Arhiva Afectivă. Știri pe scurt din secole trecute

Licitații pentru ocuparea tronului

Între 1581 şi 1583 a avut loc cea mai mare înfruntare financiară pentru cumpărarea unei domnii de până atunci. Conform unor calcule făcute de către ambasadorul de Germigny, cheltuielile lui Mihnea Turcitul pentru menţinerea pe tron, între 1581 şi 1583, s-au ridicat la 1.000.000 de galbeni, iar cele făcute de Cercel pentru obţinerea tronului aveau să le depăşească în mod normal pe cele ale lui Mihnea, cifrându-se la aproximativ 1.160.000 galbeni.

De menționat că Mihnea a trecut la mahomedanism pentru a-și salva viața.

În acest context, al numirii lui Petru Cercel ca domnitor în Ţara Românească, otomanii au încurajat această „cursă a îndatorării”, stimulându-i pe cei doi pretendenţi să ridice miza domniei ca la o licitaţie. Astfel că, aceştia considerau că : ”onoarea şi reputaţia constau în întregime în aur şi argint”. „ Între 1581 şi 1583 s-au cheltuit cele mai mari sume de bani pentru cumpărarea unei domnii de până atunci. Dacă Petru Cercel a împrumutat şi cheltuit numai la sfârşitul intervalului 500 000 de scuzi, totalul cheltuielilor sale s-a ridicat la 1 400 000 de scuzi (1 160 000 de galbeni), Mihnea al II-lea şi mama sa, doamna Ecaterina, au plătit sume uriaşe, apreciate în trei ani la 600 000 de ducaţi, numai pentru sultan pentru a împiedica învestirea lui Cercel.” (Cronologia critică a domnilor din Moldova şi Ţara Românească de Constantin Rezachievici, vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, pag. 287)

În vremea când capitala se mutase la Târgoviște

„Poliglot şi posesor al unei bogate culturi, a fost supranumit Cercel după cercelul purtat în ureche conform modei franceze. Curtea revine la Târgovişte, din ianuarie 1584, unde Petru Cercel începe o amplă activitate edilitară, vizând transformarea oraşului într-o capitală de tip european. Este construită o casă domnească complet nouă, despărţită de casa lui Mircea cel Bătrân”, se arată în Enciclopedia Oraşului Târgovişte.

Renascentistul Petru Cercel nedorit de boieri

Viziunile progresiste ale lui Petru Cercel nu au fost însă pe placul boierilor tradiţionalişti, lezaţi de faptul că voievodul dorea să schimbe vechea rânduială. Aceştia au complotat împotriva voievodului. ”Boierii noştri însă, spirite tradiţionaliste, începură să murmure; nu vroiau să fie atinse vechile obiceiuri. Se ajunse astfel la un conflict cu domnul, în urma căruia trei mari dregători, Mihăilă Vornicul, Dobromir Banul şi Gonţea paharnicul, pieiră de mâna călăului”, scria istoricul Constanin C. Giurescu. Mai apoi erau şi datoriile acumulate. Petru Cercel a făcut mari împrumuturi la Constantinopol şi pentru a obţine tronul a luat asupra sa datoriile predecesorului Mihnea.

Din această cauză a trebuit să mărească impozitele. Asta i-a ajutat pe boieri opozanţi să-i strice imaginea la Constantinopol. Presiunile boiereşti au avut în cele din urmă efectul scontat. Petru Cercel a fost chemat la sultan. Voievodul muntean a înţeles ce urma să se întâmple. Şi-a încărcat averea în 43 de care pline şi a fugit în Ardeal. Pe drum a fost jefuit, prins şi întemniţat în Maramureş. În cele din urmă, evadează şi îşi reia traiul aventuros prin Europa mai încercând odată să preia tronul, dar fără succes. A luptat pentru tron cu Mihnea cel Rău. A pierdut, a fost întemniţat de otomani şi decapitat în Rodos.

Cum ar fi arătat oare istoria românilor dacă Petru Cercel ar fi domnit câteva decenii, ar fi contribuit la respingerea influenței otomane și la extinderea celei dinspre Apus?

Nu rămâne decât să visăm la ce-ar fi putut înfăptui în mai mulți ani de domnie și să regretăm faptul că, în întrecerea lipsită de scrupule, în acea olimpiadă a corupției în care se înfruntau pretendenții la tron, a câștigat turcitul Mihnea în locul lui Petru Cercel, care visase sa unească Principatele Romane cu Europa – in spirit.

Muzica lui Dimitrie Cantemir

Dedicația lui Nicolae Filimon

Domnilor ciocoi!

Este mult timp de când umblu cu această nuvelă ziua şi noaptea, întocmai ca Diogen, căutând o clasă de oameni ca să le-o dedic. Am voit să fac această onoare boierilor; dar, după o gândire serioasă, mi-am schimbat hotărârea, căci, deşi într-această clasă s-au strecurat mulţi venetici corupţi şi, cu toate lovirile şi tentaţiunile străinilor la care servă de ţintă de un secol şi jumătate, tot se găsesc printre dânşii bărbaţi cu simţăminte nobile şi cu inimă de adevăraţi români, care au făcut, fac şi sunt convins că vor face mult bine patriei lor.

De la boieri am alergat la neguţători. Am revizuit toate stabilimentele de comerciu, de la magaziile cele mari şi luxoase până la magherniţele cele umilite ale precupeţilor. Am văzut zarafi fără capital, fanfaroni şi maloneşti, care sărăcesc lumea prin dobânzile lor cele nemăsurate; lipscani şi bogasieri care îşi împodobesc magazinele cu marfă putredă şi cu oglinzi mincinoase şi, dându-şi ton de mari capitalişti, ruinează societatea prin falimente frauduloase, ce se efectuesc foarte lesne în ţara noastră; băcani care vând rapiţă în loc de untdelemn, orez îndoit cu pietricele ca să tragă mai greu la cântar şi cafea amestecată cu orz şi fasole. Am văzut cârciumari amestecând vinul cu apă şi vânzând cu ocale cu două funduri, măcelari şi precupeţi vânzând cu cântare strâmbe şi m-am mâhnit, căci răul este foarte mare, dar n-am găsit în aceşti amăgitori decât nişte hoţi sau ciocoiaşi ordinari, ieşiţi din şcoala voastră fără diplomă de specialitate!… Am alergat prin sate şi cătune, am vorbit cu ţărani bătrâni şi tineri; ce e drept, sunt plini şi ei, sărmanii, de mârşăvii până între urechi, dar n-am găsit nici între dânşii pe oamenii ce căutam. Am intrat în locaşul lui Dumnezeu, am observat cu conştiinţă clerul înalt şi pe cel proletar. Dar vai! ce dezamăgire!… Acolo unde credeam că voi găsi toiagul şi traista, sacrul simbol al umilinţei şi pietăţii creştine, am găsit ignoranţa întronată, invidia, mândria, lăcomia şi alte păcate morale, pe care ne oprim a le descrie, căci legea de presă, fără îndoială, ne-ar condamna la zece ani de ocnă.

Obosit de atâtea cercetări zadarnice, hotărâsem să-mi ard manuscriptul; dar tocmai când mă pregăteam să dau flăcărilor rodul ostenelilor mele de şase luni, m-am gândit şi la voi, preaiubiţii mei ciocoi ai condeiului, de toate clasele şi partidele, şi am zis ca strămoşul nostru Pilat: „Ecce homo” sau „Iată oamenii mei”!

Vouă, dar, străluciţi luceferi ai viciilor, care aţi mâncat starea stăpânilor voştri şi v-aţi ridicat pe ruinele acelora ce nu v-au lăsat să muriţi în mizerie; vouă, care sunteţi putrejunea şi mucegaiul ce sapă din temelii şi răstoarnă împărăţiile şi domniile; vouă, care aţi furat cu zvanţul din funcţiunile cele mici şi cu miile de galbeni din cele mari, iar acum, când v-aţi cumpărat moşii şi palate, stropiţi cu noroi pe făcătorii voştri de bine; vouă şi numai vouă dedic această slabă şi neînsemnată scriere. Citiţi-o cu băgare de seamă, domnii mei, şi oricâte hoţii îmi vor fi scăpat din vedere, însemnaţi-le pe un catastif şi mi le trimiteţi ca să le adaug la a doua ediţiune.

• https://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-istoria-romanilor/5117432-petru-cercel-frumosul-aventurier-venit-din-apus
• https://adevarul.ro/locale/botosani/cum-fost-mazilit-petru-cercel-boieri-indraznit-sa-si-scoata-principatul-obscurantism-istoria-celui-mai-pro-european-voievod-roman-1_59de005a5ab6550cb8067ba5/index.html
• https://adevarul.ro/locale/targoviste/sfarsitul-domnitorului-petru-cercel-urat-boieri-fost-unul-cei-mai-culti-conducatori-Tarii-romanesti-1_56c9b5b65ab6550cb80b8347/index.html
• https://ro.wikisource.org/wiki/Ciocoii_vechi_%C8%99i_noi
• http://www.romania-actualitati.ro/petru_cercel_un_renascentist_valah-134729
• https://www.curteaveche.ro/p/dimitrie-cantemir