Astăzi, ÎN DIRECT pe YouTube și cristoiublog, de la ora 18.00, un dialog cu Michaela Lamprinidou, corespondent RRA la Atena

Bădiucu Hozo I (4)

Amu-ni îs sângurel în casă și primesc o pace adâncă, da când viu soții târziu de la servici sara, tulai ce dărâmare poate hsi în unele seri. Câteodată fac pace și îi găsești cumninți. Fane lânged pe un fotoliu. Ionela lăbărțată rău. Da va vini o sară, îmi zic mie, una din acele seri, când Ionela se așează și va lansa un concept terapeutic și aia e destul să-l pornească pe Fane. Mintenaș spumegă, țâșnește din el toată enerjia și se consumă cu nervi. Apăi Fane numa începe să bufnească cu corupția politică când aude doar un sângur tratament cronic de-al Ionelei. Le-am zis io bine:
”Voi doi nu puteți zămisli copchil, pentru că sunteți doi cocoși iuțiți. Nu mere.”

“Mortgage, mortgage.” Ăst cuvânt îi auzit aproape în fiece sară în gospodăria lor. Că Fane vorovește cu mine in rumânește, dară. Io nu poci convorbi în engleză. Ionela vorovește și ea cu Fane pe rumânește, da Fane îi răspunde în engleză. Cu soția cam tăt timpu vorovește el pe englezește. Și io poci doar ințeleje numa jumătate din ce se vorovește, prin ce spune Ionela. Da aud mereu spuindu-se ăst cuvânt: mortgage. Fane îl zice atât de des, că l-am ținut minte și am întrebat-o pe Ionela, “tu, ăst cuvânt, mortgage, văd că-i de căpătâi cuvântu. Apăi ce însamnă?”

Auziți c-ar hsi însămnând rata lunară a cășii. N-au putut cumpăra pe de-a întregul casa veche victoriană. Cărămizile-s un ptic sfărâmicioase chiar. Știți ce însamnă aiasta? Însamnă că nu erau bugăt de calite în foc la o temperatura bugăt de înaltă ca să hsie închegate tari pe veci. După un sângur vac de când îi clădită se sfarmă deja un ptic. Prețu cășii era la, mă tem că, dacă țiu minte bine, la una sută și vro cinsprezece mnii de lire sterline. N-au avut atâția bani s-o plătească tăt-tăt-tăt dintr-o dată. Amu o plătesc lunar de șepteșpe ai. Numa Ionela plătește rata. Așe au hotărât soții, să plătească Ionela rata lunară. Fane își golește puiucul la cumpărăturile săpămânale. Apăi dacă nu bagă frate-mio nicio liră în casă, găsește și lebeniță uneori, poame de tăte cele, brânză exotică de multe soiuri, da dacă ar băga și el batăr niște lire în rata cășii, apăi s-ar găta mai iute mă tem că. Încă mai sânt ai până ce se va șterje. Ionela traje tare de una sângură.

Știți cum am venit io până aci? Începând din Kolosvari? Am găsit linie de autocar până-n Londra. Soții mi-au recomandat să mărg ca glontele prin ceruri. Cu cela avion, da n-am vrut. Și din Dej și din Satu Mare, și din Oradea, de unde ești și de unde vrei amu poți să dispari în occident, nu-ți fă griji, linie se găsește ușor amu. Tri zile am rămas în scaun auziți, numa pticioarele batăr mi le îndoiem de la una zi la alta când șoferu își ló o pauză de transport. Prima pauză o fo după granița cu ungurii.

“Jumătate de ceas aveți. Mereți în magazin, răcoriți-vă, ușurați-vă dacă aveți nevoi trupești. Și veniți înapoi, nu uitați, că io plec de unu sângur dacă nu vă urcați la timpu stabilit.”

