Balada primarului care mergea agale
Scurt serial de mare succes în țară (încă nenominalizat la Cannes), realizat de camerele de luat vederi dintr-un oraș important port al Dunării, care, pe vremuri străvechi se numea Axiopolis.
Persoanele :
un primar mergând agale, un catindat înverșunat care nu apare în imagini, un chelios cu mustață, cică preot, o caftangioaică blondă hotărâtă dar veselă, redacții, și linkuri.
…
Seria întâi, camera întâia.
O stradă pustie într-un oraș plin de contradicții și adversități.
Drapele locale flutură în răcoarea nopții.
Un grup de bărbați filmați de sus.
Totul e gri fiindcă camerele de supraveghere nu prea au ce culori să arate noaptea.
Din grupul de bărbați care stau grupați ca în filmele cu întâmplări din Bronx, sau mai degrabă ca în filmele siciliene cu mafioți de mâna a doua, se desprinde o blondă sprintenă.
Nu, nu e Monica Vitti și nici Anita Ekberg, e ”o doamnă” – (așa a scris primarul în declarație).
O doamnă localnică pesemne, dintr-un partid local, desigur altul decât cel din care face parte primarul actual. Așadar o doamnă gen Mița Baston dar cu nădragi mulați fiindcă suntem în anul 2024, nu în perioada luptelor electorale din vremea lui Conu Iancu.
Seria a doua, sau ce ne arată camera corespunzătoare.
Primarul cu freză clasică, în stilul lui Gregory Peck, umblă aiurea în tramvai, de fapt pe jos, singur, noaptea. Pe la ora 21:00 după spusele dumnealui, în drumul meu spre casă mergeam pe jos fiindcă locuiesc la circa 300 de metri de primărie.
Într-adevăr, primarul cu păr ca Gregory Peck mergea perpedes, agale.
Blonda Mița Baston de Cernavodă îl prinde din urmă, îl ia de cot, îl împinge, trage de el. Bărbatul chel, cică preot, care e cu ea, face și el niște gesturi ce se vor dure dar mai mult asemănătoare cu ghionturile de dat într-un tramvai foarte aglomerat, când vrei să avansezi spre ușa de coborâre.
Ce să spun, gesturi de bătăuș amator care face repetiții în oglindă, mult sub nivelul energic-hotărât al duduii.
Seria a treia , sau ce ne arată altă cameră
Primarul e luat la înghesuială, bumbăcit binișor.
Ia auziți ce povestește:
Au venit în spatele meu, m-au agresat cu picioarele, cu pumnii, cu capul, au tras de mine și mi-au spart și telefonul.
Da, cu pumnii și cu capul, chiar așa văzurăm și noi din înregistrarea camerei.
Numai că faza cu dat cap în față nu a executat-o nici Monica Vitti, nici Anita Ekberg ci tocmai Mița Baston de Cernavodă! Să vezi și să nu crezi!!! Aici am eu o nedumerire: cum se face că preotul chel nu a fost în stare de o asemenea figură? Și cum se face că nici chiar cel agresat nu a reținut cu exactitate cine i-a administrat un cap în nas, respectiv în gură? În sfârșit, așa e la luptele de stradă. Simți că ești luat la pumni dar nu mai apuci să ții evidența, cine a dat primul, cine al doilea…
Seria a patra
După ce l-au năucit bine cu pumni, palme, ghionturi și vorbe de ocară pe care camerele de supraveghere nu le-au putut înregistra, făptașii s-au îndepărtat mulțumiți iar amazoanca de Cernavodă, blondă ca Virna Lisi, a țopăit bucuroasă spre grupul de bărbați de la același partid cu ea, mândră nevoie mare că i-a făcut felul primarului cu freză a la Gregory Peck. Or fi folosit și expresia ”ba pe-a mătii” la înghesuiala aia cu primarul, dar lipsind măturătorul din filmul Telegrame, iar felinarul din uliță fiind cam chior, nu se poate ști dacă așa au stat lucrurile sau altfel s-a purtat discuția.
….
Pentru coloana sonoră a serialului Balada primarului care mergea agale, am ales o frumoasă fabulă de Alecu Donici, pusă pe muzică și interpretată în anul 1968 de formația Chromatic.
Iată fabula și linkul la clip. Tot aici aveți și linkuri cu alte interesante detalii despre scatoalcele distribuite gratis noaptea în Cernavodă.
https://www.youtube.com/watch?v=LErbAJalAjw
Racul, broasca și o știucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Și la el toți se înhamă:
Trag, întind, dar iau de seamă
Că sacul stă neclintit,
Căci se trăgea neunit.
Racul înapoi se da,
Broasca tot în sus sălta,
Știuca foarte se izbea
Și nimic nu isprăvea.
Nu știu cine-i vinovat;
Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-a tras,
Ci tot pe loc au rămas.
Așa-i și la omenire,
Când în obște nu-i unire:
Nici o treabă nu se face
Cu izbândă și cu pace.
Lasă un răspuns