Arhiva Afectivă. De-ale fetelor

— Zamfirescu Ramona a împlinit douăzeci și trei de ani săptămâna trecută și nici măcar nu a postat un sticker, un cuvânt acolo, ceva, o prăjitură. Ce-o fi cu ea?
— Eu i-am trimis flori care sclipesc și cinci inimioare.
— Care flori și care inimioare? Alea pe care le tot pui în messenger cu ”să aveți o seară, o noapte, o dimineață frumoasă”? Tot pe alea le-ai trimis, dragă?
— Las-o mă, n-o certa! Fata n-are mobil modern, atâta are și ea două-trei poze, dar e de treabă, vrea să comunice.
— Tu ești fata aia cu Nokia? Și ai spațiu decât de trei poze, tu?
— Da, eu sunt.
— Ce-aveți mă cu ea? Lăsați fata-n pace!

— Zamfirescu Ramona, de ce taci și nu postezi nimic?
— O fi la muncă, n-are timp de Facebook.
— Bine, atunci eu mai pun două trei fișiere cu șlapii antialunecare și p’ormă va povestesc ceva.
— Da’ ce? În timp ce descarci șlapii nu poți să vorbești cu noi?
— Nu pot, că doarme frati-miu.
— Ia zi tu, de ce doarme la ora asta? N-are de muncă sau e tot în șomaj?
— Doarme că a fost de servici. E paznic la o casă de jocuri.
— Ce bine că are de lucru! Da tu de unde o cunoști pe Zamfirescu Ramona?
— De pe Facebook. De la o postare unde arăta cum să-ți lași breton la ceafă.
— Există așa ceva?
— Cum să nu! Există breton lateral stânga, lateral dreapta, oblic spre ureche, oblic spre coada sprâncenei, în zig-zag pe frunte și desigur breton pe ceafă. Dar ăsta ți-l aranjezi numa când porți coc din ăla drept în creștetul capului.

— Și Ramona asta e frizeră?
— Nu. E herstilistă.
— Serios?
— Da, mă. Și zice că a lucrat într-un salon pe vapor. Pleca în croazieră și acolo făcea coafuri, tunsori diverse, vopsiri, întinderi cu placa la toate bogătanele alea.
— Înseamnă că-i bună.
— Păi eu ce zic?
— Și dacă-i așa bună de ce nu s-a angajat la Hilton?
— Cine?
— Ramona Zamfirescu.
— Păi nu… Nu vorbim de aceeași persoană.
— Nu? Da de care persoană ?
— De Zamfirescu Ramona, care a împlinit săptămâna trecută două zeci și trei ani.
— Pă.. păi .. nu-i tot aia?
— Nu! Sunt vreo treizeci de Zamfirescu Ramona, vreo douăzeci de Ramona Zamfirescu, paișpe Zamfirescu punct Ramona și zece Ramonazamfirescu scris întruna.
— Întruna cu cine?
— Numele mic și ălălalt.

— Aha… Da.. tu o cunoști bine pe asta care face breton pe ceafă?
— Eee.. așa din vedere. Am stat pe chat vreo trei zile. P’ormă a spus că pleacă iar în croazieră, dar s-a văzut că minte fiindcă a postat poze cu cafeaua în bar de la munte. Se vedea afară zăpadă, schiori, și ea — ce sa vezi – că-i pe vapor. Trombonistă.
— Și dacă-i mincinoasă de ce mai ești prietenă cu ea?
— Nu mai sunt. O să-i dau block.
— De ce „o să-i dai” și nu i-ai dat până acum?

— Am auzit că or s-o pună șefă la protocol.
— Unde?
— La ceva protocol important.
— La guvern?
— Nu. La organizare cozi vaccinare.
— Atunci, las-o. Nu-i da block. E relație !
— Așa zic și eu.
— Bine, pa.
— Hai, pa! Și nu mă suna după ora opt seara că nu ies din casă.
— Înseamnă că ești acasă. De ce să nu te sun?
— Vreau să mă fac că umblu pe străzi sa văd cine mă caută și câți or porni pe urmele mele.
— Asta-i o idee bună. Faci un live cu asta?
— Cum sa nu!