Arhiva Afectivă. Tălmaciul cronicar

Întrebat deunăzi de jurnalistul și poetul Marius Tucă de ce nu își serbează niciodată ziua de naștere (16 noiembrie 1948), cunoscutul publicist și apărător al adevărului istoric, domnul Ion Cristoiu, supranumit și Marele Jack, a răspuns după cum urmează: „în primul rând, mie nu-mi plac sărbătorile și în general nu-mi place starea de sărbătoare și în general nu-mi place să fiu fericit, că știu că e trecător”.
Marius Tucă, zâmbind, întreabă în continuare: „Și nici măcar așa, trecător, nu vă place să fiți fericit?”
Pe un ton de confesiune, răspunsul a fost:
„Uite, fac o mărturisire – cel mai bine scriu când sunt supărat de dimineață. Dacă mă scol optimist, bine dispus, nu pot să scriu nimic.”

….

Am rămas mult pe gânduri. Și mi-am dat seama că are dreptate. Starea de confort psihic și fizic rareori aduce idei consistente, soluții practice ori profeții.
De foarte tânăr, condeierul de forță și acuitate Ion Cristoiu a înțeles menirea gazetăriei și complexitatea funcțiilor acesteia nu doar în spațiul politic și cultural al prezentului, cât mai ales în contextul istoric în care societatea este plasată.
Permanenta raportare la trecut, în strânsă legătură cu prezentul și viitorul, este nu doar o pretinsă meteahnă de istoric a domnului Ion Cristoiu cât mai ales o metodă adecvată care ar trebui să fie aplicată, firesc și dezinvolt, de către orice profesionist al știrii.

Cu multă obiectivitate aduce în prim planul discuțiilor teme deseori incomode urechilor obișnuite cu elogiile admiratorilor, chiar dacă printre admiratorii sinceri s-a întâmplat să fie chiar și el, Istoricul clipei! Disciplina nepărtinirii l-a ajutat întotdeauna să fie în rândul întâi al mărturisitorilor realului și veridicului.

Apreciat de confrați, dar deseori blamat de către detașamentele presei aservite pentru curajul afirmațiilor susținute fără ocolișuri și menajamente, domnul Ion Cristoiu s-a dovedit a fi un demn urmaș al tâlmacilor cronicari din zbuciumata noastră istorie. Iar prin tâlmaci, în textul de față, înțeleg nu traducător dintr-o limbă străină în românește, ci tălmăcitor din româna supusă forțelor vremelnice în româna eliberată de prejudecăți și mode.

Nicicând adept al trendurilor zilei atunci când trebuie să analizeze un fapt sau o înlănțuire de evenimente, tâlmaciul cronicar Ion Cristoiu reușește de fiecare dată să dovedească că nici un ac nu poate să se piardă în carul cu fân fără voia celui care îl dorește „oficial pierdut”.

Descifrând conținutul mediatic agresiv ce poate declanșa peste noapte hălci de schimbări istorice, Marele Jack răsfoiește documente, măsoară și compară date și ore, expresii și nuanțe, aparențe și clarități. Prin experiența dobândită în cei cincizeci și cinci de ani de activitate publicistică, identifică și așază în balanță orice diversiune programată față de realitatea în desfășurare.

Neobosit cercetător și scriitor, este pasionat de istorie, literatură și știința informației la fel ca în perioada studenției, când prefera biblioteca oricărui divertisment sau sindrofie.
Chiar dacă îl atrag mult filmele și călătoriile, și pe acelea le selectează în măsura în care îi aduc noutăți utile proiectelor literare sau de analiză istorică.

Recent a făcut o serie de „tălmăciri” care s-au adeverit. Fie că se refereau la pandemie, războaie, emigrație, lupte electorale, la partenerii strategici de odinioară sau de acum, la primirea sau doar tolerarea noastră în rândul țărilor civilizate, absolut toate tălmăcirile se bazau pe asocieri de fapte petrecute în trecutul îndepărtat sau recent.

Asamblarea pieselor de puzzle este o treabă simplă la un joc de câteva mii de piese. Dar când respectivul puzzle se întinde peste continente, numai piesele ascunse pot aduce rezolvarea acelui joc. Ori tocmai de aceste „piese ascunse” se ocupă de obicei cronicarii.

În afara documentării în Biblioteca Academiei, în afara editorialelor și a suplimentului literar al cristoiublog.ro, al pastilelor, interviurilor tv ș.a, domnul Ion Cristoiu este și cetățean al sectorului unu.
Ca cetățean conștient de ce a ajuns Bucureștiul post revoluționar după ce bucureștenii au scăpat în sfârșit de teroriștii care nu existau, semnalează cu umor în aceeași ordine de idei seria faptelor lui Elon Musk și Angelina Jolie la Bran, în timp ce domniile lor nu erau la Bran, dacă puteți să înțelegeți.

Iată cum – povestește cu haz domnul Ion Cristoiu, iată cum la-ceva-ce-putea-sa-fie-dar-n-a-fost, s-au găsit totuși martori oculari care au văzut (!) pâine, sare și rochii străvezii. Iar „acei” martori oculari au fost cei care au furnizat presei teme pentru articole de un „inedit” strigător la cer.

Despre cum a susținut alegerea primăriței care după ce a umplut străzile sectorului de gunoaie, după ce nu a vrut să pună oglindă stradală de control al intersecției, după ce nu a rezolvat problema parcărilor în sectorul unu, acum a mai făcut o ispravă vitejească: a desființat cunoscuta tarabă cu produse tradiționale din piața Amzei. Celebră odinioară prin bogăția și prospețimea mărfurilor românești Piața Amzei, cu „ajutorul neprecupețit” al „singurei bebelușe albe din Guadeloupe”, a ajuns o simplă piață de flori, pentru mâncătorii de flori, cum bine spune tâlmaciul din limba română prerevoluționară în româna postrevoluționară.

Multe putem afla urmărind pastila serii, editorialele, sau interviurile domnului Ion Cristoiu. Iar în Suplimentul literar-artistic al site-ului cristoiublog.ro se află selecții prețioase de literatură și istorie literară. Rubrici precum: Comentariile mele de altădată, Jurnalul gândurilor mele, Minutul de istorie, Proză, Serialul nostru, Cărțile de pe raft, sunt doar câteva din cele care aduc istoria și evenimentele importante sub ochiul și lângă sufletul cititorului.
Să-i urăm „La mulți ani și spor la scris” neobositului cronicar contemporan Ion Cristoiu!