Na așe da, zic io. Să hsie cela șofer alduit de Dumnezo. Bine că o binecuvântat o pauză de jumătate de ceas pentru noi tăți. Da și pentru el dară, că viața lui îi și viața noastră. Dacă îl ia somnu când conduce, nu se mai trezește nime. Vom trece colectiv vămile. M-am simțit mai bine cu de-a întregul, cu tăt trupu, după ce m-o prins soarele pentru un scurt timp. În juru meu erau cei din autocar, pe încinsu asfalt cu grumajii aplecați. Cu capetele aplecate in jos. Avieu cepici, purtau pălării de soare, da își țineau iconițele sfinte în mânuri. Cele plăcute ca o țiglă subțire. Smartphone. Primeau mesaje. Cetieu, na. Unu însă, ținea altceva în mână. Ști ce era? Nici io nu știu prea bine ce este. Era ca o damijeană. Da pentru ptitici. Nu-l băgam io prea în samă, cotam câmpia ungurească și nu puteam să văz nici o ridicătură de pământ la zare. Tare șod. Pentru ochii mei era mare minune să pot privi o zare ca o față întinsă de masă.

Dintr-o dată suflă păstie obrajii mei un nor de fum dulceag. Ăla om cu sticluța mnică. Gătită de feliu. Sujea tare din ea. Trăjea adânc în ptieptu-so, mistuie tăt ce-o primnit în grumaz și apoi plămădea pară de abur gros prin două nări. Mă îngroziem, n-am văzut dohan atât de gros, ieșind atât de puternic după o sângură trajere în ptiept. Și tare hiclean o fo mirosu dohanului cela. Ca trandafirii dulceji din gredină. Io priveam câmpu unguresc și din când în când sufla păstie mine un puf de dohan de-a lui. Dânsu scotea cu furie prin nări, apoi se stâmpăra un ptic și începea să duhănească așe încet.

Da îmi era urât farmecu dulceag. Dacă ar hsi avut un miros de pădure dulceagă, mniere dulce, sau miros de lemn proaspăt tăiet, mi-ar hsi stâmpărat bine năsucu meu de moț, bată-mă, crescut în măguri. Mi-am făcut terapia, privind zarea ungurească cu atenție. Și vă spui, n-am putut prinde nici o ridicătură de pământ. Altă țară. Acole le-o plăcut să își descalece caii nărăvași. Pământ mai prietenos un ptic pentru copite. Nu chiar atât de stâncos ca la noi.

Mulți s-au dus să-și cumpere mâncare lontru în magazin. Io n-am avut nevoie. Mi-am adus bucatele zdravene din măguri. Se hodinieu în vehicul. Brânza toptindu-se încet. Io pe timpu drumului cel lin prin Ungaria mi-am mâncat masa de prânz. Io nu mă poci iuți să cot d-ale gurii când cere pipota me, să mânc, să hsiu sătul în doar jumătate de ceas. Am făcut o măsuță mnică, cădea din scaun.

(va urma)


Clarificare

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe blog, precum și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii

cristoiublog News:

Pandemia a creat noi așezăminte în București
Cafea la botul calului
Ne vrem terasele-napoi, să nu stăm pe garduri ca ciorile!
Un spital care are arondați 40 de mii de locuitori tratează un singur pacient, ceilalți merg o sută de kilometri la medic
Spitalul din Câmpina, care are 300 de paturi, 70 de medici specialiști, peste 200 de asistente și un singur pacient internat, nu este singura unitate spitalicească în această situație. Click pentru restul articolului
Vasile Astărăstoae: Unii s-au îmbolnăvit din cauza falsului sentiment de siguranță dat de purtarea măștii
Invitatul de duminică seara la cristoiuTv, prof. univ. dr Vasile Astărăstoae, a vorbit și despre un subiect care a creat multe controverse Click pentru restul articolului
România nu are un lider politic inteligent care să capitalizeze această criză
Criza sanitară are un puternic impact politic și există posibilitatea ca pe fondul nemulțumirilor populației generate de măsurile dure luate Click pentru restul articolului
Vasile Astărăstoae: Regimul totalitar politico-medical este foarte periculos
Într-o emisiune eveniment la cristoiuTv, duminică seara, prof.univ. dr. Vasile Astărăstoae a atătat, cu argumente, de ce procedura Click pentru restul articolului
Ludovic Orban, contrazis chiar de un lider PNL în legătură cu remanierea guvernului
La câteva ore după ce premierul Ludovic Orban a catalogat o posibilă remaniere a guvernului drept „o minciună gogonată” Click pentru restul articolului
Gândurile lui Cristoiu (Mediafax): Iohannis și Orban, un exemplu prost pentru românii cărora le cer să respecte interdicțiile