Cătălin Cîrstoiu nu se retrage: ”Mandatul meu a fost, este şi va rămâne pe masa coaliţiei”

Arhive comentate. „Sa nu ucizi!”. Cu Dumnezeu, pe front

În toate războaiele, deși se vorbește rar sau deloc, alături de soldați sunt mobilizați și oameni de credință – preoți, rabini, imami. Deși se află pe front cel mai adesea că să își apere pământul și familia, soldatul are nevoie de o confirmare a faptului că, încălcând una dintre poruncile Domnului – Să nu ucizi!, ceea ce face el poate fi iertat, dintr-o rațiune superioară.

Războiul înseamnă moarte, mizerie, noroi, șobolani, pântece despicate, urlete de durere – departe de imaginea glorioasă pe care o dau romanele și filmele istorice. Cum ar putea fi îndurate toate acestea fără alinarea pe care o dă duhul lui Dumnezeu plutind peste omenire, chiar dacă Dumnezeu însuși este cel care lasă că aceste orori să se întâmple? Această dihotomie poate tulbură nu numai spiritele simple.

Mă limitez aici la Primul Război Mondial, pentru că imaginile despre credință pe front apar pentru prima dată atunci, chiar dacă și azi, pe toate teatrele de operațiuni, directorii de conștiința însoțesc și alina, absolvă și iartă.

Și pentru că vorbesc despre Primul Război Mondial, o să citez versurile foarte cunoscute ale unui angajat voluntar pe frontul francez, poetul Alan Seeger :

Champagne, France, juillet 1915

I have a rendez-vous with Death
At some disputed barricades,
And apple-blossom fill the air –
I have a rendez-vous with Death
Wen Spring brings back blue days and fair.

It may be he shall take my hand
And lead me into his dark land
And close my eyes and quench my breath –
It may be I shall pass him still.
I have a rendez-vous with death
On some carried slope of battered hill
Wen Spring comes round again this year
And the first meadow- flowers appear.

(Am întâlnire cu moarte pe câteva baricade, când primăvara se va întoarce cu umbră ei tremurătoare iar florile de măr se vor zbate în aer! Am întâlnire cu moartea, când primăvară va aduce înapoi zilele azuririi.
S-ar putea să mă ia de mâna și să mă conducă spre tărâmul ei tenebros, să îmi închidă ochii și să îmi oprească suflul. S-ar putea să trec doar pe lângă ea.
Am întâlnire cu moartea pe versantul sfârtecat al câtorva coline devastate, când primăvara se va întoarce să își facă rondul anul acesta și vor apărea primele flori de câmp.)
Alan Seeger moare un an mai târziu, în luptă, în timpul campaniei de pe Somme.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

Un comentariu pentru articolul „Arhive comentate. „Sa nu ucizi!”. Cu Dumnezeu, pe front”

  • Pai toate razboaiele au ca si tema religia,(chiar si comunismul si nazismul au fost in felul lor religii-religii atee, dar in fine),si al treilea razboi mondial de va veni,va fi tot un razboi religios.Ce pretext mai bun sa ucizi decat a ucide in numele lui Dumnezeu.Ideea e ca omul este o fiinta ucigasa,are in sange nevoia de a ucide,dar vrea un pretext „moral” ca sa o faca,si in religie si ideologie gaseste acel pretext de a si descatusa nevoia de a ucide,nevoie pe care legea si morala o reprima.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *