Liderii coaliției nu au ajuns la nicio concluzie după câteva ore de discuții. Negocierile continuă

Arhiva Afectivă. De toate pentru toți în transmisiune directă

― Pandemie, pandemie, dar vorba cântecului „the show must go on”. Hai, deșteptarea, înviorarea, ceaiul, chifla și la muncă!
Cu asemenea cuvinte mă trezesc ai mei în fiecare zi. La voi cum este?
Sorinel reglează sonorul la boxe și cu ochii în ecran așteaptă răspunsul lui Dima, vecinul lui de la scara B.

Ionel Dima, prieten și coleg de clasă, nu apare aproape niciodată singur când se conectează cu Sorinel pe Skype sau pe Zoom. Imediat se și înghesuie lângă el Serafina, surioara lui, zisă și Fifi.
― Salut, vecine! Pleacă de aici, gagico, vreau să vorbesc cu Ionel!
― De ce-o faci gagică pe soră-ta? E abia în clasa întâia. Dacă acum îi zici așa o să și-o ia în cap și dup’aia n-o să te mai înțelegi cu ea.
― De unde știi tu? N-ai frate, n-ai soră.
― N-am. Am în schimb niște tipi care nu mă lasă să dorm și mă trezesc cu noaptea-n cap.
― Cine-s tipii ăia? Și la voi se schimbă țevile de calorifer?
― Nu. E vorba de ai mei. Eu le zic „tipi” atunci când mă tratează ca pe unul care stă la ei cu chirie.
― Adică?
― Păi nu ți-am spus de la început: hai deșteptarea, înviorarea, la muncă, „the show must go on”?
― Nu, nu mi-ai spus.
― Atunci am vorbit singur. Pesemne erai conectat fără sonor.
― Posibil.
― Când am fost noi, Ionele, ultima dată la pescuit, mai ții minte?
― Nnn..cred căă .. după meciul România ― Spania, unu la doi, meciul cu ratările alea…
― Trei ratări..
― Exact… în 2019.
― Auzi, Sorinele, ai tăi sunt români sau corciți ?
― De ce mă întrebi ?
― Mai gândeam că dacă în casă la voi se vorbește engleza, cine știe? Unii părinți care au plecat „afară” nu vorbesc numai românește. Cum sunt părinții lui Geo dintr-a șasea, pe care îl cresc bunicii de când era mic.
― La noi nu se vorbește engleza. Vorba aia cu „the show must go on” e din muzica ălora de la Queen. Era la modă pe timpuri. Nasol…
― Ce ? Nu-ți plac ăia de la Queen?
― E nasol să crești fără părinți. Mă gândeam la Geo. Fifi pleacă de aici!
― Las-o mă și pe ea. Vrea să vorbească și ea cu noi. Ce faci Serafina? Ai o păpușă nouă? Nu e nouă?
― … !
― Aha! E tot aia veche, dar i-ai tăiat părul?
― Asta-i nimic. Nu numai că a ciopârțit-o. Dar uite, a umplut-o de tatuaje făcute cu carioca.
― Ce haioasă-i soră ta!
― Sorinel! Eu nu-s haioasă, eu sunt cool!
― Bine, Fifi, ești cool!
― Sorine, nu mi-ai răspuns la întrebare. Voi sunteți români sau corciți ?
― Pe cine mai știi tu corcit la noi în școală?
― Acum, cu pandemia, e mai greu. Nu putem discuta chestii din astea. Dar …
― De ce mă? Ce are pandemia cu …
― Are. Că uite, înainte oamenii discutau, se vizitau, se ajutau între ei. Nu conta ce erau ― români, nemți, unguri, turci…
― Stoop!!!
― Stop ce?
― Mi-a venit o idee!
― Hai, zi!
― Dar ăilalți? Cu ăilalți ce facem? Unde apar ei în procente?
― Ce fel de procente?
― De populație! Nu ai citit ? Cum, nu știi? Chiar ieri am vorbit. Tu mi-ai spus că poți găsi pe net care e țara cu cei mai fericiți oameni, cu cei mai săraci, cu cei mai mulți bolnavi, cu cei mai nefericiți, cu cei mai mulți analfabeți și tot așa.
― Da, am spus. Și ce-i cu asta? Zilnic apar pe net alte și alte cifre.
― Da, dar nimeni nu vorbește de jumătăți sau de sferturi.
― Adică?
― Mă întrebi dacă în familia mea toți suntem români? Îți spun după ce îmi răspunzi tu la aceeași întrebare.
― Oh, păi eu sunt după bunică sârb, după mamă grec și după tată român. Deci ce sunt eu?
― Mișto! Iar eu sunt după mamă tătar, după tată slovac și după bunicul din partea tatălui, român.
― Ai văzut?
― Ce să văd?
― Că suntem mai mult sferturi de români.
― Da, mă, așa-i.
― Și pe ăștia nimeni nu-i arată în sondaje. Și nici nu-i prea bagă nimeni în seamă.
― Ce chestie …
― Da. Auzi? Aș mânca un pui întreg.
― Ai căpiat ?
― Nu. Dar în curând intrăm în Postul Mare și salut, carne până la Paști ! Știi cum e ― sârbii, grecii, românii din familia mea le au cu Posturile. Și catolicii au posturi, eu așa știu.
― La noi nu se mănâncă decât vegetale. Uneori ouă. Și nu suntem nici ortodocși, nici catolici, noi postim tot timpul fără probleme.
― Păi nu din ouă se nasc puii care p’ ormă se fac găini, deci carne?
― Uite la asta nu m-am gândit. Fifi, pleacă de aici. Ai văzut ce ai făcut?
Fifi culege pufuleți dintr-o pungă ruptă deasupra tastaturii.
― Hai, vorbim mai încolo, poate reușește mama să o ducă pe Fifi prin parc.
― Nu cred. Parcul e închis.
― Cum să fie închis?
― Așa am auzit, că iar se închid parcurile. Cică vine virusul ― valul trei!
― Nu te cred…
― Mi-a spus Geo. Știe de la bunica lui.
― L-a păcălit. Ca să nu mai vrea să plece de acasă.
― Bietul de el. Oricum nu pleca. Stă cu ceasurile de vorbă pe net cu mama lui care nu l-a văzut de când ..
― De când era mic, știu …


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii