Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Arhiva Afectivă. Ortansa Cărăușu și iepurele

Oficiul Poștal din comuna Salcâmu Mare nu era departe de casa Floarei Talion. După o bucată nu prea lungă de drum de țară cu hârtoape ieșeai la șosea și era mai mare dragul să pedalezi pe drum asfaltat lăsând în urmă Pădurea Covaciului, cimitirul, porumbiștea, când în fața ochilor se deschidea priveliștea minunată a viilor de pe dealurile comunei învecinate.

Când drumul era făcut dinspre comună spre satul Salcâmu Mic starea emoțională era diferită chiar dacă peisajul era încântător. Fie că erai pe bicicletă, motoretă sau șaretă, de îndată ce se sfârșea partea asfaltată și începea drumul de țară, fără voia ta se schimba și starea de spirit. Revenirea în sat, fapt obișnuit pentru localnici, pentru mulți dintre noii veniți devenea o adevărată corvoadă. Când era timp frumos treacă, meargă. Coborai de pe bicicletă, mergeai pe lângă ea și iarăși urcai ici colo unde se răreau gropile. Dacă erai expert în mers pe teren accidentat țineai linia marginii drumului. Între partea prăfuită și câmp era o porțiune mai lină, dar și acolo te pândeau, din loc în loc, resturi de sârmă ghimpată, capace ruginite de conserve, cuie, bidoane de ulei călcate de compresorul care odinioară fusese programat să niveleze drumul netezit cu pietriș de râu.

Dacă veneai pentru prima dată în sat cu bicicleta și aveai neșansa să te prindă ploaia exact unde începe drumul plin de praf și hârtoape, ăla erai!
Așa s-a întâmplat cu nou angajata poștăriță de la Salcâmu Mare. Întrebase, la oficiu, pe unii pe alții, dintre cei care cunoșteau bine locurile, cum se merge spre satul Floarei Talion, unde are de dus o recomandată cu semnare de primire, și toți au spus „îi drum bun, îi aproape, n-ai probleme”. Ortansa Cărăușu, poștărița, știa ea de ce întreabă. Avusese o aventură ciudată pe când lucra la Oficiul Poștal din comuna Grămădiștea de Sus. Acolo avea de dus nu doar cele câteva pensii, dar mai ales multele avize pentru cei doi-trei abonați tv care, pe bună dreptate, nu mai plăteau abonamentul deoarece firma furnizoare se desființase. Dar până să fie actualizată relația furnizor – abonat, ei primeau avize de plată, așa, ca să fie. E știut doar că rolul avizelor de plată este să ajungă, câtăva vreme, la client indiferent dacă o firmă s-a desființat ori ba.

Acolo, în satul acela era să-și rupă gâtul pe un podeț care abia se ținea de putred ce era. Nicidecum nu putea să ia bicicleta în spate fiindcă geanta mare de poștăriță era oricum grea și ar fi doborât-o. Norocul mare a fost o căruță care trecea prin râu de pe un mal pe altul. Apa râului era mică, mai mult pietre decât apă, dar oricât ar fi vrut, nu putea să treacă cu bicicleta prin râu. Căruțașul văzând-o pe punte descumpănită și speriată, i-a făcut semn să urce și așa a ajuns Ortansa Cărăușu în sat. S-a întors la Grămădiștea în cele din urmă, dar făcând un mare ocol. Acum, acea întâmplare a rămas doar o ciudată amintire.

Ajunsă la drumul cu hârtoape care ducea la Salcâmu Mic, Ortansa coborî de pe bicicletă. Era o zi frumoasă de mai. În lanuri, macii tremurau ușor la orice adiere de vânt și triluri de mierle răsunau în Pădurea Covaciului. Deși era o scrisoare recomandată expediată cu o săptămână în urmă, adresa era mult prea sumară chiar și pentru un poștaș cu multă experiență. Pe plic era scris Floarea Talion, sat Salcâmu Mic, comuna Salcâmu Mare, Mureș. Cei de la oficiu poate erau obișnuiți cu asemenea formulări incomplete, nu și Ortansa Cărăușu. Ea era o adevărată profesionistă. Deseori cerea nu doar cnp-ul, dar și numărul de telefon al destinatarului. Ca să nu spun că dacă expeditorul nu era menționat, aproape refuza să facă distribuirea unei asemenea corespondențe.

La oficiu, șefa de tură i-a spus – ai să duci scrisoarea asta recomandată la adresa lui Floarea Talion! N-are a face că nu vezi aici trecută strada, numărul și așa mai departe. Ce stradă vrei în Salcâmu Mic, unde nu-s mai mult de trei ulițe mari și late? O s-o găsăști, n-avea tu grijă.

După ce apăru gardul de nuiele al primei grădini, poștărița văzu un copil cu un iepure în brațe.
— Ești din sat?

Copilul dădu din cap strângând la piept iepurele.
— Măi băiatule, ai putea să-mi spui unde locuiește Floarea Talion?
— Aci, după ce să gată gardu’ la casa aia mica cu două ferești, acolo șade ia.
— Să fii sănătos, mulțam.
— Și mneata. Auz tanti, mă lași să mă urc un pic pă bicicletă?

Nici nu apucă poștărița să răspundă că se pomeni cu iepurele în brațe. Băiatul sări în șea și pedalând fericit nu se opri decât în dreptul casei destinatarei. Apoi priponi bicicleta de gard, își luă înapoi iepurele și se depărtă mergând fără grabă.

În fața micii porți de lemn verde, printr-un reflex abia reprimat, rămas din vremea când încă nu lucra în mediul rural, Ortansa căută interfonul. Apoi, tot ea zâmbi, așa, ca după o glumă bună. Portița era prevăzută cu o cutioară metalică pe care cu litere argintii cuvântul SCRISORI era caligrafiat cu litere mari pictate cu faimoasa vopsea termorezistentă pentru sobe „Lunar”.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog