Avantajul de a şti sfîrşitul. 5. Cel mai important document din viaţa cubanezilor: Libreta

Pentru că sînt ziarist, dar mai ales simpatic, tînărul îmi arată un document la care n-au acces străinii: carnetul de raţii, zis şi Libreta de Abastecimiento. Sistemul a fost introdus în 12 martie 1962. Teoretic, nu e un sistem de cartele. El garantează posesorului obţinerea la un preţ subvenţionat a produselor de strictă necesitate.

Cele mai multe produse sînt luate cu Libreta de la o Bodega locală.
Carnea, de vacă, peştele şi carnea de pui se dau la Carniceria.
Prin Libreta sînt distribuite şi alte produse: ţigări, trabuce, chibrituri, material de pregătit (gaz lichefiat, kerosen, cărbuni), becuri.

Libreta e un carneţel de 12,5 cm pe 8,5 centimetri. Are 28 de pagini, prinse în două agrafe. Se deschide pe orizontală. În el cubanezul găseşte numărul Bodega la care e repartizat pentru alimentele pe cartelă, împărţirea pe vîrste (sub 2 ani, de la 2-6 ani, de la 7 la 13 ani, pînă la peste 65 de ani), bolnavii care au nevoie de produse speciale de regim (carne, cartofi, lapte).
Copii sub 7 ani au dreptul la un litru de lapte pe zi. Aceeaşi raţie revine bătrînilor, bolnavilor şi femeilor însărcinate.
Libreta conţine: numărul de persoane şi grupurile de vîrstă, indicaţiile de dietă.

Cu distribuirea şi actualizarea Libretei se ocupă un Birou Guvernamental special creat pentru asta:
OFICODA.
Cum o persoană nu poate lua produse decît de la Bodega din cartierul ei, dacă-ţi schimbi adresa trebuie să anunţi la OFICODA.

Libreta conţine o pagină pentru fiecare lună. După ce-ai luat produsul, funcţionarul îl marchează pe Libreta.
Cubanezii sunt obligaţi să prezinte Libreta.
Astfel, pe lună, o persoană, poate beneficia de: 3 kg orez, o jumătate de kilogram de zahăr, 112 grame cafea, 6 ouă, în lunile septembrie-decembrie, 5 bucăţi pe an de săpun de baie, 5 bucăţi de pastă de dinţi anual, lapte (1 litru pe zi pentru copilul sub 7 ani), 7,5 kilograme de banane sau roşii pe lună.

O mare problemă o constituie ţigările. Pe Libreta, un pachet de ţigări costă 2 pesos (salariul lunar e de 150 pesos). Pe piaţa liberă, costă 7 pesos.
Pentru a stopa fumatul, ţigările se dau pe Libreta doar pentru cei născuţi înainte de 1959.

După proclamarea Perioadei speciale, carnea, peştele se distribuie la 15 zile.
Cînd produsul nu se distribuie în luna respectivă, se cumulează cu cel din luna următoare.
Ca şi la noi pe vremuri, produsele se aduc cu întîrziere la Bodega.
De aici, vestea Vine Mandatul! care produce emoţie sau mersul la Bodega să vezi dacă a venit.
Cînd vine, se fac cozi, deoarece produsul se poate termina.

Fiecare Libreta are trecut şi biroul la care trebuie să meargă personal posesorul pentru a raporta evenimentele familiale care cer modificarea produselor şi a cantităţilor repartizate: călătorie, îmbolnăviri, spitalizare, închisoare, deces, naştere.

Un sistem de legi pedepseşte pe funcţionarul care nu marchează produsul, or îl marchează incorect. Sînt sancţionați şi posesorii de Libreta care nu anunţă schimbările în familie (că i-a murit cineva).

Guvernul susţine că e vorba de produse minime pentru a trăi. De aceea le subvenţionează. Cine vrea mai mult poate cumpăra de la Mercado libre sau de la Mercado paralelo. Dacă are dolari sau peso convertible, poate lua de la supermarketuri care vînd în peso convertibil. Numai că pe piaţa liberă, produsul e de 20 de ori mai scump.

La produsele electrice şi electromenajere, care nu se dau pe Libreta, preţurile sînt înspăimîntătoare:
Un televizor, de la 266 la 315 dolari; o maşină de spălat, 302 dolari; un frigider 781, de dolari.
Salariu mediu e de 10 dolari pe lună.
Asta înseamnă că pentru a-şi cumpăra un televizor, un cubanez trebuie să-şi dea salariu pe 26 de luni, iar pentru un frigider, pe 78 de ani.

Circulă despre Libreta chiar şi un banc. Asemenea românilor – zic eu, cubanezii îşi varsă năduful născocind şi spunînd bancuri dintre cele mai hazoase.
Pepito e scos la tablă şi pus să scrie data în care se află. Se descurcă bine cu ziua. Se încurcă însă cînd ajunge la lună. Se gîndeşte. Dacă e vorba de ulei, sîntem în iulie, pentru pui, e decembrie, pentru orez, sîntem în septembrie. Banc pornind de la aiuritoarea repartizare pe luni a produselor. Cartierele Havanei sînt defazate în materie de restanţe. La sfîrşitul lui august, vin iaurtul şi untul din aprilie.

Alte două bancuri despre Libreta:
„Ştii de ce alimentelor li se zic Americani?
Pentru că, la fel ca despre americani, se spune mereu că vor debarca, dar nu-i vezi niciodată”.
„Care e asemănarea între un frigider şi o nucă de cocos? Şi frigiderul şi nuca au doar apă în ele!”

Pe ianuarie, de exemplu, tînărul a avut dreptul la o pastă de dinţi, o jumătate de litru de lapte, la două zile, pentru copil, un ou, la cinci zile. Pasta, ca şi săpunul, vin la două luni.

Îmi dă tubul de pastă de dinţi. Aşa ceva n-am întîlnit în viaţa mea. E din cositor. Ca orice tub, trebuie strîns pentru a obţine pasta. Ca să-l strîngi pe ăsta însă ai nevoie de mînă de luptător summo. Cu Libreta, mergi la magazinele de produse subvenţionate. Dacă ai noroc să fi venit produsul, te aşezi la coadă din zori. Ca şi la noi în ultimii ani ai lui Ceauşescu? Nu chiar. Dacă ai dolari (din servicii de la romul vîndut pe sub mînă, din prostituţie sau de la Miami), poţi cumpăra tot ce-ţi pofteşte inima.
Ca şi în cazul îngheţatei, la preţuri înspăîmîntător de mari.

(Va continua)