Marcel Ciolacu: De astăzi, dansul în doi s-a terminat! Decizia ca PSD și PNL să meargă cu propriii candidați la Primăria Capitalei a fost dificilă, dar este soluția corectă
Arhiva Afectivă. Ființa asistată
Pentru aventurieri, viața e o imensă hartă, cu oferte palpitante și destinații necunoscute. Exploratorii se avântă în ea, pornind fără călăuză, sărind în trenuri care trec prin câmpii, păduri sau munți fără să oprească în stații. Cei bine antrenați sar sau se urcă din mers. Câtă vreme trenul nu oprește nicăieri, doar saltul pe scara trenului definește gara plecării, ca apoi, o coborâre din mers să însemne destinația.
Imaginată de unii ca un mosorel, de alții ca o lumânare, viața pare lungă sau scurtă după felul lumânării sau mosorelului. Măsurarea lungimii timpului, prin cernerea nisipului, intră în scenă odată cu arta prelucrării sticlei. Observarea clepsidrei și a scurgerii vieții cu ultimul fir de nisip va fi nu doar privilegiul supraviețuitorilor, dar va deveni tradiția macabră a celor ce se vor erija în administratori ai programelor existenței. Istoria este plină de arbitri de tușă, de atacanți, de perdanți sau de învingători în meciurile duse de imperii, triburi, hoarde.
Dar viața în acele vremuri, în care nici măcar o clepsidră nu era luată în seamă, nu valora prea mare lucru.
Pe bună dreptate, vom spune, era așa fiindcă lumea acelor timpuri punea mai presus de viață onoarea, iubirea de trib, de hoardă, de împărăție, iubirea de țară.
Acum, în aceste zile când în numele vieții fără Covid, a vieții protejate, au fost ignorate șansele, reduse ce-i drept, la viață ale celor necontaminați de Covid, dar marcați de boli incurabile, ne întrebăm, mai des ca oricând, ce înțeleg oamenii secolului XXI prin cuvintele „o viață de om”?
Între „conceperea asistată” și „moartea asistată” omenirea va înțelege oare ce înseamnă ființa? Când spun „moartea asistată”, mă refer desigur la acele rare și controversate cazuri în care este analizată o solicitare de încetare a vieții. Este vorba de cazuri considerate fără rezolvare, în care familia, sau chiar pacientul, așteaptă un acord medical autorizat pentru încetarea tratamentelor, decuplarea de la aparatele care întrețin mecanic funcții cardiace, respiratorii.
Vom putea vreodată oare să dăm un răspuns întrebării : cine suntem, de unde venim, unde mergem?
Profesorul Profesor Dumitru Constantin Dulcan spune:
„Suntem scântei divine, există o rațiune în univers, o conștiință, o inteligență.
Venim de acolo și plecam, din nou, acolo”.
Dar înainte să ne naștem, înainte să cunoaștem respirația și zâmbetul mamei, ce suntem oare?
Am selectat câteva fragmente dintr-un articol al profesorului Vasile Astărăstoae intitulat: „Embrionul – colecție de celule sau ființă umană?”
Unul dintre domeniile în care se evidențiază cu claritate conflicte etice determinate de progresul tehnologic este reproducerea umană asistată medical.
Anul 1978 a marcat un reper în tehnologia reproducerii, deoarece în acel an s-a născut primul copil urmare a fertilizarii in vitro (FIV). Personajele principale au fost Robert Geoffrey Edwards, (1925-2013) – Premiul Nobel pentru Medicină, Patrick Steptoe (cei care au realizat fertilizarea, au urmărit sarcina și au asistat nașterea) și copilul conceput „în eprubetă”- Louise Brown. Pentru Edwards, în acel moment, problemele etice au fost de importanță minoră, deoarece a existat un singur scop: „cel mai important lucru în viață este să ai un copil”. Apariția FIV în practica clinică a dezvăluit însă modalitățile prin care oamenii de știință și clinicienii intervin nemijlocit în dezvoltarea embrionilor umani în laborator, iar faptul că un număr tot mai mare de cercetări sunt direcționate spre embrioni, implicând frecvent distrugerea lor, a creat o problema etică.
O lucrare, care se referă direct la statutul embrionului uman, este cartea din 2017 a lui Calum MacKellar The Image of God, Personhood and the Embryo. MacKellar este licențiat al Universității din Strasbourg (Franța), are un doctoratul în Biochimie la Universitatea din Stuttgart (Germania), a lucrat din 1991 la Universitatea din Edinburgh din Scoția, sintetizând antivirale genetice împotriva HIV, iar în 1993, el a continuat cercetările sale într-o companie de biotehnologie din Glasgow (pentru mai mult de patru ani). În 1997, dr. MacKellar a început să predea chimie biologică și bioetică la Universitatea Queen Margaret din Edinburgh. Este membru al Comitetului de etică al cercetării-serviciului național de sănătate din Marea Britanie, dar și membru al Centrului pentru bioetică și demnitate umană (Edinburgh). Din 2010, este și profesor invitat în bioetică la Universitatea St Mary din Londra.
Pentru MacKellar embrionii sunt întotdeauna complet întregi, indiferent de stadiul lor de dezvoltare. Fiecare embrion nou este o creație a lui Dumnezeu; a fi făcut după chipul lui Dumnezeu înseamnă a fi făcut din dragostea personală a lui Dumnezeu. El scrie: „Dragostea lui Dumnezeu este întotdeauna în spatele creației unui copil uman și această dragoste continuă întotdeauna față de copil. Nu există niciodată un moment în toată existența copilului (chiar la începutul existenței sale) în care el sau ea nu este iubit de Dumnezeu. Embrionul de o zi este iubit exact în același mod ca embrionul de 14 zile sau cel de 28 de zile; Iubirea lui Dumnezeu este absolută în toate aceste etape”. Potrivit lui MacKellar, dragostea lui Dumnezeu este la fel de puternică pentru un embrion adus în existență de viol ca pentru un embrion produs prin unirea într-o familie iubitoare sau produs in vitro. MacKellar susține, de asemenea, că viabilitatea embrionilor este irelevantă. Prin urmare, inevitabil, biologia a devenit lipsită de importanță, deoarece teologic un embrion timpuriu are „un potențial complet, intrinsec și inerent”, indiferent de orice potențial biologic. Din aceste motive teologice trebuie „respectat și protejat deplin embrionul uman din momentul concepției”. Această viziune asupra biologiei este exprimată în mod explicit de MacKellar atunci când susține că: „biologia sau orice altă disciplină științifică nu va putea niciodată să demonstreze, logic, că o ființă rațională, autonomă, sensibilă are vreo valoare morală. Poate arăta doar că ființa umană este o grămadă de celule biologice din specia Homo sapiens”.
El afirmă că distrugerea embrionilor „este echivalentă cu purtarea unui război personal împotriva lui Dumnezeu”. Producția de embrioni de rezervă în FIV este categoric respinsă, la fel ca și PGD cu selecția sa de embrioni.
Controversele continuă, neexistând încă puncte convergente.
În concluzie, rămâne de actualitate întrebarea inițială: embrionul este o simplă colecție de celule sau este o ființă umană?
https://astarastoae.wordpress.com/2021/01/08/embrionul-colectie-de-celule-sau-fiinta-umana/
Comentarii
„Suntem scântei divine, există o rațiune în univers, o conștiință, o inteligență.
Venim de acolo și plecam, din nou, acolo”.
–
deci…e despre univers, povestea? adica…e in univers, povestea?
…nu prea cred!:))), ‘acolo’ este…dincolo de Univers!, asta e faza, ca e dincolo de el.
iar…din Univers poti sa iesi, ca e o usa care si cu asta se ocupa, cu iesitul, insa ea e mare cit un foton,…mai exact e mare cit Fotonul, ca in Univers se manifesta doar un Foton, el si doar el fiind…Lumina Lumii! :))))))
( despre superpozitiile Unicului Foton e Ultimul Nivel al Filozofiei, pentru ca…tot despre Superpozitiile Mintii e povestea!:)) )
–
Sabina, sa petrec timp cu Mintea ta, superpozitia aia draguta!:))), e Bucurie!,
e…stare pura!, iar eu…n am nicio vina ca e asa!:)))))
Insa…Stiinta va opera si ea, Matematic, cu… o ‘sfanta treime’, avand si ea la temelie ‘culori’, tot trei, insa definite ‘In Oglinda’, adica fix cu sint ale Sfintei Treimi, insa intoarse pe dos si cu capul in jos!
–
Pentru a pricepe o lume intoarsa pe dos si cu capulin jos!, omul tre sa se pozitioneze el insusi in aceasta pozitie foarte deosebita!:)))))
ah,…am uitat!, mai tre sa mearga si pe contrasens, saracanul!:))))
Intre Stiinta si Sfanta Treime creste un hau, pe zi ce trece.
Stiinta va fi incompatibila cu Sfanta Treime ( Sfanta Treime fiind compatibila cu Stiinta! :)))) )
–
Stiinta opereaza cel mult cu dinamicile manifestate pe granita dintre Cer si Pamant, ea neavand acces la dinamicile din Sanul Oului Absolut, adica cele de dincolo de Granita.
–
Omul deja si-a construit o Scara pina la Cer ( Cerul aflandu-se dincolo de Nivelul Cuantic, adica dincolo de Granita ), ea fiind cunoscuta sub numele… Computer Cuantic.
–
Neavand acces dincolo de Granita, adica in Cer, Stiinta are acces exclusiv la una din superpozitiile Mintii ( Superpozitiile Mintii fiind…utimul Nivel al Filozofiei, asa de tare e filozofatul pe tema ata! )
–
Or..chiar asta e problema Stiintei:)), lipsa putintei ei de a filozofa pe tema Superpozitiilor Mintii )
Caz in care ea poate excela exclusiv pe componenta pe care o acceseaza, adica cea Anti ( de aici si Definitia doctrinei Civilizatiei: Anti! )
Ca Mintea, singurica-singurea, e povestea Anti!, a ‘punerii la indoiala in stil plenar’
–
Rezumat:
Omul, mai nainte de a fi Pamant e Cer,
mai nainte de a fi Pamant…vreun pic!, e Cer si e asa in stil plenar.
–
Povestea embrionului e a Pamantului, insa Radacina embrionului e in Cer.
Faptul ca omul se joaca cu Cerul si Pamantul, incercand sa le desparta…pare, prin prisma a ceea ce am spus mai sus, ceva…din poveste!:)),
ca daca nu stie sa opereze cu Cerul, Stiinta ce sa faca si ea, sterge Cerul cu Buretele!:))), incercind sa-l sunteze. ( asta fiind chiar si cazul ADN-mesager:)) )
–
Fiinta umana va fi, pentru Stiinta, exclusiv Pamant.
Gata!, s-a terminat cu controversele!:)))))
–
(Noul Om, adica Antiomul, adica ‘omul’ ‘facut’ dupa chipul si asemanarea..Stiintei! :))),
ca Noul Zeu, adica Inteligenta Artificiala, e chiar Stiinta!, adica…suma Intregita a tuturor stiinteleor manifestate pe planeta asta draguta!:))) )