Nicolae Ciucă: Vom negocia cu toate forțele responsabile, astfel încât, într-o perioadă de timp cât mai scurtă, să reușim să alcătuim guvernul și să poată să fie aprobat în Parlament

Arhiva Afectivă. Sir Arthur Conan Doyle, expertiza și starea de alertă 

Sunt zile în care împrejurări mai puțin obișnuite anunță schimbări neașteptate în viața fiecăruia din noi. Uneori, însă, chiar și întâmplările cât se poate de obișnuite au același interesant efect: schimbarea. Ieri am avut parte de un amestec de asemenea evenimente.

Tocmai urmăream la tv ultimele relatări privind evoluția conflictului Administrație – Prestatori- Garda de mediu în problema gunoaielor necolectate de aproape două săptămâni, când am observat că începuseră să cadă primele petale ale celor cinci bujori albi din vaza mea de pe birou. M-am aplecat să le adun și când m-am ridicat, ce să vezi? La biroul meu își curăța stiloul domnul Samuel Beckett, dramaturgul, cu șase ani mai tânăr decât fie iertatul meu bunic Cezar. Domnul Beckett a plecat în lumea drepților la data de 22 decembrie 1989. Deci e cât se poate de clar, că nu avea cum să dețină cunoștințe vaste despre ce s-a întâmplat în România postdecembristă. Iar pe mine, sinceră să fiu, nu mă interesa acest aspect. Eu voiam să aflu ce anume l-a determinat să poposească la masa mea? Imperturbabil, își curăța stiloul cu o bucățică de sugativă înmuiată în apă. Nu m-a privit, s-a ridicat și punând stiloul într-un frumos etui de piele, l-a vârât în buzunar, pornind spre raftul cărților unde se aflau volumele din dramaturgia românească și universală. A scos o carte, a deschis-o, a pus un șervețel la o anume pagină și a dispărut tot așa cum misterios apăruse.

După nici un minut de la plecarea intempestivă a lui Samuel Beckett, a apărut la ușa mea sir Arthur Conan Doyle. Sunase scurt și nu a vrut să intre. M-a privit și, ridicându-și scurt pălăria, m-a salutat după obiceiul vremii. Arăta destul de tânăr, ca pe vremea când era mai mult oftalmolog (!) decât scriitor. Am insistat să-i ofer un ceai. M-a refuzat elegant și mi-a spus doar atât: Să știi că, deși am crezut și încă mai cred în zâne și spiriduși, femeia asta de la sectorul unu al vostru nu e nici zână nici spiriduș. E o zăpăcită. Are prea multe borcane de gestionat și de aceea le încurcă. Aș prefera să nu am dreptate. Te las. Adio. Dar mergi și citește acum pagina unde a pus Beckett drept semn șervețelul.

După aceea, reține ce-ți spun: Femeia de la sectorul unu, care nu-i spiriduș, nici zână, ci doar o zăpăcită, știe un singur lucru – că starea de alertă e condiționată de cantitatea de gunoi acumulată. Halal stare de alertă! Pardon pentru cuvântul halal ! Au revoir, bye!

Sir Athur a plecat, eu am revenit în odaie. Deschizând cartea domnului Beckett, la pagina unui fragment din „Așteptându-l pe Godot”, iată ce am găsit:

VLADIMIR: Sunt curios să ştiu ce-o să ne spună el. Asta nu ne angajează cu nimic.
ESTRAGON: De fapt, ce i-am cerut?

VLADIMIR: Nu erai acolo?
ESTRAGON: N-am fost atent.

VLADIMIR: Ei bine… Nimic precis.
ESTRAGON: Un fel de rugăminte.

VLADIMIR: Chiar aşa.
ESTRAGON: O cerere vagă.

VLADIMIR: Dacă vrei  tu.
ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns?

VLADIMIR: Că o să vadă.
ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic.

VLADIMIR: Că trebuie să se mai gândească.
ESTRAGON: Cu mintea odihnită.

VLADIMIR: Să-şi consulte familia.
ESTRAGON: Prietenii.

VLADIMIR: Agenţii.
ESTRAGON: Corespondenţii.

VLADIMIR: Registrele.
ESTRAGON: Contul la bancă.

VLADIMIR: Înainte de-a se pronunţa.
ESTRAGON: E şi normal.

VLADIMIR: Nu-i aşa?
ESTRAGON: Aşa mi se pare.

VLADIMIR: Şi mie la fel.*


Cristian Tudor Popescu: „Cum ați rezolvat situația? Gunoiul este pe străzi.”
Clotilde Armand: „Sunt două posibilități: Consiliul Local să fie cu mine și să rezilieze acest contract, a doua este cea pe care o urmăresc acum, deoarece Consiliul Local nu este de acord cu mine să rezilieze, prefectul să constate că suntem într-o situație de pericol public.”**
Clotilde Armand: Acest mecanism este prevăzut de lege. Eu l-am sunat în fiecare zi pe domnul prefect şi i-am spus că avem un pericol public. El ce îmi spune? Nu pot să declar starea de alertă decât dacă am expertizele pregătite ca să îmi spună că viaţa cetăţenilor este în pericol. Eu l-am sesizat de la început pe domnul prefect.***


*http://regizorcautpiesa.ro/piese-de-teatru-online/Asteptandu-l-pe-Godot-1488-1449.html

**https://www.fanatik.ro/dialog-intre-ctp-si-clotilde-armand-credeti-ca-incalzeste-pe-cineva-ceea-ce-spuneti-acum-este-un-atac-chimic-la-adresa-cetatenilor-19536769

***https://stiri-covid19.eu/ctp-in-dialog-cu-primarul-sectorului-1-pe-tema-gunoaielor-stradale-de-ce-nu-ati-luat-in-considerare-si-o-solutiearmand-sunt-legata-de-maini-si-de-picioare/


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

A apărut cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”

După ani și ani de documentări, discuții cu unii dintre actorii implicați în evenimentele din decembrie, Ion Cristoiu a terminat de scris cartea „Decembrie 1989. Un talmeș-balmeș bine regizat”.
Apăsați aici pentru mai multe detalii
Invitații cristoiublog

Invitații cristoiublog