Avantajul de a fi devastat

4 septembrie 1886. Ziarul „Epoca” duce de mai mult timp o campanie violentă împotriva guvernului liberal, mai ales împotriva lui Ion C. Brătianu, premierul ce părea să se fi eternizat în fruntea ţării, drept pentru care primise porecla de „Vizirul”. Opoziţia devine pe zi ce trece tot mai isterică. Asemenea oricărei opoziţii din Valahia ţinute prea mult timp departe de Palatele Puterii. Pe fondul tensiunii întreţinute de dezlănţuirile din presă, de ciocnirile din stradă, de adunările cu discursuri incendiare, primul ministru e ţinta unui atentat nereuşit. Un anume Stoica Alexandru, declarat de-a dreptul revoltat de faptul că Ion C. Brătianu face rău ţării, trage un foc de revolver. Reuşeşte să nimerească în catarama centurii pe care o purta cel care-l însoţea pe premier în drumul către casă: deputatul C.F. Robescu.

A doua zi, un „grup de cetăţeni indignaţi”, pseudonim, în epocă, al bandelor de bătăuşi aciuate pe lîngă partide, pornesc prin Bucureşti ferm hotărîţi să-şi exprime sentimentele. Trec mai întîi pe la clădirea Consiliului de Miniştri din strada Academiei. Şi el brav cetăţean, Ion C. Brătianu le mulţumeşte din balcon. De aici, prea mult indignaţii se îndreaptă spre adevărata ţintă a rătăcirii lor prin Capitala Regatului: redacţia ziarului „Epoca”, din strada Episcopiei. Proprietarul publicaţiei – Nicolae Blaremberg – locuia la etajul 1. Parterul era destinat ziarului. Tipografia se găsea în fundul curţii. „Cetăţenii indignaţi” se apucă să devasteze temeinic sediul ziarului, prefaţîndu-i pe minerii postdecembrişti. Asta s-a întîmplat dimineaţa. Banda pleacă să-şi facă de cap prin urbe. După care se întoarce, dotată cu şi mai multă vigoare. Autorităţile nu mişcă un deget. În aceste condiţii, redacţia ajunge la concluzia că autoapărarea e cea mai bună expresie a democraţiei. „Cetăţenii indignaţi” se trezesc uimiţi cu nişte bolovani în cap.

Rezultatul acestei întîmplări antidemocratice?
Ni-l dezvăluie C. Bacalbaşa în „Bucureştii de altădată”:
„Această devastaţiune a redacţiei Epocei a contribuit, după cum este uşor de înţeles, ca tirajul ziarului să crească considerabil. De acum în acolo Epoca este în toate mîinile şi devine principala gazetă cu tiraj”.

Ca să-şi sporească tirajul, gazetele de azi se consumă în tot felul de eforturi. Caută să aibă ştirile cele mai tari, plătesc graficieni pentru a da paginii întîi o înfăţişare cît mai atrăgătoare, atrag personalităţi de renume.
Nimic nu face însă cît o devastare de proporţii.
Sau, în lipsa acesteia, cît o persecuţie din partea Puterii!