Liderii coaliției PSD-PNL au decis ca medicul Cătălin Cîrstoiu să fie candidat comun la Primăria București

Anularea rezistenței și întărirea anduranței

Orice rezistență față de ce aruncă viața asupra ta e bine a fi scoasă ca o buruiană plivită la timp, înainte de a i se-ntări rădăcina și a se înmulți. Rezistența e cea care creează stările negative și criticalitatea gândirii negativiste, cea mai mecanică dintre toate. Motor care merge în gol, producând noxe, până se strică. A nu se confunda acea rezistență cu forța interioară, anduranța în fața vicisitudinilor. Natura rezistenței la ce-ți aruncă viața- destinul în cale, e de o plămadă cu auto-victimizarea. Wy me? De ce mi se întâmplă toate astea? E nedrept. Asta nu e viață sau viața nu merită trăită. Cele două tipuri de rezistență – una care-și plânge de milă, care cere-cerșește ajutorul, cealaltă de anduranță, sunt antinomice. Cu cât una e mai pronunțată, cu atât cealaltă slăbește. Trocul cu răul, compromisurile care desfigurează umanitatea se înmulțesc ca ciupercile după ploaie într-un popor vlăguit, obișnuit să se vaite, să-și plângă de milă și să depindă de sprijinul oferit de ‘cei puternici’, la care se raportează neputincios, ca la autoritatea supremă investită ca atare, prin false knowledge, ignoranță sau panică. Deși ‘autoritățile’ nu ar anihila, nici distruge dacă ar fi lăsate în pace, să își exercite funcția, ele ajung la patologie din pricina minților destrăbălate cu care au de a face, aduse în acea stare tocmai de rezistența continuă, cu amplitudine și magnitudine, față de tot ce aruncă viața asupra omului. Rezistența- mânie, rezistența- frică- abandon, rezistența- invidie, rezistența- ură – vrăjmașie, rezistența care face din adevăr minciună, iar minciuna o ia drept adevăr.

Noi am ajuns un popor slab, cu mică rezistență- anduranță. Suntem prea preocupați de mâncare, de tehnologie, de boală și moartea corpului fizic și stăm prăbușiți pe genunchi în fața lui Dumnezeu. De ce robi, de ce nu prieteni? Aș vrea să aud un preot care le cere și le explică enoriașilor de ce nu e nevoie și de ce nu e bună această dedublare, disociere de sine. 30 de minute de stat în genunchi, prosternat a golire de sine, după care, te întorci din nou la cel de dinaintea stării de prostrație. Nu îți dă nimic, doar ceva ipocrizie în plus și false knowledge, mai precis convingerea că acel exercițiu-ritual de nimicire de sine, total scos din contextul vieții, a dat și va aduce roade. Și are rost postul, când înainte și după instalarea lui, omul vorbește atâta despre mâncare și se gândește la mâncare, la ‘mese’, se fotografiază cu mâncarea în fața, cu desertul la restaurant, cu pizza de dimensiuni uriașe ce va umfla ca un balon stomacul?! Dacă postești cu gândul la sfârșitul ‘sacrificiului’, la momentul dezinhibițiilor culinare, nu cred că merită. În tot ce facem ar trebui să căutăm și să găsim bucuria și liniștirea acelor instincte care nasc rezistența față de ce aruncă viața asupra noastră.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

4 comentarii pentru articolul „Anularea rezistenței și întărirea anduranței”

  • Câteva cuvinte despre auto-victimizare, („de ce mi se întâmpla mie toate astea?”), punctul nevralgic pe care l-ai amitit, Monica.
    Exista falsa impresie ca atunci când te plângi, ti se atenueaza suferinta, ca plângerea ar avea un efect purificator. De fapt este invers, plângerea repetata poate transforma viata într-un adevarat calvar, pentru ca nenorocirea se serveste de multe ori din ea însasi, prelungindu-si în felul acesta durata.

  • @Monica,

    Statu’ pe genunchi si flamanzitu’ au scopul sa-l „convinga” pe Zeu sa faca sau sa nu faca ceva. Ideea e veche de cand lumea si se „vinde” bine pana-n ziua de azi. Pe de alta parte, se vinde la fel de bine ideea de „soarta”, de care orice-ai face, tot nu scapi. Ironia „soartei” este ca daca soarta ti-e decisa, poti sa stai si-n maini nu doar pe genunchi, ca tot degeaba.
    Ambele idei au de-a face cu Zeii, insa n-au nimic de-a face cu Mama Natura care-si lasa fapturile sa zburde libere… 🙂

  • anularea rezistentei poate fi ea insasi o actiune sau o nonactiune. de unde rezulta ca anularea rezistentei nu e suficienta. mai tre sa te anulezi si pe tine insuti!:))))

    • anduranta…nu exista. ea, de fapt, se cheama E!
      despre anduranta vorbesc cei care se afla in afara ei. odata traita, ‘anduranta’ isi schimba definitia, devenind E!.
      E inseamna a trai in stil…’Alfa SI Omega’

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *