Liderii coaliției nu au ajuns la nicio concluzie după câteva ore de discuții. Negocierile continuă

Arhiva Afectivă. Istorii turistice cu portbagaje pline și galantare goale

Prin anii 60 -70, era la mare modă printre elevii și studenții generației noastre (cei născuți în anii 40-50), participarea la tabere internaționale, fie ele la mare, sau la munte.
Veneau în asemenea tabere în România, studenți din RDG, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Bulgaria, Iugoslavia, URSS. Nu erau numeroase aceste tabere, dar erau bine organizate. Nu cred că mai trebuie sa amintesc prin ce filtre treceau unii din cei care erau admiși în aceste tabere. Însă, ce-i drept existau și destui norocoși care se înscriau pur și simplu și erau admiși fără probleme.

Cei care nu aveau șansa să-i cunoască pe cehi, să zicem, la noi acasă, porneau în celebrele excursii cu autostopul spre Praga sau Brno. Da, între anii 1968-1970 oricine dorea, putea să-și planifice o excursie prin țările prietene. Dacă nu avea suficienți bani de tren sau avion, pleca perpedes și la noroc, ajungea la destinație cu rucsacul în spate, oprind câte o mașină, căruță, tir sau camion.
Fie și doar pe bicicletă, cine dorea, putea să ajungă cu răbdare în unul din orașele mult visate ale țărilor din lagărul socialist.

În Bucureștiul anului 1968 multe mașini cu numere CS, PL, H, sau It, opreau în București pe Magheru, în parcările din fața magazinelor Leonida sau Unic și-și umpleau portbagajele cu produse alimentare românești – brânzeturi, mezeluri și mai ales celebrele conserve marca CIBIN. Scenele erau văzute de noi fără mirare. Eram studenți pe vremea aceea și chiar dacă eram interesați mai mult de mărcile de mașini, nu puteam să nu observăm cumpărăturile masive făcute de străini, zvârlite în grabă în portbagajele care se închideau cu zgomot. Turiștii străini care treceau prin în capitala Republicii Populare România nu părăseau niciodată Bucureștiul cu portbagajele goale.

E multă vreme de când la noi în țară nu mai sunt la modă excursiile spre Cehia, sau ale cehilor spre România, dar nu mai sunt la modă nici schițele umoristice ale lui Jaroslav Hašek, sau Peripețiile bravului soldat Svejk, nici teatrul lui Karel Čapek, nici cel al lui Alois Jirásek. Au mai rămas, ici -colo, preferințe pentru berea Pilsner sau Budvar. Copiii de azi nu sunt curioși să afle ce găseam noi atât de amuzant în serialul Arabela. Și de ce ar fi? Iar noi, în anii aceia de după 1968 eram fascinați de Cehia și de orașul de aur – Praga.
Odată cu căderea zidului Berlinului țările foste prietene au devenit țări obișnuite și din interesul reciproc a rămas doar respectul reciproc.

Tot gândind astfel și întrebând – mai mult din curiozitate – în Google Search: „oare ce părere au cehii despre România?” am aflat o serie de relatări.
Le transcriu aici așa cum le-am găsit în articolul Transilvania românească, publicat în 2012, în portalul de știri cehoslovac iDNES.cz – s námi víte víc.

Transilvania românească: Grăbește-te cât mai este autentică
2 mai 2012

În Transilvania României veți fi surprinși de vestigiile excepționale ale Evului Mediu European dar și de puternice contraste. În timp ce progresul și civilizația sunt evidente în orașe, mediul rural te duce cu gândul cel puțin cu un secol în urmă. Adăugați la aceasta un fundal istoric aparte și veți avea o destinație turistică sigură în următorii ani.

Înțelegerea spiritului Transilvaniei (numele Transilvania este folosit și în limba cehă) nu este ușoară, mai ales că mulți dintre locuitorii săi au probleme cu identitatea. Zona, care în prezent aparține României și reprezintă mai mult de o treime din suprafața statului, nu numai că a suferit numeroase schimbări legislative și administrative în trecut, dar a fost considerată principală acolo. În bună parte acel loc încă este spațiul locuit de diferite grupuri etnice și religioase. Predominanța actuală a populației ortodoxe romanice (românești) este relativ tânără. Din Evul Mediu până la începutul secolului al XX-lea, etnicii maghiari și germani au dominat Transilvania. Este moștenirea lor pe care o puteți recunoaște până în ziua de azi, și nu este o întâlnire oarecare.

Sighișoara, Segesvár, Schäßburg

Există orașe transilvănene mult mai mari și probabil mai renumite, cum ar fi Brașov, Sibiu și Kluž (Cluj), dar totuși, dacă ar trebui să vizitați un singur loc transilvănean, lăsați alegerea să cadă pe Sighișoara. Sau poate Segesvár sau Schäßburg? Toate înseamnă unul și același lucru, sunt numele românești, maghiare și germane ale unei reședințe istorice unice înregistrate pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO din 1999. Sighișoara de astăzi nu iese în evidență ca dimensiune, are doar aproximativ 30.000 de locuitori, dar și o locație frumoasă cu multe clădiri valoroase din punct de vedere istoric. În cetatea construită pe un promontoriu abrupt deasupra râului Târnava Mare, timpul pare să se fi oprit, întorcându-ne într-o perioadă în care gloria orașului de la marginea Europei civilizate a fost ridicată de coloniștii germani care au venit aici în secolul al XIII-lea ca parte a așa numitei colonizări Saan. Străzile abrupte ale cetății sunt încă fără mașini, iar casele, adesea vechi de sute de ani, sunt încă locuite și astăzi. Acest fapt – că nu este doar un muzeu în aer liber, face ca Sighișoara să fie un important reper turistic.”

Articolul continuă cu descrierea altor cunoscute localități istorice ale Transilvaniei și este urmat de comentarii.
Comentariile însă spun mai mult decât articolul. Din câteva schimburi de impresii înțelegem cu amărăciune cum, pe drept cuvânt, ne văd și cum ne-au văzut dintotdeauna cehii.

Redau o scurtă selecție a diverselor descrieri și amintiri aparținând câtorva cehi, călători prin Transivania anului 2012.

„În România, în munți eram un grup de prieteni în 1987, aveam aproximativ 18 ani, dar după ce ne-am întors în Cehoslovacia socialistă ne simțeam ca în vestul bogat. Frumoasă natură montană, dar mizerie grea a localnicilor. În sate timpul a rămas la fel ca acum 100 de ani. Într-un oraș cum e Clujul curentul electric mergea în gospodarii pentru câteva ore pe zi, magazinele erau goale, pâinea era data localnicilor pe bonuri, noi străinii după prezentarea pașaportului, erau bannere peste tot cu citate ceaușiste… Românii care erau o națiune „săracă, dar mândră”, ne-au furat lucruri cu care venisem, chiar și sus în munți unui prieten, noaptea, i-au jefuit un cort. În trenul aglomerat, peste tot era întuneric, becuri deșurubate și furate ..”

„Trenurile sunt foarte lente, incomode și depășite. Călătoria cu trenul e o adevărată problemă. Căile ferate românești merită încercate (și eu nu sunt pasionat de căi ferate). După cum spunea un material feroviar ceh: călătoria cu CFR are farmecele sale inconfundabile — și asta e adevărat și bine spus”

„Ei nu au nici o infrastructură. Drumuri, apă, canalizare, electricitate, de multe ori sunt de rahat. Mă aflu în România de o lună într-o călătorie de afaceri și nu mă pot stăpâni să nu mă întreb cât de înapoiată este această țară. Am constatat că până și în București există apă curentă doar în aproximativ 60% din apartamente. Am crezut că doar mi s-a părut, dar acum chiar cred.”

„Nu are rost să deschidem discuții aici despre semnificația sau nonsensul răspândirii civilizației euro-americane în Transilvania. Este doar în curs de desfășurare și nimeni nu se poate opri (pentru unii, din păcate, pentru alții din fericire). Ceva de genul ăsta se întâmplă peste tot în lume. Dacă unele din miliardele alea europene ar fi curs aici pentru a salva astfel de locuri…”

„Am dormit practic o săptămână la cineva acasă într-un oraș mic ca Făgăraș, practic, toată lumea are apă curentă, electricitate, internet, etc … Transilvania nu poate fi comparată cu estul sau sudul României. După cum s-a spus, aici a fost Austria sau Germania, mai degrabă decât România, iar până acum Guvernul Federal încă pune o mulțime de bani acolo.”

„Și pentru că trăiești atât de modest, consideri că e normal ca alții să trăiască așa. Sau este diferit, tu trăiești în prosperitate la tine acasă, dar îi lași pe români să trăiască așa cum au făcut-o acum 100 de ani ca să te poți uita la ei ca la maimuțe într-o cușcă? Am văzut mizeria de acolo, am fost jenat când ne-am dus la cumpărături la magazinul local înainte de a urca creasta – nu aveau aproape nimic acolo. Ce crezi că aveau de cumpărat localnicii? Și dacă prețul unei vieți mai decente este McDonald’s și o șosea cu patru sensuri, sunt cu ei. Sunt oameni vii, nu figurine într-un muzeu în aer liber, știi?”

„Am fost în România de mai multe ori și oamenii se plâng de soarta lor crudă, dar nu chiar toți. La fel și alte țări, din punctul nostru de vedere. Pentru a-și hrăni copiii (cresc oi, cresc legume) și au cu ce să se încălzească, pădurile de acolo sunt suficiente. Îngrijirea sănătății e precară, da, asta e o problemă, dar așa ceva se întâmplă și în cazul unora dintre cele mai avansate state … Și din nou, nu este vorba dacă vreau sau nu să mă mut acolo, ci de faptul că eu cred că dezvoltarea necontrolată va distruge tot ceea ce este frumos în acea țară.”

https://www.idnes.cz/cestovani/kolem-sveta/rumunska-transylvanie.A120423_142524_igsvet_tom

https://www.idnes.cz/cestovani/kolem-sveta/rumunska-transylvanie.A120423_142524_igsvet_tom/diskuse


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii