi lansează numele colonelului Cuza. Cel care demisionase din postul de ispravnic de Covurlui în semn de protest faţă de falsificarea listelor de alegători.
După trei tururi de scrutin, Cuza era candidatul Partidei Naţionale şi, prin asta, cel mai sigur candidat la Domnia Moldovei.

N-am certitudinea că doar presiunea timpului a dus la soluţia Cuza. Cred că undeva Alexandru Candiano-Popescu are dreptate. Colonelul a fost tradiţionala soluţie de compromis între grupurile în dispută. Cum s-a întîmplat cu Stalin după moartea lui Lenin. Sau cu Nicolae Ceauşescu, după moartea lui Dej.
Egale într-un fel, grupările în bătălia pentru Putere se învoiesc asupra unui al treilea candidat. Fiecare dintre ele zicîndu-şi că e o soluţie temporară. Iar după un timp, soluţia e dată în lături.

Ca şi în cazul Stalin sau Ceauşescu, temporarul s-a dovedit permanent în cazul Colonelului Cuza.
Sub uşurătatea aparentă (cartofor, afemeiat, neserios), se ascundea un ins cu o deosebită voinţă de putere.

O nouă confirmare a avertismentului: atenţie la cei prostănaci, la tăcuţi, la neserioşi, la molatici.
Nu se ştie niciodată de ce sînt în stare!


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

7 comentarii pentru articolul „Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca și Nicolae Ceaușescu”

  • În articol este vorba despre grupările de putere din partide! Acelea sunt cele care au impus pe Cuza sau/și Ceaușescu candidați. Nu se pomenește nicăieri că ar fi fost aleșii poporului.

  • Ceaușescu a fost primul președinte al României. Dintre toți cei care au urmat a fost singurul președinte patriot.

  • Bun articol ! Ar trebui să -l citească multi români ! Poate mai învățăm câte ceva ! Cuza și Ceaușescu(așa cum au fost,rai sau buni)
    au fost aleși de români,nu impuși și fezandați de străini prin jegoșii lor infiltrați prin instituțiile statului,in media sau universități !
    Cineva spunea,”propaganda învingătorilor devine istoria învinșilor ”
    fapt confirmat de realitatea de pe mapamond !

    • Hm…multe aberatii se spun azi…adica PC vine din Rusia cu 7 membri, este impus si protejat de rusi vreme de 50 de ani si apoi se spune ca a fost votat Ceausescu de români?…ce aberatie…in comunism nu se vota, era partid unic…cine ar fi trebuit sa iasa „cistigator”?…daca prostia ar durea….

      • Și acum se votează?!😕
        Dacă prostia ar durea…!

  • Molatici, neseriosi si tacuti am avut in ultimii ani. Inseamna ca urmeaza un prostanac. Totusi parca mai bun a fost Cuza, afemeiat, cartofor, bețivan, dar se pare ca a tinut la Mos Ion Roata, taranul roman. Poate gasim unul ” betiv” si „afemeiat” din dragoste pentru Romania, sa nu joace viitorul tarii trisand cu impreuna cu „partenerul”

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog