După România educată și România climatizată, se prefigurează un nou Proiect de țară: Schimbarea becurilor (Ion Cristoiu)

Ana-Maria Sotir din Fetești, profesoara care scrie versuri despre Veneția

Pe vremea copilăriei și apoi a tinereții mele a rulat în cinematografe un film pe care cu greu îl pot uita. Și acum, după decenii, îmi aduc aminte de el, cu mare plăcere. Se numea „Domnului profesor, cu dragoste”, cu Sidney Poitier în rolul principal. Titlul original era „To Sir, with Love”.

Pe de altă parte, una din cărțile mele favorite „Cișmigiu & Comp” de Grigore Băjenaru descrie aventurile de la Liceul Lazăr, din București, scrise și trăite de cel care avea să devină, la rândul său, profesor de limbă română.
Îmi aduc mereu aminte de toate asta, dar și de viața mea de licean, cu atât mai mult la 5 octombrie, când este Ziua Mondială a Profesorilor.

A fost doar o introducere la interviul de astăzi cu doamna profesoară Ana-Maria Sotir, din Fetești.

– Vă rog să vă prezentați pentru cei care nu vă cunosc.
– M-am născut vara, când înfloresc macii, florile mele preferate, la Fetești, județul Ialomița și sunt profesor de limba franceză la Liceul Teoretic „Carol I” din orașul natal și traducător autorizat de limba franceză și limba italiană.
Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine și Masterul în Managementul Organizațional și al Resurselor Umane la București, dar am ales să revin pe meleagurile natale din Bărăgan, imediat după absolvire.

– Cum a fost întâlnirea dvs cu poezia ?
– Întâlnirea mea cu poezia a avut loc demult, în secolul trecut, cum îmi place să spun mai în glumă, mai în serios, iar în clasa a III-a am scris primele poezii. Am iubit dintotdeauna cărțile și lectura, fapt încurajat în permanență în familie și îmi amintesc cu drag că printre darurile pe care eu și fratele meu le primeam de la părinți cu diferite ocazii, exista mereu și câte o carte nouă.

– Ce poezii ați scris până acum și unde?
– Sunt membră în mai multe cenacluri literare naționale și internaționale, în cadrul cărora am publicat numeroase poezii, participând și la concursuri, iar versurile mele au fost adesea remarcate și distinse cu premii.
Debutul meu literar a avut loc în revista „Informația Bărăganului“ cu poezia „Himeră“, pe când eram elevă la profilul filologie din cadrul liceului unde actualmente sunt profesoară.

Am publicat până în prezent trei volume personale de versuri, primul fiind în limba franceză, toate sub egida editurii ePublishers (Coresi) din București: „Saison no.5“, „Petale de suflet“ și „Prin livada zânelor“

În prezent, lucrez la al patrulea volum de poezii.
De asemenea, am publicat poezii în numeroase reviste și antologii, dintre care menționez: „Amprentele sufletului“, „Luceafărul din Vale“, „Vitrina cu poezii“, „Extemporal liric“, „Constraste Culturale“, „Led Force Poetica“, „Poezii pentru sufletul meu“ și “Pe urmele lui Goga-Opere alese“.

– Vă rugăm să ne prezentați trei poeme semnate de dvs.
– Am scris câteva sute de poezii, de aceea îmi este foarte greu să aleg doar trei, dar iată care sunt acestea:

VENEȚIA

Gondole mahonii plutesc bizar pe valuri,
Sub soarele-arzător ce-nvăluie laguna
Cu nimbul său de foc, iar dincolo de maluri
Baroc și bizantin se contopesc întruna.
Străduțe-ntortocheate ademenesc mereu
Prin farmecul vădit și viu de-odinioară
Strânsura-nvolburată, ce pare-un curcubeu
De neamuri și credințe, sosită -ntâia oară.
Măreața Campanile, din turnul ei sonor
Trimite-n larg chemarea fantomelor marine
Și-ai vrea ca Marco Polo, matrozul-negustor
Să spintece talazul, vâslind chiar lângă tine.
Din inima cetății viorile ajung
Pe ritm vivaldian din alte anotimpuri,
În corduri melomane, pe care le străpung
Aceleași doruri crude, ce dăinuie prin timpuri.
Romantici reputați, sub Ponte dei sospiri
Îngână jurăminte și fură sărutări
Din veacurile-apuse, în numele iubirii,
Slăvind pios pe Eros în cele patru zări.
Si-l vezi pe Casanova aievea deodat’
La brațul curtezanei ce-n mreje l-a cuprins,
Perechea ideală: ea jună-el bogat,
Pecetluind dictonul : „Amorul a învins.”
Iar vechiul carnaval, mai nou ca niciodată,
Ce-n Piazza di San Marco sorgintea și-a aflat
„Sfințește” sui generis esența rafinată
A mândrei citadele: ispită și păcat.

SIRENA

Din floarea spumei albe ivindu-se alene,
Pe stana cea abruptă a mării de smarald
Se reazemă tăcută și-o perlă de sub gene
Îi cade tremurândă pe chipul roz și cald.

Frumoasa nereidă vegheată-i blând de soare,
Iar părul ca rubinul ascunde-n el o rază,
Ce freamătă zglobie și-adie ca o boare,
Iscând sclipiri de jad când ochii-i lăcrimează.

Un murmur enigmatic, ca susurul de ploaie
Se-nalță-n zbor măiastru, în zarea de azur:
E melosul aprins de-a dorului văpaie
Din sufletul sirenei cu glasul de velur.

Pe salba dantelată a valului sălbatic,
O luntre domolită de-un matelot hoinar
Plutește ca-ntr-o vrajă. Doi iriși de jăratic
Adastă-n ochii nimfei cuprinse de amar.

Străfulgerări de patimi răsar nevinovate,
Iar marea le e martor și magistrat secret
Și-apune deodată o purpură prin toate,
Văzduh, talaz și stâncă se contopesc încet.
Doar luna străvezie, cu-o spelbă licărire
Veghează-n depărtare. Al voalului ei fald
Și-o zbatere bizară cufundă-n amăgire
Tot ce părea aievea, în marea de smarald.

PE SCENA VIEȚII

Pe scena vieții toți suntem actori,
Cu roluri învățate pe de rost
În vodeviluri triste uneori,
Sau tragedii de-un comic prea anost.
La balul vieții câte măști purtăm?
-De parcă ne aflăm la carnaval
Și niciodată-n seamă nu luăm
Că timpul nemilos ne e rival?
Habotnici reputați, sau chiar atei,
Primind un „bis“ la fiecare rol,
Ne-ademenește scena-n mreaja ei,
Dar la final rămâne teatrul gol.

Și fapt bizar, noi suntem spectatori
Ai propriului spectacol, ceas de ceas,
În rolul principal de muritori,
Jucând din piesă cât a mai rămas.

– Felicitări. Revenim acum la întrebări. Ce poeți români vă plac?
– Am fost fascinată dintotdeauna de Mihai Eminescu, cea mai importantă voce poetică a literaturii noastre, astfel că în clasa a IX-a am scris poezia „Luceafărului”.

– Dar de peste hotare?
– Victor Hugo, titanul literaturii franceze.

– Cum a început 2022 pentru poezia dvs?
– Anul a început foarte bine, cu publicarea cărții “Petale de suflet” în februarie și a continuat la fel, astfel că în august a văzut lumina tiparului și cartea “Prin livada zânelor”. Între timp, am menținut colaborarea cu revistele precizate anterior și pot spune, așadar, că 2022 a fost un an prolific din punct de vedere literar și nu numai, pentru că pe 1 septembrie am împlinit și 20 de ani de carieră didactică.

– Ce visați pentru finalul anului 2022, dar și pentru următorii ani?
– Îmi doresc doar sănătate și desigur, multă inspirație.

– Cum vreți să se desfășoare lumea dumneavoastră, lumea culturală, lumea în general?
– Mi-ar plăcea ca autorii tineri să fie promovați mai mult, iar condeiul lor să îi redea poeziei farmecul de altădată și să redevină „regina literaturii“.

– Un gând pentru cititori
– La final, vreau să le mulțumesc cititorilor mei, atât celor din realitate, cât și din spațiul virtual, pentru susținere și apreciere! Gânduri bune tuturor!
– La finalul interviului și eu vă mulțumesc din inimă pentru tot.

Aici se termină dialogul nostru. Ce putem spune? Că ne întoarcem de unde a început. Și scriem și noi “Doamnei profesoare, cu dragoste”. Sunt cuvinte ce vor fi rostite mai ales după terminarea liceului din Fetești de elevele și elevii care au avut șansa să aibă la limba franceză pe Ana-Maria Sotir. Aștept cu interes real volumul nr. 4 cu poeme. Sper apoi să ajung și eu la un eveniment de prezentare a sa.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Ana-Maria Sotir din Fetești, profesoara care scrie versuri despre Veneția”

  • Foarte frumoase și foarte interesante poeziile doamnei profesoare din Fetești, Ana Maria Sotir, căreia ii urăm La mulți ani și la cât mai multe realizări minunate și mult succes în formarea de tinere vlăstare iubitoare de scris și
    poezie , „regina iteraturriii „, cu ocazia „Zilei Mondiale a Profesorilor „!Vă mulțumim pentru prezentarea unei autoare de poezii foarte talentate – în persoana doamnei Ana Maria Sotir – și a unor versuri superbe,absolut minunate !

A apărut „1990- Ce se ascunde dincolo de evenimentele din 13,14 și 15 iunie? ”. Primul volum din seria Ion Cristoiu – istoricul clipei, 1990 – 1996

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog