Festivalul democrației s-a încheiat, Florin Cîțu este noul președinte al PNL

Arhiva Afectivă. Entitatea de pe Drumul Mătăsii

7 ianuarie 2020: China descoperă o nouă formă de corona virus. Autoritățile chineze asociază simptomele unor cazuri misterioase de pneumonie, care cresc în regiunea Wuhan, și descoperă al șaptelea tip de corona virus: SARS, o boală respiratorie letală la persoanele trecute de 60 de ani.

18 ianuarie 2020: autoritățile chineze confirmă primul caz de corona virus. Prima evaluare se extinde rapid la 45 de infectați și la două decese. Simptomele evocă, în principal, infecții respiratorii acute (febră, tuse, răceală), dar și forme mai severe care pot duce la deces la pacienții fragili sau vârstnici.

20 ianuarie 2020: răspândirea virusului în alte țări. Mai multe țări asiatice, Thailanda, Coreea de Sud și Japonia, raportează cazuri de corona virus pe teritoriile lor. Asia este în „alertă maximă”. Printre bolnavi, unii care nu au fost la Wuhan. Pe baza activității cercetătorilor chinezi, OMS decide: corona virusul este transmisibil de la om la om.


Anul 2020 văzut sub forma unui bulgăre de zăpadă conținând „o anume” informație nu a ajuns niciodată, oricât de bine s-ar fi rostogolit prin diverșii nămeți ai știrilor, să fie baza solidă a unui om de zăpadă adevărat, plin de noutăți așteptând alți bulgări de știri care să formeze trunchiul și apoi capul ființei-informație. Altfel spus, ceea ce se tot aduna într-o rotire haotică nu avea nici cap nici coadă.

Bulgărele rostogolit era atipic, fiind format din anunțuri bizare și contradictorii.

Forma inițială, care ar fi putut semăna cu o mingiuță, sau măcar cu un guguloi ușor de modelat pentru baza de date, travestită în om de zăpadă, își schimba mereu aspectul.

Ba era cu ciucuri, ba era cu țepi, ba venea din Lună, ba venea dintr-o junglă, ba fusese ascunsă într-o cratiță de gătit ciulama exotică cu mirodenii necunoscute. Hotărât lucru, din asemenea adunătură nu se putea alcătui nicicând o construcție coerentă, darămite să mai aibă vreun haz sau vreo noimă.

Rămas, simbolic, la nivelul unei sfere din care cresc lungărețe ventuze, bulgărele- informație care nu poate fi ușor de definit-, a transmis, zilnic, mereu alte și alte trăsnăi, una mai cumplită și mai înfricoșătoare decât alta. Mai mult decât atât, a devenit emblemă și a început să troneze, animat sau static, în decorul tuturor transmisiunilor de știri, în direct sau în reluare, de pe mapamond.

Apoi, după ce era limpede pentru oricine că aproape toată planeta dârdâia de frica inevitabilului, a contaminării, începură învățăturile despre „ce știm că e, dar nimeni nu l-a văzut”.
Existența lui „ce știm că e” sau a „bănuitului”, despre care se aflase că e ucigaș în serie, impunea întregii lumi urgente măsuri de protecție.
Oamenii erau instruiți cum să se ferească și ce măsuri să ia ca să n-ajungă în calea lui.

La început erau sfătuiți să nu intre în casă cu hainele de oraș, să poarte mască dar și vizieră, să-și spele mâinile și după ce s-au spălat pe mâini(!), să se așeze la distanță unii față de alții, astfel evitându-se contaminarea. Numai casierele de la alimentara trebuiau să stea locului, ele neavând unde să plece un metru jumate sau doi, fiindcă trebuiau să încaseze banii și să elibereze bonuri de casă. Cu toate acestea, în ciuda contactului permanent al casierelor cu publicul, nu s-au raportat infectări la nivelul magazinelor alimentare. S-au raportat în schimb sumedenie de infectări la nunți, botezuri, cumetrii și tăieri de moț. Se explica despre contaminare că era posibilă prin atingerea fără mănuși de protecție a suprafețelor de metal, plastic, hârtie. Astfel au existat cazuri când disciplinatul public instruit, suna la 112 să întrebe cum poate fi spălată făina.

Reclamele lansau modele de măști, în timp ce izoletele erau niște instalații de transport care aminteau de lectica romană, atâta doar că în lectică erau duși marii demnitari, în timp ce izoletele erau ocupate de marii infectați. Dar, așa cum au apărut, după o vreme izoletele au dispărut, ieșind din recuzita horror a transmisiunilor din curțile spitalelor.

Aspectul de laborator cosmic al costumelor de protecție purtate de medicii și asistenții din saloanele ATI au făcut să pară și mai teribil „neștiutul”. Apoi, după ce, seară de seară, televiziunile transmiteau câți au plecat din lumea asta, nu mică era mirarea tuturor că la scurt timp, în serile ce urmau, omenirea era informată asupra puhoiului ce va să plece peste săptămâni, luni și zile. Orice om cu glagorie se minuna la gândul progresului înregistrat de știința predicțiilor și de precizia la virgulă a statisticilor.

Când a venit ziua votului sau ziua mersului la cules sparanghel, toate aceste instrucțiuni au devenit brusc niște licențe poetice și toată lumea a simțit o briză de libertate. Dar imediat după perioada alegerilor, alte valuri ale năvălirii barbarului „neștiut” așteptau în larg. Apele Oceanului informațional aveau să atingă alte și alte țărmuri de-a lungul coastelor globului. Și nu era vorba de simple valuri, ci adevărate hule, talazuri!

Cu toate acestea lumea credea că în timpul verii „neștiutul”, „nedibuitul”, „neînvinsul” se va topi odată cu venirea căldurii. Umblau zvonuri că nu-i priește căldura, că până la urmă e o simplă proteină, o chestie soioasă care cu apă și săpun se scurge prin sifonul chiuvetei.
Pesemne că (printre altele) inclusiv abordarea simplistă a avertizărilor de tot soiul a împărțit lumea în pro și contra „neștiut”, iar mai apoi în pro și contra măsurilor de imunizare prin vaccinuri.

Da, vaccinuri, la plural. Așa ne-am dumirit că deși virusul părea la început unul singur, între timp a devenit un fel de entitate cu o mulțime de brațe. Artiștii nu s-au întrecut să-l înfățișeze. Chiar s-au ferit. Și-au dat seama că fiind atât de versatil nu vor putea să adune într-o singură formă balaurul cu multe capete, zeița cu multe mâini, laolaltă cu cine știe ce miriapod. Fantezia are și ea limitele ei. Și apoi toate pe lume aveau un echilibru aflat acum în plin proces de deteriorare. Cel puțin asta subliniau știrile zilnice din zori până în noapte. Așadar, un asemenea amalgam trebuia să fie atacat cu arme la fel de variate și sofisticate. Atacat era un fel de a spune. Mai degrabă convertit să fie asimilat și desigur anihilat. Cel puțin o vreme.


https://www.la-croix.com/

https://www.etymonline.com/word/virus


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog