Arghezi: „În dragoste și-n Poliție Declarația e marele început”

Coco la Consiliul de Război. Scînteieri argheziene:

„Omul actual se naşte ca muşiţa şi moare ca vrejul. Niciodată el nu a fost mai superficial şi mai lipsit de dimensiuni. Curiozitatea, cîtă i-a rămas, i se risipeşte între două ediţii de gazetă, şi leşină în conţinutul unui fapt divers” (Tudor Arghezi, Cronică la Al. I. Zissu – Spovedania unui candelabru, în Adevărul literar şi artistic, 13 februarie 1927).

„Domnul primar s-a învoit cu domnul ministru, domnul ministru s-a învoit cu domnul general, domnul general s-a învoit cu regele, şi regele s-a învoit cu profesorul. Domnul profesor s-a învoit cu băcanul şi băcanul s-a învoit cu tata. Ideea de stat şi ordine socială”. (T. Arghezi, „Naţiuni”, Adevărul literar şi artistic, 23 octombrie 1927)

„Prea puţină piatră, pentru prea multă slovă” (T. Arghezi, „Cronica literară a lui Coco”, Bilete de papagal, 29 februarie 1928).

„Românul deştept «face politică» şi, eroic, începe de la căratul oalei de noapte a unui viitor şef şi sfîrşeşte cu şantajul asupra vieţii intime din familia şefului”. (Tudor Arghezi, Eforescenţă, Bilete de papagal, 2 august 1928)

„În dragoste şi în poliţie, declaraţia e marele început: tocmai pe urmă vin căsătoria, noaptea conjugală, copii, procesul, sentinţa, temniţa şi celelalte”. (Tudor Arghezi, „Cocò la Consiliul de Război”, Bilete de papagal, 26 septembrie 1928).

*

Bietul Traian. Călătoria la Villa lui Adrian, de la Tivoli, mi-a deşteptat, cum s-a mai petrecut şi-n alte cazuri, interesul pentru acest împărat roman, Adrian, succesor al lui Traian, după ce acesta din urmă l-a adoptat.

Azi-noapte, cum mă săturasem de ghidurile despre Roma, am luat cărţoiul Cronica Împăraţilor romani, de Chris Scarre, ca să citesc despre Adrian ca prefaţă la căderea în somn. Despre împăratul de la Tivoli erau însă doar trei pagini. Ştiind că aveam nevoie de mai multe pagini pentru osteneala necesară somnului, am luat-o de la Traian.

Capitolul Războaielor cu Dacii m-au împuns cu contrarietate.
Textul pune pe seama dacilor intervenţia armată a lui Traian.
Dacă ar fi să-l credem, Imperiul roman îşi vedea de treburile sale paşnice, în timp ce neastîmpăratul Decebal se ţinea de provocări.
Pînă la urmă, exasperat, blajinul Traian s-a văzut constrîns să cucerească Dacia.

Contrarietatea mea izvorăşte din realitatea că textul e în româneşte.
Abia cînd mă întorc la pagina de gardă, aflu că volumul e traducerea dintr-un autor străin!

*

Nimic despre Malta. Mă apropii de începutul călătoriei în Malta.
Iată o ţară care nu-mi spune nimic în planul interesantului.

În afara binecunoscuţilor Cavaleri de la Malta, nu ştiu nimic despre ţara asta în măsură să tresar la gîndul că o voi vizita. Rămăsese totuşi unul dintre puţinele spaţii europene pe care nu le văzusem. Cum se află mai jos de Sicilia, temperatura e mai blîndă iarna decît la noi. Un motiv în plus să-mi programez încă din toamnă concediul activ în Malta.

Cum se întîmplă ori de cîte ori îmi dă tîrcoale un nume, un subiect, o ţintă a călătoriei, încep să mă interes de Malta.
Observ din prima că sînt la noi puţine ghiduri ale Maltei. De fapt nu e decît unul singur, pe care-l cumpăr şi-l citesc după miezul nopţii, în locul Istoriei ilustrate.
Excepţie făcînd Laguna albastră şi imaginea Cetăţii de pe ferry-ul Sliema-La Valletta, nu văd acum, din simpla lectură, ce m-ar putea trezi din somn.