12 Decembrie 1989*
Se încheie Plenara comună a CC al PCR a Biroului permanent și birourilor secțiunilor Consiliului suprem al dezvoltării economice și sociale.
Ceaușescu, printre altele, spune că s-a decis organizarea, pe 11 martie 1990, a alegerilor pentru Marea Adunare Națională și consiliile populare. Nu poate candida cine vrea, cei care se înscriu în lupta electorală trebuie „să fie discutați în prealabil, așa cum prevăd legile țării noastre, în adunările alegătorilor și să poată fi înscriși pe lista de candidați numai aceia care răspund exigențelor și voinței alegătorilor, a poporului.”
Vorbește în treacăt despre reuniunea de la Moscova și se declară uimit că nu s-au discutat acolo problemele dezvoltării acestor țări – cu atât mai mult cu cât unele trec prin probleme grele – deci să nu se discute cum să acționăm pentru a asigura dezvoltarea construcției socialiste.”
Rezultă că, pentru Ceaușescu, reformele din celelalte țări socialiste sunt un rezultat nu al eșecului sistemului, ci al proastei aplicări a acestuia. El personal părea liniștit de rapoartele economice pozitive, de faptul că agricultura înregistrase producții-record, că oamenii aveau ce pune pe masă. Și-apoi înființase o comisie special dedicată bunului trai care va întocmi seismograme zilnice ale stării de spirit a națiunii, deci nu avea cum fi prins cu garda jos.
În final, „deoarece mai sunt puține zile până la Noul An” le urează tuturor politrucilor, membrilor de partid, întregii națiuni „cele mai bune urări pentru Noul An! Un An Nou cu rezultate cât mai bune în toate domeniile. La mulți ani!”
Este aplaudat intens, prelungit, se scandează Ceaușescu- PCR, Ceaușescu și poporul! Ceaușescu-La mulți ani!
Mai erau 14 zile până pe 25 decembrie când Ceaușescu era executat.
La 12 decembrie 1989, pe marile ecrane rulează :
Există joi; Enigmele se explică în zori; Nea Mărin miliardar, Revanșa; Cei care plătesc cu viața; Un studio în căutarea unei vedete; Un comisar acuză; Rochia albă de dantelă; Vânătorul de senzații; Fără prieteni; Nu e ușor cu bărbații; Potopul III-IV; Miss Arizona; O seară de iarnă la Gagra; Ultima ninsoare.
Ce titluri …
11 decembrie, 2020
BULETIN DE PRESĂ 11 decembrie 2020, ora 13.00:
Până astăzi, 11 decembrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 545.567 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
443.168 de pacienți au fost declarați vindecați.
11 decembrie, 2020
„Lipsa apei calde în Bucureşti duce la oferte tragi-comice. Un hotel de patru stele le oferă oamenilor posibilitatea să vină facă un duş cu apă caldă.
Nu e un gest caritabil, ci contracost desigur. 170 de lei costă reîntoarcerea la civilizaţie.” **
Măi ce știre !!! Mă grăbesc să o comunic prietenilor care au probleme cu țevile, cu instalațiile, cu apa caldă bineînțeles!
Am să-i anunț în versuri:
M-am gândit de Anul Nou, să-ți ofer un duș cadou!
Ce putem înțelege de aici ?
Între anii 1981-1989, comunismul nu ne dădea apă caldă, fiindcă se făceau economii.
Între anii 1989 – 2020 capitalismul nu ne dă apă caldă, fiindcă se fac economii.
Cu toate acestea, inimile bucureștenilor au tresăltat, în octombrie 2020, auzind spusele candidatului pentru postul de primar al capitalei Nicușor Dan, cum că „Toată lumea va avea căldură și apă caldă, dar o să avem câteva sute de avarii.”
Nu vă supărați, dumneavoastră credeți că-i chiar așa ușor să asiguri apa caldă cu sutele de avarii aferente? Nu e deloc simplu să detectezi calendaristic cine și când va fi pălit de avarie. Adică, ce spun eu aici cine și când? Care cartier, care bloc, și așa mai departe. Fiindcă nu reaua voință a noilor echipe din primării poartă vreo vină. Nu. De trei ori nu, ca să-l citez pe Mihai Ungureanu la mitingul pentru referendum în 2015. Este vorba de istoricele trasee ale apei calde, de conductele buclucașe, care de la pașopt încoace, nu au mai fost verificate, înlocuite. Dar, iarnă, hei! Noi nu ne temem de avarii! Vor veni detectoarele de aburi! Ia auziți aici cum stă treaba. Ne explică Nicușor Dan ”e nevoie de echipamente, de exemplu de detectoare ca să nu se ducă oamenii să vadă de unde iese aburul, ci să detecteze exact unde este avaria. E nevoie de echipe, nu sunt suficiente la nivelul municipalităţii şi atunci trebuie să faci nişte licitaţii de urgenţă ca să mai aduci nişte privaţi care să intervină”.
Tot privații, bieții de ei..
Tot dragii de ei, privații, vor veni, și precum angelii salvatori, vor binevoi (prin licitații desigur), să asigure lăiatul zilnic cu prețioasa apă caldă.
Că mare-i mila licitației pentru cel ce dârdâie.
Cum de ce dârdâie?
De admirație, de emoție, impresionat de binefacerile revoluției, respectiv tranziției.
Stau și mă întreb – ce ne făceam noi fără licitații?
Cine știe când ne mai spălam noi cu apă caldă, dacă nu erau licitațiile.
*Sorin Șerb, 11 decembrie 2019
**Andre Rotaru 10.12.2020
https://romania.europalibera.org/a/buletin-de-%C8%99tiri-12-decembrie-1989/30320455.html
https://stirioficiale.ro/informatii/buletin-de-presa-11-decembrie-2020-ora-13-00
Mihai Razvan Ungureanu la mitingul pentru referendum de la Cluj – YouTube
Lasă un răspuns