Arhiva Afectivă. Băieții lui „cripto zed”

Un soare primăvăratic lumina o minunată hologramă. Cămașa albă a femeii ascunsă în lanul ierburilor înalte și a florilor de câmp abia se întrezărea. Femeia sufla, zâmbind spre cameră, puful unei păpădii. Din pricina luminii solare intersectând holograma, proiecția pierdea considerabil din rezoluție.

Paraschivescu Dinu zis Zgrăbunț renunță, stingând femeia-hologramă, tocmai când ea întindea mâna să culeagă o altă păpădie. Șterse din meniu documentul „lumina solară martie, 2020” apoi șterse „Floriana în Poiana Narciselor, anii 2030”.

În timp ce privea cum patul se ridica la tavan transformându-se în boltă cerească cu norișori, Paraschivescu află, odată cu starea meteo, că tinerii lui cursanți știau de porecla „cripto zed” (fără majuscule!). Râse nervos și activă luminatorul, optând pentru funcția „dimineață cu aer de pădure”. Dormitorul se umplu de susurul izvoarelor, foșnetul frunzelor și de ecoul unei mierle virtuale zburând printre crengi. Selectă din meniul calendarului vestimentar „ținuta de azi” și alese „sacou gen Guevara”, „pantalon safari” și „cămașă Jimmy Hendrix”.

Porecla „cripto zed” i-a fost dată în perioada de antrenament petrecută la Seul, pe vremea când avea vreo optsprezece ani. Câștigase o preselecție la un concurs de bloggeri și urma să-și verifice puterile în etapa finală, când, în avion, în drum spre Busan se întâlni cu un vechi prieten din copilărie. „Te duci la Busan să-ți cumperi șosete?” se întrebară unul pe celălalt, aproape într-un glas, printre hohote de râs. Pe parcursul călătoriei depănară mulțime de amintiri.

Sunt ceva ani de atunci, gândi Paraschivescu în liftul care-l ducea spre șoseaua rulantă 27-28. Niciodată nu ajungea altfel decât la ora exactă la întâlnirea de training antreprenorial. Orice fel de abatere de la program era de neconceput. Dacă, totuși, se întâmpla vreo dereglare în sistem, aceasta era percepută ca eroare și instantaneu remediată. Timpul propriu-zis al dereglării, de câteva secunde să zicem, era convertit în viitor, calculat ca timp neconsumat și readus în bucla prezentului fără ca în timpul real să se înregistreze vreo anomalie.

În sală se aflau câțiva studenți, cei dintre puținii care optaseră pentru „cursul real”.
Dintre cei zece aflați în discul-amfiteatru, doar doi erau de curând înscriși în grupa „realilor”.

Cu aceștia din urmă, Paraschivescu trebuia să facă recuperarea în așa fel încât să nu deranjeze fluxul informațional destinat celor avansați. Coachul „cripto zed” nu aflase încă de unde și de ce se transferaseră noii veniți și nu putea să facă actualizarea componenței fără o verificare prealabilă. Atunci apelă la  vechea stratagemă a ecranului mare. (În accepțiunea unui antreprenor versat, „veche”, însemna sub 24 ore). Pe ecranul mare apăru anunțul :
Pentru noii veniți !
Care este motivul alegerii cursului „real” versus ‘„on line”?
Doar motivarea corectă va activa locurile ocupate în sală.
În câteva secunde locurile neactivate au dispărut și cei doi au fost obligați să se îndrepte spre ieșire.

În pauza de după primul sfert de oră de curs, studenții trăncăneau între ei la o „mască de aer de mare”, „de munte”, sau „mască emanând mirosul florilor de cireș dintr-un parc japonez”. Asta din urmă, se înțelege, era cea mai scumpă. Bufet studențesc, ce mai, bani putini marfă ieftină, cu excepția aerului de parc japonez. Bun și ăsta în lipsa altui produs mai ieșit din comun.
― Măi, voi știți de ce îl cheamă Zgrăbunț pe coachul Paraschivescu?
― Zi tu dacă știi!
― Îl cheamă așa, fiindcă pe vremea când era angajat la o firmă de verificat monitoare, el a numit „zgrăbunți” pixelii care apăreau la defectele de fabricație
― Dar ăștia doi, care au fost dați afară de la curs, ce vină or fi avut?
― Cine știe ce le-a găsit scannerul de memorie …
― Sau detectorul memoriei afective…
― Băăi, retardatule, aia, afectivă nu se mai pune separat!
― Să nu exagerăm. Dacă e să ne luam după memoria afectivă, eu ar trebui sa fiu primul scos din sală.
― Ce spui? Ne-ai făcut curioși. Zi mai departe.
― Întâmplător, băieții care au fost eliminați știau exact ce știam și eu. Îl cunosc pe Paraschivescu de când eram mic. Am fost vecini. O filma pe sor-mea prin excursii, făcea montaje cu ea, holograme, chestii…
― Vrei să spui că „alungații” știau cv-ul lui? Știau unde și-a făcut ucenicia coach „cripto zed”?
― Cum te-ai prins că asta urma să spun?
― Scuze, am apăsat din greșeală future answer. Știu că accesul e contraindicat, dar nu e interzis. Dar uite, l-am oprit! Nu s-a descărcat în întregime. Așadar, spune-ne tu.
― Mai băieți, coach „cripto zed’ a învățat antreprenoriat la Seul, la o firmă de șosete, unde câștigase un concurs de bloggeri. Înainte de asta, când era puști, vindea prin țară, la Ciulnița, Slobozia și Călărași tigăi antiaderente, nădragi second hand prin piețe, cd-uri de colecție, tricouri, apoi a învățat să vândă produse antirid, siropuri de slăbit, dup-aia a făcut promo-uri la diverse produse fără e-uri, riscând să piardă, dar sperând să câștige, având o imensă încredere în papagalul său și în propriul joc de glezne. Mare jucător! Dacă vrei să-l bagi în corzi, întreabă-l cine a fost Ludovic al XVI lea! N-are nici o facultate! A terminat liceul comercial. Bun și ăla. Posedă, în schimb, o sumedenie de atestate de antreprenoriat și o imensă bibliotecă de cărți motivaționale pe care de curând a transferat-o într-un schit tibetan pentru purificare, pentru refresh, mai corect spus.
― Bă da mare șmecher mai ești ! Dacă se prinde „cripto zed” că-i cunoști trecutul?
― N-are cum. Sistemul lui de backup e cam bramburit. Am avut eu grijă.
― Și cine a fost Ludovic al XIV le-a, dacă nu te superi?
― Cum, cine ? Primul rege al Franței care a susținut antreprenorii. Fără ei, ce credeați, putea el să asigure toate acele grandioase festivități la Versailles?
― Cum așa?
― Simplu. Știa șpilul! Avea intuiție!
― Ce șpil? Bați câmpii…
― Eu? Ascultați aici definiție genială!

În franceză, „entrepreneur” e format din cuvintele „entre” = „între” și „prendre”= „a lua”.
E vorba de cel care ia ceva ce încă nu a fost luat!

Antreprenorul urmărește produsul, îl aduce pe piață și anticipează momentul scăderii interesului pentru acel produs, al devalorizării lui. De îndată ce observă că produsul s-a demodat, ia altul și-l vâră sub nasul fraierilor și tot așa. Comerț de înaltă clasă, altfel spus.
― Vrei să spui bișniță?
― Nu! Acolo vorbim de anumite abilități, nu de proiecte inovatoare. Să fii antreprenor nu-i o meserie. E un talent în sine. E credința în creativitate, în irațional și în estimarea matematică a riscului. Trebuie să ai sânge rece, să nu te blochezi și în permanență să pândești oportunități. Să intri și să ieși din bulboană, din vârtejul afacerii, fără să-ți pierzi capul.

Paraschivescu, care îi ascultase din biroul lui, era fericit. Le dădu drumul acasă gândind: Cu băieții ăștia voi face echipa pentru lansarea proiectului eritrocitelor de sinteză! Înregistră aceste cuvinte pe calendarul anului următor și se urcă în liftul care-l ducea spre șoseaua rulantă 27-28.

https://tactiletechnologies.com/Tactile/The-Five-Different-Touch-Screen-Technologies-Choosing-The-Best-One

https://www.romedic.ro/cercetatorii-au-dezvoltat-globule-rosii-sintetice-cu-noi-proprietati-0P38442