Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”

Arhiva Afectivă. Rangul de Comitet

Martie 2024. A trecut aproape o săptămână de când mă aflu cazată de către Comandamentul din satul Salcâmu Mic. Încep treptat să mă familiarizez cu firescul trecerilor de la fantastic la banal, de la imprevizibil la anodin. Dar ceea mă năucește este felul în care tot ce se petrece acum în sat este controlat nu de vreo tehnologie cunoscută ci de o metodă absolut unică prin care tradiția, credința, și agilitatea depistării artefactelor îi ajută pe salcâmeni să își desfășoare activitățile ca și când niciodată nimic grav nu s-ar fi întâmplat.

Pe vremea când Rafailă spera să îmbunătățească performanțele androidului său, acolo în pod unde odinioară urcase cu noaptea-n cap, acolo s-a declanșat în acea dimineață un întreg sistem de control propriu zonei în care se afla nu doar satul, ci și împrejurimile lui pe o rază de cel puțin două mii cinci sute de hectare.

Suzi deși fusese avertizată să nu îl instruiască pe Rafailă fiindcă orice resetare ar fi fost prematură, a apucat totuși să îi spună câteva date care i-au fost acestuia extrem de utile pe termen scurt. După ieșirea din pandemie și începerea accelerată a diverselor războaie și conflicte, salcâmenii au primit unda vede pentru activarea străvechiului sistem de autoapărare. Prin comparație cu mijloacele defensive clasice sau moderne, principiile folosite chiar și acum la Salcâmu Mic sunt impresionante atât prin  originalitate cât și prin flexibilitate. Demult nu mai sunt o problemă pentru salcâmeni construcțiile durabile, rezistente la foc, izolate termic și acustic. Cu toate acestea în bucătării se gătește la plită cu lemne, în odăi există sobe sau calorifere, iar în curți sau la răspântii fântâni sau pompe de apă.

M-am trezit în această dimineață dornică de aventură. Cu gândul să îmi iau inima in dinți și să nu mai aștept să fiu plimbată prin sat de Cheți, căutam în atelierul din spatele barăcii niște cizme de cauciuc sau măcar niște șoșoni. Tot cotrobăind vorbeam singură.

=Până la urmă eu duc povestea asta chiar dacă localnicii se întâmplă să mă întoarcă din drum sau să îmi sublinieze ironic  scăpările.

– Adevărat! Dumneata ai scris ce ai vrut până la un punct, dar asta nu înseamnă că noi ne-am prefăcut că nu vedem, nu auzim. Există suficiente dovezi că fiecare personaj a intervenit când a fost necesar.

În ușa întredeschisă a atelierului ținând în cioc o frunză de trifoi, cu ochii ei de cercetător al regenerării râmelor, se afla Vivi! Da, chiar ea, cloța ouătoare care comunica telepatic cu Raveca spre uluirea atotștiutoarei mâțe detectiv. Atunci când i-a fost dezvăluit acest secret Cheți s-a simțit nu atât umilită cât înșelată în amorul propriu. Și-a revenit până la urmă când a văzut că Raveca se purta la fel cu toată lumea din ogradă.

– Doamna Vivi!!! Mă bucur să te revăd!

– Și noi ne bucurăm!

– Care „noi”?

– Noi cele din Comitet, noi toate am aflat că ești cazată la baracă. Care „noi”? Esmeralda, Larisa, Dalida, Adelita. Chiar și Roso tenorul.

– Vrei să spui găinile din coteț?

– Nu din coteț, din Comitet! În ziua în care la intrarea în țară, dozele de vaccin au fost primite cu fanfară Zeicu a întrunit ograda într-o ședință fulger. De atunci avem rang de Comitet pe lângă Comandament.

– Serios?

– Îți dau un sfat doamnă scriitoare: încearcă să nu faci haz de lucruri serioase. Oficial denumirea de „coteț” apare în limbajul salcâmenilor cu referire la diverse canale de radio, televiziune din afara satului nostru.

– Scuze…

– Mă rog…

– Dar cine vă informează despre conținutul programelor și știrilor din afara satului vostru?

– Nu e nevoie să ne informeze cineva. Nu ne pierdem vremea cu racolări de informatori sau alte capturi inutile. Nici măcar nu trebuie sa facem investiții costisitoare pentru mai știu eu ce relee sau sateliți.

– Atunci???

– Degradarea unei părți a civilizației actuale și prostia cronică au atins un nivel fără precedent. Mult mai periculos decât cel din perioada Inchiziției, mult mai traumatizant decât cel din timpul Marii Epurări. Așa se explică faptul că particule din acest proces de descompunere spirituală sunt duse de vânt exact ca fulgii de păpădie. Particulele se pot așeza oriunde. Chiar și pe această frunză de trifoi.

– Și cum afli de la o biată frunză dacă un program tv e anulat sau dacă o știre este falsă?

– Simplu. Pe frunze încărcate de știri false, nici roua nu se așază.

– Păi și ce vină are frunza?

– Nu are. Ea e doar victimă colaterală..

(va urma)


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *