Arhiva afectivă. Cum a reușit Cehov să țină la distanță epidemia

„Reputația lui Cehov ca medic se împământenise atât de bine în jurul moșiei de la Melikhovo încât în iulie 1892, când gubernia era amenințată de holeră, consiliul regional de igienă l-a rugat să ia toate măsurile profilactice necesare pentru a evita extinderea epidemiei. A acceptat imediat, a citit cele mai recente lucrări în materie și a pus să se construiască barăci în care să fie izolați bolnavii din cele douăzeci și cinci de sate și patru uzine ale sectorului său. Cum nu avea bani să achite nota, s-a adresat prietenilor, vecinilor, industriașilor bogați, rugându-se de ei cu „puterea de convingere a unui cerșetor”. Bătea drumurile într-o căruță proastă, ajungea frânt de șale prin sate, îi învăța pe țăranii bănuitori cum să se păzească de flagel și, pe deasupra, îngrijea cazuri de tifos, difterie și scarlatină. Într-o săptămână a văzut o mie de bolnavi. Îi scria lui Suvorin : „Dintre toți medicii din regiune, eu sunt cel mai amărât, caii, echipajul meu sunt infecte, nu cunosc drumurile, noaptea nu văd nimic, n-am bani, obosesc repede și, mai ales, nu pot să uit că trebuie să scriu și că am chef să scriu și să dau dracului holera”. În ciuda amenințării, nu „a dat dracului holera”. Datorită eforturilor sale, epidemia a ocolit gubernia. Nu s-a mândrit în nici un fel cu această reușită. Scepticismul nu-i permitea mulțumirea de sine.” (Henry Troyat, Cehov, Editura Albatros, București 2006)

Distanțe azi:
– cu taxiul : Melikhovo-Moscova – 1h 52m,
– cu trenul : Melikhovo-Moscova – 1h 48m
– cu metroul sau cu linia 308 – 1h 59m
Așadar medicul scriitor Anton Pavlovici Cehov a văzut într-o săptămână o mie de bolnavi, i-a învățat pe țărani cum să se păzească de flagel și a reușit să țină la distanță epidemia.

Arhiva afectivă proiectează nu doar o imagine, ci de-a dreptul o năzărire înfățișându-l pe doctorul Cehov coborând din trăsura lui hodorogita de drumurile proaste ale guberniei, mergând apoi prin Bucureștiul împărțit între politicieni și gospodine, sceptici și înverșunați, revoltați și obedienți, anesteziați și fanatici, indiferenți și pretinși umaniști. E amuzat să găsească în acest oraș atâta diversitate, în orașul despre care contele Tolstoi rămăsese doar cu amintirea unei înghețate savurate într-o cofetărie, undeva nu departe de centru. Privește spre spitalul Colțea și apoi întreabă un trecător cât mai are de mers până la Biserica Rusă, biserica studenților.
Trecătorul dă din umeri, Cehov zâmbește cu subînțeles.

Întâlnindu-se cu mine și observând că port mască mă întreabă în franceză „comment fonctionne la médecine préventive ici”? Vreau să-i răspund dar vocile ne sunt acoperite de țiuitul ambulanțelor. Domnul doctor Cehov dispare ca apoi să reapară într-o colecție de fotografii vechi din anticariatul de lângă librăria Kretzulescu, anticariat desființat înainte de 1989.

Comentarii

📹 Videoblitz 📹
Loading
Invitații cristoiublog