Arhiva Afectivă. Dilema lui Sile Arpeggio

Dresorul are în program cinci căței. Doi Șoricari care știu tabla înmulțirii, un Terrier care sare de la trambulină, printr-un cerc în flăcări într-un ghiveci cu asparagus, un Bichon care face piruete și un Chihuahua care știe să cânte „Toreador in gardă” numai din lătrături. N-are el prea multă forță, prea mult ambitus, dar când e liniște în sală se aude bine.

Sile Arpeggio, (așa se numește dresorul), repetă cu ei numerele astea cam de un an de zile. Cu fiecare separat și apoi cu toți laolaltă, ca să învețe fiecare ‒ nu doar când e momentul să își execute numărul ‒ ci mai ales când trebuie să stea în așteptare, fiecare pe cubul său aurit. Cuburile, prevăzute cu scăriță din două trepte, pe care urcă și coboară cățeii, sunt așezate la distanță standard, conform instrucțiunilor anticovid în vigoare, (utile chiar și în rumegușul arenei).

vector circus stage

Iată însă că cei doi căței mai scuturați, mă refer la cei doi șoricari care știu tabla înmulțirii pe sărite, au început să creeze probleme. Nu numai că nu se întorc la locurile lor, dar rămân în mijlocul arenei făcând piruete și cântând arii din opere. Și asta, în loc să stea dracului unde Sile le-a spus că trebuie să rămână până încheie ceilalți căței numărul. Exasperat, s-a dus la direcțiunea circului și a cerut audiență la secretarul artistic. A fost primit fără probleme, directorul circului și secretarul artistic fiind una și aceeași persoană.

‒ Ce-i Sile? Care-i necazul?
‒ Trebuie să modific neapărat un detaliu la dresura de căței.
‒ Anume?
‒ Cei doi șoricari au dat în complex de superioritate. Fac absolut orice, doar ca să-i subclaseze pe ceilalți trei.
‒ Te-am avertizat să nu folosești căței de aceeași rasă și, mai ales, nu în același număr.
‒ Și eu ce să fac? Să-i dau afară? Să rămână numărul meu de dresură fără latură intelectuală?
‒ Zici că vrei să menții dresura în forma inițială?
‒ Păi, da! De un an lucrăm, ore în șir, săptămâni și luni în șir, fără duminici.
‒ Mda… Zahăr le-ai dat?
‒ Cum să nu.. uneori și câte o zaharină…
‒ Ai căpiat? Cum poți să dai zaharină cățeilor?
‒ Din greșeală. A scăpat o spectatoare tubul de zaharină din poșetă, atunci când cu tigrii zburători. Trecuse ceva timp de la incident, dar cățeii au găsit câteva pastile și s-au deprins cu gustu’.
‒ Nenorocitule, îți dopezi cățeii? Vrei să ne închidă circul? Cine mai știe că le dai zaharină?
‒ Nimeni, dom’ director. A fost doar întâmplarea aia cu tigrii zburători și doamna cu poșeta care… Zahărul e baza, dați-o încolo, parcă nu mă știți.
‒ Bine, bine. Nu suport asemenea discuții care îmi dau palpitații. Deci, ce facem cu dresura ta? Ai putea să rămâi doar cu șoricarii. Dacă, în afară de cifre știu să cânte și să țopăie, e clar, sunt supradotați. Poate să iasă ceva spectaculos!
‒ Nu-mi faceți asta dom’ director, vă rog!
‒ Cum? Nu ești bucuros că ți-am salvat numărul?
‒ Ce salvat … Contabilitatea mă plătește pe număr de animal dresat în spectacol, nu și pe dificultate, cum ar trebui. Păi ce fac eu cu zece reprezentații plătit pe sfert? Doar cu doi șoricari… Ce fac dom’ director?
‒ Hai nu te amărî, știi bine că nu eu fac tarifele, așa sunt stabilite, ăsta e stas-ul. Încearcă și tu să faci câteva filmări cu formația de cinci căței. În filmare poți, de la montaj, să scoți momentul când șoricarii se dau în stambă. Hai, fii bărbat Sile. Știi că mă bizui pe talentul și răbdarea ta.
‒ Da, sigur, nu zic că nu vă bizuiți, dar.. vă mai rog ceva.
‒ Eeeei .. acum chiar abuzezi!
‒ E vorba de afiș. Treceți-mă doar Arpeggio, vă rog, fără Sile.
‒ Nu pot dragă. Lumea așa te știe, așa rămâi. Și apoi e ridicol ‒ sună ca naiba „dresură de căței Arpeggio”. Da ce mă, tu ești dresor sau prăjitură?

Sile iese din biroul directorului fluierând atât de trist aria toreadorului încât, dintr-o cușcă alăturată, un siberian Husky s-a pornit să-l acompanieze.

Vaccinul ăsta e ca și pătrățelul de zahăr pe care îl primesc cățeii lui Sile.
Te vaccinezi, capeți „zahăr” ‒ școli, restaurante, teatre.
Nu te  vaccinezi (adică nu vrei să faci dresura), nu capeți concerte, petreceri etc.
Dar fiecare face cum crede de cuviință. Câtă vreme nu e obligatoriu, e bine. Și cine știe, poate cu timpul vom observa că, într-adevăr, vaccinul are rostul lui.

„De succesul acestei campanii depind foarte multe lucruri esențiale pentru noi: dacă se deschid școlile, dacă spitalele își cresc capacitatea pentru alte boli în afară de COVID, dacă se redeschid restaurantele, cinematografele, teatrele, dacă putem să mergem din nou la concerte și petreceri sau dacă purtăm în continuare măștile. Experții spun că pentru a reveni la normalitate trebuie să ajungem la o rată de vaccinare de 70% a populației. Statisticile însă arată că pornim de la un procent de aproximativ 30% dintre români care acceptă vaccinul. Mai mult, după debutul campaniei de vaccinare, comparativ cu alte țări, vedem că numărul de persoane care s-au vaccinat este foarte mic”, anunță consilierul USR PLUS.

https://www.stiripesurse.ro/la-propunerea-unei-consiliere-usr-plus-emil-boc-va-face-propria-campanie-de-promovare-a-vaccinarii-in-care-vor-aparea-vedete_1575765.html