Campania electorală pentru alegerile locale şi europarlamentare din data de 9 iunie începe vineri,10 mai, şi se încheie în 8 iunie. Campania în audiovizual se va încheia în 7 iunie

Arhiva Afectivă. Despre romantism, castele și fericirea călătorilor

15/04/2021 | ✎ Sabina Ivașcu

„Povestirea care urmează nu este fantastică, este doar romanescă. Trebuie, oare, având în vedere caracterul ei neverosimil, să tragem de aici concluzia că nu este adevărată? Ar fi o eroare. Suntem într-o epocă în care orice se poate întâmpla – aproape că avem dreptul să spunem că orice s-a și întâmplat.” Jules Verne, Castelul din Carpați.

Așa debutează Castelul din Carpați al lui Jules Verne (8 februarie 1828 – 24 martie 1905), cartea ce a născut la rândul ei legende despre fascinantul autor și presupusa lui poveste de dragoste cu Louise Müller, o săsoaică frumoasă și, evident, mult mai tânără decât el, din Transilvania.

https://povestisasesti.com/2014/02/14/jules-verne-si-louise-muller-lovestory-in-carpati/

„În cartea Pe urmele lui Jules Verne în România, Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 şi 1884 Jules Verne ar fi fost în relaţii intime cu o anume Luiza Müller, originară din Transilvania, mai precis din Homorod (judeţul Braşov). La îndemnul ei, ar fi făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la Bucureşti şi apoi la Braşov şi, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni şi ar fi vizitat Castelul Colţ (pe teritoriul satului Suseni, judeţul Hunedoara), care a devenit sursă de inspiraţie pentru romanul Le Château des Carpathes („Castelul din Carpaţi„).

În „Castelul din Carpaţi“ personajele lui Jules Verne se perindă de la Cluj, la Turda, trecând prin Alba Iulia, Sebeş, Sibiu, Deva, Hunedoara, Haţeg, Râu de Mori, Petrila, Petroşani, Vulcan, Curtea de Argeş şi până în Craiova. După un veac de la apariţia cărţii, fotograful Lucian Muntean* a vrut să vadă cum arată locurile. Scrierea lui Jules Verne surprinde atât de realist oraşele, satele şi oamenii din România, chiar dacă el nu fusese niciodată pe aceste meleaguri. Singurele lui surse de inspiraţie au fost scrierile geografului francez Elisee Reclus. Nu citisem cartea şi nici nu văzusem filmul, aşa că am împrumutat romanul de la un prieten şi am pornit din Cluj în căutarea aventurii“, povesteşte artistul. Aşa a regăsit oraşul din inima Transilvaniei ca „sistem orografic ce face parte din zona cea mai sălbatică a Transilvaniei, cunoscută sub denumirea de comitatul Clujului“, după cum notează Verne.

De la Cluj la Vereşti,-povestea se desfăşoară în localitatea imaginară Vereşti, situată undeva la poalele Retezatului. Pădurarul Nicu Deac, ciobanul Frig, dascălul Homorod, jupânul Colţ şi doctorul Paţac au fost însoţitorii din carte ai lui Lucian. Posibilitatea ca localitatea Râu de Mori şi castelul imaginate de autor să nu mai existe era mare, dar fotograful le-a găsit. „Uneori te înfiora coincidenţa. Nălucile, vârcolacii şi stafiile păreau să se ivească din cremene de munte. Am fotografiat, aşa cum scria în carte, precum şi fumul care ieşea din Castel“, îşi aminteşte călătorul. De la Haţeg, el a ajuns în comuna hunedoreană Râu de Mori, acolo unde Jules Verne a plasat castelul, care în zonă se numeşte Cetatea de Colţ sau Cetatea Cândeştilor. „Dacă ţi-ai propune să urmezi traseul din carte, ţi-ar ajunge 10 zile“, recomandă Lucian Muntean. Curioşii pot merge online pe urmele lui Jules Verne în România prin intermediul site-ului www.lucianmuntean.ro. ”

„Povestirea care urmează nu este fantastică, este doar romanescă. Trebuie, oare, având în vedere caracterul ei neverosimil, să tragem de aici concluzia că nu este adevărată? Ar fi o eroare. Suntem într-o epocă în care orice se poate întâmpla – aproape că avem dreptul să spunem că orice s-a și întâmplat.” Jules Verne.

Da, ați citit bine, ce vedeți nu este o greșeală de redactare și nici vreo dovadă de neatenție.
Motto-ul lui Jules Verne reluat aici este astăzi la fel de actual ca în 1892.

Iubiri ale nativilor/nativelor Franței pentru nativele/nativii României au existat și atunci ca și acum. Unele iubiri au născut pagini de literatură, devenite apoi producții cinematografice, alte iubiri – după cum vom vedea în curând – vor naște grandioase proiecte urbanistice.

Nu-i așa că e frumos? E frumos și, mai ales, romantic! Dar proiectul nu va fi doar un vis împlinit, un vis despre adunări, întâlniri, socializări, realizări de socializări și împlinire de împliniri, nu!
E mult mai mult! Visul în derulare este despre un parc transformat în covor cu o admirabilă ușurință și desăvârșită dezinvoltură urbanistică. Un parc aflat în apropierea Gării de Nord ”va fi tras” ca un covor până la porțile Gării. Poate doar românii din vremea lui Jules Verne mai puteau gândi atât de îndrăzneț ”trasul” unui parc. Gândul-proiect care, transpus în concurs internațional, putea să pară pe vremuri doar o pagină de Jules Verne, va deveni astăzi posibil prin elanul și energia mobilizatoare a edililor Bucureștiului 2021. Și nu va fi doar atât! Nu va fi doar o simplă rezolvare-reașezare-înviorare a zonei Gării de Nord. Noutatea este adusă de vestea că zona Gării de Nord, sufletul orașului, va fi nu doar un loc de întâlnire, cât mai ales unul de socializare, de cunoaștere.

Călătorii veniți din cele patru zări ale țării sau continentului, vor beneficia de un loc în care vor uita pe loc de oboseala drumului, de bâzâitul copiilor adormiți, de bagaje, de transferul spre aeroport sau de graba rezervării unui loc la hotel. Vor zăbovi cu drag în spațiul acesta nou, creat de oameni pentru oameni, și se vor bucura de binefacerile socializării. Într-un târziu își vor aminti de unde au sosit și unde trebuie să ajungă și atunci vor afla, pesemne, de la ghișeele de informații unde se află cea mai apropiată stație de tramvai sau autobuz, dat fiind că zona Gării de Nord va fi exclusiv una pietonală, nicidecum una care să asigure transportul rapid al călătorilor. Aici, în zona Parcului Tras, nimeni nu are absolut nici un motiv să se grăbească. Jules Verne, dacă ar asista la grandioasa realizare, ar deveni aproape verde de invidie că nu a izbutit, în nici unul din romanele lui, să desfășoare o asemenea fantezie de Gară cu benzi de circulație aflate nu în apropiere, ci la mare depărtare.

De ce la mare depărtare? Fiindcă esplanada cea vie nu va suporta prezența anostă, monotonă și desuetă a mijloacelor de transport în comun. Cât despre îndemnul din perioada Bellle Epoque – ”la bulivar birjar!”, el nu va mai fi amintit nici măcar în bancurile cu ”ce e milițienii și ce vrea ei”, Cargiale fiind depășit de performanțe notabile, nicicând bănuite de comentatorii de specialitate.

Decât să bat eu câmpii fără rost, mai bine să citez un fragment din emoționantul moment al proiectului ”de principiu” pe care l-am putea numi ”Planul Esplanada”:

„Trebuie sa facem ceva cu Gara de Nord.** Vrem o esplanadă, vrem o gară modernă. Este o viziune. Gara este sufletul oraşului”, a declarat Clotilde Armand, într-un vlog postat pe YouTube.
O gară are nevoie de o esplanadă, de un spațiu mare, unde ne întâlnim, unde ne vedem. Acum avem acest spațiu, într-un fel, spațiul Gării de Nord, dar care nu este unul viu, este separat de gară de șase benzi de circulație. Trebuie să readucem acest spațiu deschis în fața gării, să mutăm zona rutieră departe de gară. Deja vom avea un spațiu în care oamenii vor putea respira, în care oamenii să vină, să fie un spațiu social”, a explicat Armand.

Cătălin Drulă a arătat că în acest proiect trebuie implicată și Primăria Capitalei, fiind vorba de bulevarde, parcul din fața gării și Muzeul CFR. „Întreaga zonă are mult potențial, trebuie o viziune, poate facem un concurs internațional”, a completat ministrul Transporturilor.***

Ministrul Transporturilor a arătat că în acest proiect trebuie implicată și Primăria Capitalei, fiind vorba de bulevarde, parcul din fața gării și Muzeul CFR.
„Întreaga zonă are mult potențial, trebuie o viziune, poate facem un concurs internațional”, afirma Cătălin Drulă.

Admirabile dovezi de implicare în viața modernă a orașului!
Din toate, în afara ”trasului parcului”, cel mai inspirat îndemn rămâne hotărâtul: „să mutăm zona rutieră departe de gară!”.

Gara-de-Nord-proiect-sursa-Universitatea-de-Arhitectura-2Gara-de-Nord-proiect-sursa-Universitatea-de-Arhitectura-2
Jules Verne_ Le Chateau des CarpathesJules Verne_ Le Chateau des Carpathes
Palatul CFR_3Palatul CFR_3

Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Colectivul redacțional:
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog