Arhiva Afectivă. Copiii de altă dată și drumul spre înalta societate

Ce-ar fi să nu-i mai punem „pe tocător” toată ziua, să-i lăsăm în plata Domnului? Pe cine? Pe alde Florin, Ilie, Hunor, Alexandru, Stelian, Nicolae, Claudiu, Virgil, Cătălin, Nechita, Barna, Attila, Cristian, Raluca, Vlad, Sorin, Ciprian, Bogdan, Carol-Eduard și alții. Haideți să fim corecți și să-i lăsăm să-și exercite dreptul de aleși ai celor care i-au votat. Vă întrebați ce e cu lista asta? E o listă a prezentului. O listă a realității de zi cu zi. Pe câțiva aici înșirați, sigur îi cunoașteți nu de azi de ieri.

Poate vă întrebați cum îmi permit să-i înșir după numele de botez și nu în formula respectuoasă a numelui și prenumelui? Vă rog să mă dojeniți, e dreptul dumneavoastră să luați atitudine dacă în textul meu observați vreo lipsă de respect.

Mi-am permis să-i înșir după numele lor de copii, cum poate erau chemați de la joacă la masă când părinții sau bunicii lor îi invitau să se spele pe mâini pentru prânz sau cină.

Oricât de importanți au ajuns, la un moment dat, oamenii, nu trebuie să uităm că ei, deveniți mai marii zilei, au fost cândva preșcolari. Adevărat, e plin de sobrietate momentul când vreunul dintre puștanii de altă dată depune jurământul ca viitor ministru. Dar chiar și în acele clipe ne putem gândi că și lui i-au spus părinții „mănâncă frumos, nu plescăi”, și pe el învățătoarea l-a scos la tablă fiindcă vorbea în timpul orei, și lui i s-a rupt măcar odată elasticul de la pijama. Altfel spus, orice demnitar sau protejat al imunității parlamentare a avut și el pojar, oreion, sau acnee juvenilă, a vărsat laptele pe masă sau și-a uitat batista acasă.

Supraoamenii, din câte știu eu, nu au nevoie să dețină funcții, deoarece supraoameni fiind le este de ajuns această calitate.

Astfel judecând lucrurile, e limpede că ceilalți, adică oamenii normali – începând cu regii, împărații, președinții, parlamentarii, guvernații, deputații, încheind cu primarii de județe sau de sectoare, toți având calități și defecte ca oricine, au nevoie de funcții din dorința firească de a se apropia de calitatea de supraoameni, ca odată ajunși astfel să nu mai aibă nevoie de nimic, să fie liberi de alte nevoi și aspirații. Așa trebuie să-i vedem, așa e bine să ne gândim la ei dacă dorim cu adevărat să-i înțelegem.

Maniera prin care televiziuni sau posturi radio își manifestă admirația sau disprețul față de clasa politică nu ar trebui să mire pe nimeni. Ce pot să vă spun este că eu, un simplu cetățean, nu-mi pot schimba felul de a fi sau de a gândi, așa, peste noapte. Nu mă lasă „procesorul”.

Se pare că în mintea fiecărui om există un mic „procesor” de evenimente. El funcționează impecabil atunci când este pus să compare, să selecteze sau să păstreze intacte datele fiecărui eveniment în parte. Să zicem că ne aflăm în anul cutare, luna, ora, cutare. Se întâmplă „ceva” într-un sat, oraș, țară, continent. Și apare întrebarea – oare cât timp „ceva-ul” ăla va influența întreaga planetă? Omul începe să pună cap la cap toate datele referitoare la acea întâmplare, tot ceea ce poate fi considerat sursă declanșatoare sau program în desfășurare al „întâmplării” cu întregul inventar de argumente și dovezi. Pe de altă parte, se știe că orice înregistrare a unei întâmplări – prin scris, fotografie sau film-, poate fi ușor deformată de sublinieri cu tentă ideologică sau religioasă. E firesc, asta se întâmplă de când lumea. Dar există și inconveniente. Să le numim „praguri”. E destul de riscant să alimentezi „procesorul” cu date din viitor. Procedând așa, îl compromiți. Dacă, totuși, cineva își încearcă norocul și pune la grămadă peste întâmplarea din anul cutare, o alta petrecută cu o sută de ani în urmă, adăugând și o „previzibilă” acțiune dintr-un secol viitor, poc, pleosc, „procesorul” se deteriorează și începe să scaneze cu erori. Pentru simplul fapt că mintea omenească răspunde pozitiv la coerență și haotic dacă e prea des scurtcircuitată.

Generațiile născute la cincizeci de ani după un eveniment înregistrat în limbajul și tehnologia secolului XIX vor avea dificultăți în a-i percepe reala dimensiune și tensiune. Dacă pe lângă acestea, generațiile ce se succed vor fi ghidate de „procesoare” prezentând disfuncții perceptive, noua „istorie” se va desfășura în pagini întregi de aproximări și denaturări, dar nu de reale informații. Edituri specializate în publicarea de studii, memorii, jurnale de război sau interviuri, vor răspândi volume întregi de evocări contorsionate și rareori pe cele conținând adevăr, sau incontestabilă autenticitate.

Revin la lista celor de mai sus, că de aici am pornit.
Copiii considerați buni, copiii de altă dată, au ajuns la cârma țării. Bravo lor, cinste lor!

Alți copii, care între timp au înaintat în vârstă, nu reușesc să se hotărască pe cine să accepte drept partener în administrație și pe cine nu.
Când în politică apar manifestări de infantilism de felul „ce chestii nașpa mi-ați făcut”, asistăm la scene de-a dreptul penibile, cum a fost cea în care primarul Emil, odinioară încrezător și bucuros de colaborarea cu UDMR, acum se simte umilit fiindcă drept prefect al județului Cluj a fost ales un UDMR- ist în persoana tânărului avocat Tasnadi. Nu numai că Emil se simte umilit și sfidat, conform propriilor declarații, dar spune ca va sta cu ochii pe noul prefect, ca nu cumva acesta să derapeze.

Citez:
Gazeta de Cluj 8 decembrie 2008

„În cursul întâlnirii dintre liderii PD-L şi UDMR, Emil Boc, preşedintele PD-L a declarat că opţiunea pedeliştilor este aceea de a avea UDMR în orice formulă de guvernare.

“Opţiunea noastră este să avem UDMR în orice formulă de guvernare pe care o vom concepe”, a declarat Emil Boc. Acesta a continuat specificând faptul că UDMR susţine varianta unui Executiv condus de un premier pedelist: “Din moment ce UDMR este aici şi şi-a anunţat, după întâlnirea de la Cotroceni, sprijinul, pornim de la premisa că această guvernare este în jurul unui premier PD-L”. Potrivit preşedintelui UDMR, Marko Bela, programele ambelor partide sunt compatibile.” – https://gazetadecluj.ro/boc-negociaza-cu-udmr/

Gazeta de Cluj 4 martie 2021

„Pe mine mă interesează acum respectarea legii de către noul prefect și respectarea simbolurilor naționale. Nu am de gând să permit nici cel mai mic derapaj”, a mai spus Emil Boc, conform stiridecluj.ro.

„Eu nu am nimic cu persoana domnului prefect. Am pretenția să respecte legile și simbolurile naționale. Nu-l cunosc pe dl prefect. Vom colabora și ne facem datoria ca cetățeni români, pentru că toți suntem cetățeni ai statului român. De aici pornim. Eu vreau să clădim și nu să dărâmăm, dar voi fi atent la această nuanță care pune probleme la o primă vedere”, a încheiat primarul Emil Boc. ”

Revin la indemnul de la început:
Haideți să fim corecți și să-i lăsăm pe toți să-și exercite dreptul de aleși ai celor care i-au votat. Haideți! Patru, cinci ani trec repede. Și nu uitați: toți au fost odinioară copii. Unii încă mai sunt.

https://gazetadecluj.ro/boc-se-simte-umilit-si-sfidat-in-urma-numirii-noului-prefect-din-partea-udmr/