Arhiva Afectivă. De unele lucruri ne pasă, pentru altele nu sunt bani

Haideți, câte doi de mână, încolonați, poftiți! Vom ieși de pe strada Horia și ne vom îndrepta spre strada Zarand. Fără gălăgie pe coridor, vă rog.
Domnul Vârtaci nu și-a pus așa cum se zvonea, treningul albastru, nu. E îmbrăcat tot în costumul lui cafeniu la două rânduri de nasturi. Eram din cale afară de curioși să vedem cum arată domnul Vârtaci în echipament de sport. N-a fost să fie. Zvonul l-a lansat, mai în glumă, mai în serios, nana Cătă îngrijitoarea școlii. Ooo păi dacă mereț la geaseu, sâgur, sâgur, domnu învățător o săș pună trelingu’. Nana Cătălina pune teul și cârpa de spălat cimentul de-o parte, și ne face loc. Cu mâinile ude ne deschide ușa cu grilaj a școlii. Ieșim doi, câte doi, în curte. Ghetele noastre cu plachiuri* se aud, când zgomotos, pășind peste pietre, când surd, prin petecele de iarbă ce s-au înmulțit de acum.

Suntem în luna mai a lui 1958 și suntem pregătiți pentru prima noastră „practică în producție”. Vom ajuta lucrătorii de la GAS-ul de lângă școală să iasă din impas printr-o bravă faptă pionierească. Cultura de cartofi a GAS Brad este amenințată de invazia gândacilor de Colorado, iar „noi mergem să salvăm ce se mai poate salva” ca să-l cităm pe domnu Vârtaci.

Trecem pe lângă garduri înverzite veseli și visători. Pășim în pas alert. Câte unul se mai rupe din coloană, pentru a apoi să revină repede. Mai o floare, mai o frunză. Cu trei păpădii galbene în mâini îl vedem și pe Vlad. Auzim vocea groasă, puțin ironică a lui Bubu Botescu ‒ Ce-i cu tine Vladimir Faur? Vlad îi răspunde ‒ Pssst. Taci! Vreau să le pun în coadele Lelicăi. Lelica aude, se întoarce și-l prinde pe Vladimir Faur de mânecă. Dar el, cât ai clipi, nimerește una din codițe și pe loc o împodobește cu o mândră păpădie. Aleargă apoi îndărăt spre capătul coloanei. Radu Hrișcă îi dă un cot și pufnește în râs. Două din cele trei păpădii au căzut pe jos, au rămas în drum. Mergem, mergem. Lelica se oprește, așteaptă să treacă toți colegii de clasă și fără să observe cineva, culege păpădiile căzute. Le ascunde în buzunarul șorțului uniformei și aleargă iarăși la locul ei în coloană, lângă Cătuța.

Adrian Tilianu, lunganul clasei începe explicațiile
‒ Măi, voi știți de ce-i cheamă pe ăștia gândaci de Colorado? Fiindcă ei cresc în America de Nord, în statul Colorado.
‒ Și de ce au venit ei de așa de departe tocmai la cartofii din Brad? întreabă Nicu Marinescu.
‒ N-au venit aici din America. Ăștia pe care o să-i culegem noi, sunt veniți din Maramureș. Așa am auzit.

Ajungem la GAS. În curte ne așteaptă câteva tanti care ne duc la răsaduri. Ne arată un gândăcel auriu, vărgat, dungat, și ne spune să-i culegem pe toți, oriunde îi vedem. Pe frunze, sub frunze, pe tulpini.

Începem să adunăm gândaci. Poc, poc, poc, se aude în găletușele noastre. Mă ridic din răsadul meu și merg spre una din cele două tanti care ne supraveghează munca. Sunt curioasă din fire, așa că întreb.
‒ Ați stropit cu zeamă bordeleză anul ăsta?
‒ Ivașcu Sabina, treci la locul tău și nu mai sta de vorbă. S-a înțeles?
‒ Da, domnu’ invățător.
‒ Tovarășul învățător!
‒ Da, tovarășu’ învățător.

Lelica, vrând să arate că știe rețeta o recită ca pe o poezie.
‒ Zeama bordeleză se face dintr-un kilogram de piatră vânătă, un kilogram de var stins și o sută de litri de apă.

Ne oprim din cules gândaci și aplaudăm. Domnul învățător Vârtaci zâmbește mai mult ca pentru sine.
Pe la ora unu ne oprim. După noi or să vină cei de la liceu, elevii dintr-a cincea. Ieșim din grădină, traversăm curtea GAS-ului.
‒ Pune la loc imediat lopata aia, Adrian Tilianu!

Băiatul luase din echipamentul de lângă poartă o lopată. Era nouă nouță. Nu mai văzuse lopată nouă. O pune la loc și revine în rând.
‒ Ce-i mă, n-ai mai văzut echipament contra incendiului? Târnăcop, lopată, găleată, lada cu nisip…

Ieșim din curtea GAS-ului și încolonați pornim pe strada Zarand, înapoi spre curtea școlii noastre de pe strada Horia.


București, noiembrie 2020. La fiecare unitate sanitară cu paturi, au fost derulate campaniile de informare preventivă „RISC – Renunță! Improvizațiile sunt catastrofale” și „Detectorul autonom de fum vă poate salva viața”. La încheierea controalelor de prevenire, aspectele negative identificate au fost analizate cu persoanele din conducerea unităților sanitare, principala problemă invocată pentru nerealizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor fiind lipsa fondurilor financiare.”


„principala problemă invocată pentru nerealizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor fiind lipsa fondurilor financiare.”

Reclama pandemiei : Poartă mască, arată că-ți pasă!

Scuza accidentelor: nerealizarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor fiind lipsa fondurilor financiare.

Concluzie: de unele lucruri ne pasă, pentru altele nu sunt bani.


https://ro.wikipedia.org/wiki/G%C3%A2ndac_de_Colorado

https://www.capital.ro/nereguli-incredibile-gasite-la-spitalul-judetean-din-piatra-neamt-ce-scrie-in-raportul-isu.html

https://dexonline.ro/definitie/blacheu

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Arhiva Afectivă. De unele lucruri ne pasă, pentru altele nu sunt bani”

  • singura motivatie pentru ‘miscare’ e ca ea sa urmareasca proceduri de manifestare in fata ‘raului’.

    peste ‘primul om’ a trecut iarna.
    …creca mai ca a murit de foame.
    dupa care a doua iarna l-a prins cu rezerve de hrana.
    ‘miscarea’ lui in spatiu si timp de un an, pina la manifestarea urmatoarei ierni, si a gasit motivatia.

    mai intai l-a plouat ciuciulete, iar dupaia s-a aciuat sub frunze. dupaia in pesteri.
    Rezumat:
    singura ‘procedura’ dupa care functioneaza o Natie, deci daca procedura asta nu se manifesta Natia nu functioneaza,
    e asta:
    identifici ‘raul’ si intreaga ‘miscare’ o directionezi catre contacararea sa.
    abia astfel…iti pasa.
    pentru ca abia astfel implinesti ‘binele’
    ______________
    acu se cauta vinovatii!:))))))
    pai…vinovatii sint un efect, cauza fiind cei care i-au dorit pe vinovati.
    iar cei care i-au dorit pe vinovati sint cei care si-au manifestat dorinte de acest tip, pentru ca ei si numai ei au dus la nasterea…viitorului vinovat!:)))

    prin urmare, cu toate ca problema se cauta,
    si rezolvarea, adesea, se refera la momentul prezent,
    itele rezolvarii se prea poate sa fie gasite, daca ar fi cautate cu Inima, acolo unde ‘dorintele’ s-au nascut,
    adica in urma cu zeci de ani, poate mult mai mult, poate mult mai putin…
    iar dupa ce ai identificat ‘nodul dinamic’…defect!, deci care naste dorinte defecte, repari ‘nodul’!, reparind felul in care el genereaza dorinte:)

    ideea e ca o natie n-o rezolvi in Prezent.
    insa…fix in Prezent se lucreaza, azi.
    ce poti face e sa lucrezi la cum va arata Natia peste o vreme, iar cu cit lucratura :)) e mai departata in Viitor, cu atit ea e mai trainica.

    Sobino, ai putea sa identifici, pe vremurile astea, pe cineva care gradinareste felul in care natia asta va arata peste… 30 de ani? :)))
    dar peste 100?! :))))))
    nu de-alta, dar prin natia asta au fost, acum…poate sute de ani, unii care au gradinarit felul in care natia va arata la…sute de ani dupa ce ei erau deja plecati pe lumea ailalta!:))))

    Gradinaritul in Viitor presupune daruire de sine, iar unii isi daruiesc Mintea, pe cind altii isi daruiesc Inima.
    …asa s-au nascut Inteleptii si…Antiinteleptii.