Arhiva Afectivă. Scrisoarea ultimului soldat dac (spusă de Tavi a lu’ Floruț, lângă Pădurea de Salcâm din munții Orăștiei)

Nu-i drept că dacii or fost săraci, ori proști. Ei or fost ca az, de mai multe feluri – care gospodari, care mai lăsători, care beutori, care ocoși, care spurcați la gură, care cu frică de Zamolxe. Or fost, nu-i vorbă, și unii tare mișei. Da erau pricepuți cititori în mersul cerului și tare buni vindecători. Când Burebista o spus că trăbă făcută capitală la Sarmi, acolo s-o făcut, nu în altă parte! Cezar, împăratu’, o vrut să vină cu armata să strice treburile lu Burebista da’ n-o mai apucat fiindcă o gașcă de senatori, între care și un băiat de suflet de-a lu’ Cezar l-or junghiat pă împărat mai rău decât să înjunghie porcu’. Să zâce că unii or numărat 23 de tăieturi, dacă nu mai multe, l-or tăiat mai ceva decât tăiem noi la coasă otava. Dup’ asta o vint Octavian August – mie-mi zâce Tavi, vedeț bine – o vint Scorilo, după el o vint Duras, și p’ ormă o ajuns Decebal reje.
Acuma n-o să vă fac aici istoria dacilor da’ musai să vă spun cum o fost cu cartea, cum să zice mai pă domnește, cu scrisoarea, ultimului soldat dac, pă care bunu’ ăl bătrân o are în minte de la bunu-so, iar bunu-so de la nu să știe cine din vechime, de dinainte de-a veni turcii, tătarii și alții ca ei.

Noi am fost din tată-n fiu țărani. Care iobagi, care nu. Când niște domni de la Viena, pin 1800, or vrut să steie de vorbă cu oarece conte de-aci despre Pădurea de Salcâm, contele o zis că nu-i lămurită treaba și domnii de la Viena or plecat cum or vint. Dup’ aia o mai fost felurite întâmplări pân să vie colectivizarea. Atuncea, la colectivizare, unii și-or luat câmpii, alții or crezut c-or să capete pământul ălor de-și luară câmpii, dar n-o fost chiar așa. Care însă n-o avut mai mult de-o vacă și ceva miriște o rămas cu vaca aia și cu fânu ăla. Acuma, cu scrisoarea ultimei cătane din armata dacilor o fost așa: o lăsat scris cătră toț urmașii lui, sau care or mai trăi pă pământu ăsta de lângă Pădurea de Salcâm, care nu-i departe de Sarmi, și nici de Costești, să facă cercetare și să răspundă la întrebarea lui. Întrebarea aia din scrisoarea transmisă din tată-n fiu, din moș în strămoș, era una singură: ce le-o trebuit romanilor din vremea lui Traian să benchetuiască 123* de zile după ce or câștigat răzbelu contra dacilor? Asta era scris în scrisoarea aia. Io am început să caut și să citesc pin cărți, ba și copchiii noști or citit mai multe ca noi. Ne place sa povestim sara că ce de aur or cărat de-aci romanii și dup’ aia austro-ungarii, și dup’aia rușii și tot așa. Da romanii or dus la Roma în anu ăla 106, care întregi cu aur și argint. În afară de asta o mai fost și trădătoru ăla de Bicilis care i-o dus pe romani la locul unde era comoara, îngropată sub un râu. 123 de zile or petrecut romanii de bucurie că i-or învins pe daci. Zece mii de gladiatori s-or luptat în arene că să-i distreze pe romani, unșpe mii de animale or fost fripte pentru chefurile fericiților învingători. Și dup’ aia, păntru ca să înceapă șantierul columnei – că or făcut și-on stâlp mare, numit “columna lu Traian” – or desființat un deal care era acolo, or nivelat pământu’ să facă loc columnei, auziț dumneavoastră, or ras un deal mare ca să înalțe columna! Înălțimea de patruzeci de metri** a columnei era fix înălțimea dealului pă care l-or bătucit pân l-or făcut una cu pământul! Spune tu, Totoi, mai departe! Totoi nu știe, le încurcă! Spun eu! No, hai zi tu! Tăceți mă! Zi copchile că tu știi mai bine. Păi o fost așa, că scrie pe columnă în latinește clar: “at declarandum quantae altitudinis mons et locus tantis operibus sit egestus*”. (”Pentru a se arăta cât de înalt era muntele și locul săpat cu eforturi atât de mari”-lat.)
Și asta-i acuma problema noastră: noi am moștenit de la cătana aia, de la soldatu’ dac o întrebare: ce le-o trebuit romanilor din vremea lui Traian să benchetuiască 123 de zile după ce or câștigat răzbelu contra dacilor Ce facem cu ea? Cu întrebarea? N-or fost dacii ăia, chiar așa niște nime-n drum. Zic și Io. Tavi a lu’ Floruț. Costești, 1961.
…………………………..
*După înfrângerea dacilor, Traian a organizat la Roma o festivitate mare și costisitoare, de 123 de zile. Zeci de mii de daci au fost duși în sclavie la Roma, alte zeci de mii de daci au fugit din Dacia Romană pentru a evita sclavia. Detaliile celor două conflicte, grele și sângeroase au fost relatate de istoricul roman Dio Cassius, dar cele mai bune comentarii sunt basoreliefurile de pe Columna lui Traian, construită în Roma de Apolodor din Damasc (în 113), precum și de pe monumentul triumfal de la Adamclissi, din Dobrogea. https://ro.wikipedia.org/wiki/Decebal

* https://www.jstor.org/stable/24172542?seq=1

Silvio Ferri Studi Classici e Orientali Vol. 11, Opvscvla: scritti vari di metodologia storico-artistica, archeologia, antichità etrusche e italiche, filologia classica (1962), pp. 443-450 Published by: Pisa University Press S.R.L.

** Concepută pentru a sărbători victoriile militare ale împăratului Traian în Dacia, Coloana este, de asemenea, un monument al înțelepciunii tehnologice și constructive a lumii romane. Expoziția vă va permite să retrăiți călătoria blocurilor colosale de marmură care alcătuiesc lucrarea: din carierele aflate la 800 de metri deasupra nivelului mării, au fost transportate la Portus Romae de-a lungul a 200 de mile nautice, iar apoi până în capitală urcând Tibrul. Ridicarea monumentului trebuia să facă față unor greutăți considerabile: de la 20-30 de tone pentru fiecare din cele șaptesprezece tamburi, până la aproximativ 40 de tone pentru capitelul din vârf. Coloana a fost inaugurată pe 12 mai 113 d.Hr. în interiorul Forumului Traian fiind o sursă de inspirație și bucurând o serie de artiști și arhitecți până în secolul al XIX-lea.

https://www.uffizi.it/eventi/costruire-un-capolavoro-la-colonna-traiana

https://conoscerelastoria.it/decebalo-leroica-resistenza-dellultimo-re-dei-daci/

Clarificare comentarii


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

11 comentarii pentru articolul „Arhiva Afectivă. Scrisoarea ultimului soldat dac (spusă de Tavi a lu’ Floruț, lângă Pădurea de Salcâm din munții Orăștiei)”

  • hai sa ti zic!:))
    calendarul dacic e cu dinamici fibonacci:)))), ai mai pomenit asa ceva?:))))
    in orice caz, e un calendar care, prin simpla sa manifestare se autoregleaza, nu e cu ani bisecti, e cu autoreglare. cu cit se refera la o perioada de timp mai mare, cu atit e mai precis.
    matematica si calendarul dacic nu au intersectie.
    esenta calendarului dacic sint Cifrele, cele sapte Cifre, care Daruiesc si Acumuleaza, ciclul fiind de 14 zile. adica de 13. adica de 12 si…una n centru:)))
    domne, dacii astia chiar erau tari de tot. calendarul lor e de o simplitate…debordanta:)), lucreaza cu Esente si…atit. nu Face!, el doar Asambleaza:))
    ceea ce e interesant e ca cele patru Anotimpuri, care erau doar trei:)), in final sint chiar doua:))) :))))) :)))))))))))))))))
    acu daca asa sint, io ce sa le fac!:))))))))))

  • Lucrurile sunt mai serioase decat par. La nici 24 de ore după publicarea scrisorii ultimului soldat dac, “a ieșit” din bibliotecă cartea (postuma) a lui Dominic Stanca “Timp scufundat”. Din aceea carte a început sa vorbească un alt localnic, unul cunoscut in sat ca ar avea vedenii. El descrie in amănunt întâlnirea lui “reala” cu un soldat dac! Voi spune aceasta “poveste din poveste” intr-o viitoare postare in Arhiva Afectivă. Adevaruri despre calendarul dacilor putem enumera numai după ce ne potrivim in liniște gandurile pe Marele Cadran de Andezit aflat pe cea de-a XI terasă a Sarmisegetuzei Regia.

  • auzi tu ce au facut romanii!, ca sa si arate superioritatea…au sarbatorit intreaga periada in care dacii au purtat doliu!
    …ce tacaniti!

  • hai ca ti am dar raspunsul, pina la urma, si ti l-am demonstrat cu Calendarul-Ou, al dacilor:)))))))))

    sper sa n-ajunga cineva la concluzia ca dacii erau matematicieni!:)))))))), nu erau, iti zic io!:)))))
    dacii le aveau cu Oul Absolut!:)))))), in fapt cu Iubirea ( Matematica fiind clona…seaca!:)), a Iubirii )

  • in Dacia erau trei Anotimpuri.
    fiecare Anotimp avea la rindul sau trei anotimpuri. fiecare ‘anotimp’ forma un intreg.

    astfel, 18 saptamani formau un Anotimp. anotimpurile Anotimpului erau trei, fiecare durind 6 saptamani. fiecare anotimp era un Ou. faza e ca si acest anotimp definit prin 6 saptamani…are anotimpurile sale, care sint trei. de doua saptamani. in total…ai zice ca sint 14 zile, dar cele doua saptamani erau un ou, deci de unde-ncepe..acolo se si termina!:)))) deci iata Matricea calendarului dacic: Oul…simbolizat prin cei 12 Apostoli si Iisus :)))))))))))
    cheia calendarului dacic e…Oul Absolut. tocma daia matricea calendarului dacic e…13.

    spuneam mai sus ca sint trei anotimpuri de cite 123 de zile, dar…cele 18 saptamani incap in 123 de zile tot asa cum 14 zile incap in 13, sau…ia uite: 18*7=126, nu 123, dar povestea e a Oului, prin urmare…-n capat e-nceputul, si asa reusim sa indesam si 18 saptamani in 123 de zile:))), facind un Ou din ele:))

    123*3=369. …cam multe:))
    dar daca faci un Ou din ele…mai raman 366.
    acuma…iaute faza tare: 366 cu 366 cu 366…fac un alt ou, caz in care ciclul se regleaza singur, ca la fiecare 3 ani…dispar 3 ani….si la fiecare ciclu de 3 cite trei ani…iar faci un Ou:))))))))))))))
    doamne ce glumeata esti!:))))))
    sa se tot distreze, omu’, cu tine:)))))))))

  • au sarbatorit de 3 ori cite 6 saptamani, in total 18 saptamani. 123 de zile, ca a inceput intr o dimineata si s-a terminat intr o seara)), plus ca ziua in care se termina un ciclu era si ziua in care incepea urmatorul. creca 6 era ceva fundamental pentru romani, pe vremea aia, la fel si 18, la fel si 3, …pina la urma sarbatoarea asta care a durat 123 de zile a fost…un ritual, dar…cam plenar acoperitor, creca mai multe multumiri nu se puteau aduce zeitatilor in care credeau:))

    • da.
      creca e invers :))

      romanii au sarbatorit fix atitea zile, cite zile se tinea doliu in Dacia.
      123 de zile.

      123 de zile si-au plins mortii, dacii, si tot atitea zile s-au tinut sarbatori la Roma.

      nu pentru romani era importanta aceasta cifra, ci pentru daci. reprezenta perioada de timp in care erau plinsi mortii.
      tare!

      18 saptamani tinea rinduiala ‘inmormantarii’, in Dacia. dupa trei zile mortul era ingropat, iar apoi, adica 123 de zile, se tinea doliu.

      • stiati ca dacii foloseau doar trei anotimpuri, al patrulea fiind reprezentat de o zi,…o singura zi, …dar creca era speciala rau :))) ?

        stiati ca un anotimp dura 123 de zile?

        stiati ca moartea era privita ca un anotimp, da care se petrecea…dincolo?:)), daia doliul, la daci, dura 123 de zile?
        :))))
        :))))))))))))))))

        • e tare, chestia asta cu trei anotimpuri, al patrulea durind doar o zi:))
          cumva…pastra echivalenta cu Oul Absolut.
          creca erau tare speciali, dacii, …acu, daca tot am aflat ca foloseau doar trei anotimpuri:)))

          • hai sa facem intr un fel, …vrei?:)))
            hai sa deslusim calendarul dacilor:)
            …spre ex, am putea proceda asa: tu citesti tot tot tot ce-au scris cei care au cercetat taramul asta, dupa care…doar pentru ca sa ne concentram pe esente…condensezi tot ce citesti intr un intreg, dar nu foarte foarte mare:))), io il citesc si…deduc partile lipsa:))))
            iar dupaia…tu scrii o poveste frumoasa foc despre calendarul dacilor:))
            :)))))))))
            iauite ce frumos e!:)))))))))))

          • hai! 🙂