În toate războaiele, deși se vorbește rar sau deloc, alături de soldați sunt mobilizați și oameni de credință – preoți, rabini, imami. Deși se află pe front cel mai adesea că să își apere pământul și familia, soldatul are nevoie de o confirmare a faptului că, încălcând una dintre poruncile Domnului – Să nu ucizi!, ceea ce face el poate fi iertat, dintr-o rațiune superioară.
Războiul înseamnă moarte, mizerie, noroi, șobolani, pântece despicate, urlete de durere – departe de imaginea glorioasă pe care o dau romanele și filmele istorice. Cum ar putea fi îndurate toate acestea fără alinarea pe care o dă duhul lui Dumnezeu plutind peste omenire, chiar dacă Dumnezeu însuși este cel care lasă că aceste orori să se întâmple? Această dihotomie poate tulbură nu numai spiritele simple.
Mă limitez aici la Primul Război Mondial, pentru că imaginile despre credință pe front apar pentru prima dată atunci, chiar dacă și azi, pe toate teatrele de operațiuni, directorii de conștiința însoțesc și alina, absolvă și iartă.
Și pentru că vorbesc despre Primul Război Mondial, o să citez versurile foarte cunoscute ale unui angajat voluntar pe frontul francez, poetul Alan Seeger :
Champagne, France, juillet 1915
I have a rendez-vous with Death
At some disputed barricades,
And apple-blossom fill the air –
I have a rendez-vous with Death
Wen Spring brings back blue days and fair.It may be he shall take my hand
And lead me into his dark land
And close my eyes and quench my breath –
It may be I shall pass him still.
I have a rendez-vous with death
On some carried slope of battered hill
Wen Spring comes round again this year
And the first meadow- flowers appear.
(Am întâlnire cu moarte pe câteva baricade, când primăvara se va întoarce cu umbră ei tremurătoare iar florile de măr se vor zbate în aer! Am întâlnire cu moartea, când primăvară va aduce înapoi zilele azuririi.
S-ar putea să mă ia de mâna și să mă conducă spre tărâmul ei tenebros, să îmi închidă ochii și să îmi oprească suflul. S-ar putea să trec doar pe lângă ea.
Am întâlnire cu moartea pe versantul sfârtecat al câtorva coline devastate, când primăvara se va întoarce să își facă rondul anul acesta și vor apărea primele flori de câmp.)
Alan Seeger moare un an mai târziu, în luptă, în timpul campaniei de pe Somme.
Pai toate razboaiele au ca si tema religia,(chiar si comunismul si nazismul au fost in felul lor religii-religii atee, dar in fine),si al treilea razboi mondial de va veni,va fi tot un razboi religios.Ce pretext mai bun sa ucizi decat a ucide in numele lui Dumnezeu.Ideea e ca omul este o fiinta ucigasa,are in sange nevoia de a ucide,dar vrea un pretext „moral” ca sa o faca,si in religie si ideologie gaseste acel pretext de a si descatusa nevoia de a ucide,nevoie pe care legea si morala o reprima.