Am dat mîna cu Ramon Castro, fratele lui Fidel Castro

8. Scandalul exproprierii

Un moment legendar în istoria Clanului Castro îl constituie Scandalul Exproprierii.
La 17 mai 1959, se semnează la La Plata, Legea Reformei Agrare.
Prin ea, se anulează dreptul de a poseda pămînt în Cuba întreprinderilor şi resortisanţilor străini, cu excepţia micilor agricultori.
O persoană juridică sau fizică nu putea avea mai mult de 30 „caballerias” (402 hectare).
În cazul anumitor plantaţii de trestie de zahăr, orez sau alte exploatări agricole se permite posesiunea a 1400 de hectare, doar cu condiţia să fie folosite.
Fermele sub 402 hectare erau expropiate, dacă nu erau lucrate, ci arendate.
Dacă pămîntul cultivat nu depăşea două „caballerias”, primea gratuit titlu de proprietar ţăranul care-l muncea.

Persoanele expropiate beneficiau de o indemnizaţie sub formă de Bonuri de Reformă agrară, rambursabilă pe 20 de ani.
Latifundiile lucrate deja de muncitorii agricoli n-au fost fărîmiţate; ele au fost transferate în întreprinderi de stat sau în Cooperative agricole.
Prin Lege se crea Institutul Naţional de Reformă Agrară.

Angel Castro moare la 21 octombrie 1956.
Membrii familiei Castro, în frunte cu Lina, moşteneștesc 10 000 de hectare.
Se înţelege că Fidel Castro îşi va expropia rapid familia.
Exproprierea familiei Castro e prevăzută, dacă ne gîndim mai bine, în Manifestul nr. 1 către popor, redactat de Fidel Castro pe cînd se afla în Mexic, în exil, prin făgăduiala că va interzice latifundiile.
Exproprierea e sprijinită de Raul. Legenda spune că Ramon, care lucrase pe hacienda, s-a înfuriat pe Raul, nu pe Fidel, zicînd că e „un mic comunist murdar”.
Cea mai furioasă s-a arătat Juanita.
Cea mai scandalizată e mama, Lina, care nu înţelege de ce se dă pămîntul ei poporului, lăsînd-o cu doar cîteva hectare. De pe hacienda, ea îi trimite lui Fidel veste că nu va abandona moşia.

Fidel e nu numai şef de ţară, dar şi şef de clan.
Cu promptitudinea care-l defineşte el convoacă mai multe reuniuni de familie. Îl convinge mai întîi pe Ramon, promiţîndu-i un post la INRA, apoi pe Lidia, Emma, Juanita, Angelo şi Augustina.
Ar fi fost şi straniu să nu reuşească.
Pînă şi cel mai obosit creier realiza că Reforma agrară proclamată de Fidel n-avea cum să facă paranteze. Mai ales cînd era vorba de familie.

Ramon Castro merge în Galicia, pentru a convinge ramura dinspre Angel a familiei.
Aici reuşeşte să le convingă pe mătuşa Juana, sora tatălui, şi pe verişoara Victoria.
Eforturile lui Fidel se lovesc de Pedro-Emilio, fratele după tată. Poet diletant, acesta refuză să semneze renunţarea la drepturile sale. Cei doi fraţi îl sechestrează în apartamentul Celiei Sancez, pînă cînd acesta renunţă. Nevastă-sa, Tita, tăişul luptei sale, dispare în chip misterios. Apropiat de Alina, atrasă de poezie, Pedro-Emilio sfîrşeşte prin a se deregla mintal.

Ca şef de clan Fidel ţine să reglementeze viaţa tuturor.
Şi pe cea a lui Raul, Stăpînul de acum al Cubei.

(Sfîrșit)