Vă mulțumim că ne-ați fost alături și în anul care a trecut, continuăm împreună! Vă dorim sănătate, fericire și noroc. La mulți ani! Echipa cristoiublog

Bistrița-Năsăud, județ martir al României

Când spui Bistrița-Năsăud, te gândești la: Andrei Mureșianu, Iuliu Moisil, Leonida Pop (adjutant al Majestăţii Sale Împăratul Francisc Iosif I, consilier intim al împăratului și mareşal al artileriei), Gavril Scridon, Florian Porcius, Grigore Pletosu, George Coșbuc, Veronica Micle, Liviu Rebreanu, Ion Pop Reteganul, generalul Grigore Bălan, Nicolae Bălan, Iuliu Hossu, Nicolae Drăganu, Constantin Roman Vivu, Emil Boșca Mălin, Grigorie Bănulescu-Bodoni, Ion Th. Ilea, Iustin Ilieşiu, Valentin Raus, Valeria Peter, Constantin Pavel, Iacob Stamati, Ion Oarcășu, Atanasie Tudoran și Pahomie de la Gledin. Iar aceste nume sunt doar o parte dintre personalitățile din județul Bistrița-Năsăud.

Fiindcă „cei din urmă vor fi cei dintâi”, o să vă prezint, pe scurt, viața lui Atanasie Tudoran. Sfântul Atanasie Tudoran s-a născut la Bichigiu, sat pe Valea Sălăuţei, într-o familie de ţărani liberi, înrudită cu familia preoţilor Coşbuc din Hordou, strămoşii poetului George Coşbuc. Încă din tinereţe a făcut parte dintr-un regiment care era aşezat lângă Viena şi, tot amânându-i-se eliberarea, Tudoran a dezertat şi s-a întors acasă. Urmărit de oamenii împărăţiei, s-a refugiat în munţii Ţibleşului, în Maramureş şi în ţara Chioarului. A ajuns în Moldova, unde a slujit ani îndelungaţi, după cum atestă fragmentul unui document emis de către domnitorul Mihai Racoviţă, din care reiese că îl eliberează din oaste pe Atanasie, în vârstă de 74 ani, după ce a slujit 13 ani în rang de căpitan şi că este ridicat la rang de răzeş. Pentru vechea dezertare a fost închis câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei. După eliberare s-a întors în Bichigiu. Neexistând preot ortodox în sat, s-a opus cu îndârjire împărtăşirii fiului său cu azimă, precum şi spovedirii lui de către un preot unit. În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul de la Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului. Însă, Atanasie a cerut ca, prin miltarizarea regimentului de graniţă, românii să nu fie siliţi să-şi lepede credinţa, căci de decenii ortodocşii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinţei unite. În cele din urmă, Atanasie Tudoran şi-a dat seama că nu se va ține cont de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă procesului de militarizare. La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul „La mocirla” era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului de către nouă companii ale regimentului de graniţă nou înfiinţat. Generalul Bukow, trimis de curtea din Viena să urmărească şi să impulsioneze în Ardeal trecerea la catolicism, a venit să primească jurământul şi să le sfinţească steagul. Când militarii erau pregătiţi, în faţă a ieşit călare moş’ Tănase Todoran, în vârstă de 104 ani şi le-a rostit grănicerilor o cuvântare. Printre altele, le-a spus: „De doi ani noi suntem grăniceri şi carte am primit de la Înalta Împărăteasă că suntem oameni liberi!” Cuvintele înflăcărate ale bătrânului au dat roade. Soldaţii au aruncat armele în semn de protest şi nesupunere. La 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou a avut loc execuţia celor găsiţi vinovaţi pentru revolta din luna mai. Atanasie Tudoran a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată. Trecem peste veacuri și ajungem la retragerea trupelor horthyste. Țin să vă reamintesc că, după Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdicția Ungariei. La 10 octombrie 1944, în toiul luptelor din zona Bârgăului dintre unități române și sovietice, pe de o parte, și trupele germano-ungare, pe de altă parte, a avut loc o acțiune de agresiune împotriva populației românești civile. În toamna anului 1944, în acea zonă erau staționate, în retragere, Divizia 27 de grăniceri secui și Regimentul ungar 33 vânători de munte. Au fost arestați circa 20 de localnici români din Prundu Bârgăului și au fost trimiși la Bistrița, de unde însă li s-a dat drumul după două zile. Șapte dintre ei au fost arestați din nou și închiși într-o pivniță. În noaptea de 10 octombrie, românii au fost scoși și duși la marginea unui șanț de apărare antiaeriană, unde au fost împușcați și abandonați. Una dintre victime, preotul Augustin Pop a fost rănit mai ușor și a reușit să scape cu viață, prin fugă. Tot atunci a fost ridicat de acasă și funcționarul Popovici și dus spre o destinație necunoscută, de unde nu s-a mai întors niciodată. Într-un raport statistic al Secretariatului de stat pentru naționalități, din București, privind situația din Ardealul de Nord în perioada 30 august 1940 – 1 noiembrie 1941, sunt menționate 919 omoruri, 1.126 schingiuri, 4.126 bătăi, 15.893 arestări, 124 profanări, 78 respectiv 447 devastări colective și individuale.

Închei prin a vă oferi exemplul „Republicii de la Bârgău”. Un tânăr locotenent, care purta numele de Teodor Mărgineanu, a elaborat un plan revoluționar care prevedea: sustragerea armamentului existent în depozitul de muniţii al unităţii, arestarea ofiţerilor ostili şi plecarea în marş spre Bistriţa, unde ar fi avut loc solidarizarea cu militarii de la unitatea de tancuri din oraş. Marşul trebuia să continue spre Gherla, pentru a-i elibera pe deţinuţii din penitenciarul de acolo, după care urma un asalt asupra Clujului şi un raid la Braşov, pe-atunci Oraşul Stalin. Ulterior, trebuia să aibă loc joncţiunea cu alţi militari, pentru ca în final să se pornească spre Bucureşti. De ajutor i-a fost și o profesoara din București, care avea domiciliu obligatoriu la o familie din Tiha Bârgăului și preda ca învățătoare la școala din localitate. Însă, gruparea a fost trădată de către un camarad, soldatul-şofer Tripovici, iar Teodor Mărgineanu a fost arestat, în decembrie 1956, după două zile în care a fost hăituit prin satele din Munţii Bârgăului. Au urmat ancheta, tortura, procesul şi sentinţa de condamnare la moarte, după ce i-au fost respinse apelul şi cererea de graţiere. Povestea locotenentului Teodor Mărgineanu se încheie prin execuția sa de către Securitatea comunistă în Pădurea Gherla. Cercetătoarea maghiară Andrea Varga a „scos la lumină” multiple date și informații, referitoare la acest subiect.


Clarificare comentarii:

Toate comentariile de pe acest blog sunt moderate.
Deși autorii articolelor de pe site, precum și redactorul-șef și administratorul, încurajează libera exprimare, aceasta presupune din partea cititorilor un comportament civilizat și un limbaj civilizat. Prin urmare, vor fi șterse comentariile care se abat de la această regulă. Acestea se referă, dar nu se limitează, la: cuvinte injurioase adresate autorilor, redactorului șef, administratorului și cititorilor blogului, precum și altor persoane, mesajele xenofobe și rasiste, mesajele ce îndeamnă la ură și violență, mesaje publicitare de orice fel (în caz că se dorește aceasta, scrieți la adresa webmaster@cristoiublog.ro), mesaje cu conținut obscen ș.a.m.d.
Cititorii sunt rugați să semnaleze orice abatere mai înainte menționată. În maximum 24 de ore cele semnalate vor fi analizate și se vor lua măsuri după caz.
Toți cei care doresc să își exprime opinia pe acest blog, se presupune că au citit și că sunt de acord cu cele menționate mai sus. În caz de dezacord, sunteți rugați să nu scrieți niciun comentariu sau să părăsiți imediat acest site.
Mulțumim tuturor cititorilor pentru opiniile civilizat exprimate, precum și pentru colaborarea lor!

Comentarii