Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Zamfira, bomba sexy a întrecerii uteciste!

Se înşală amarnic aceia care cred că ,,bombele’’ au erupt în presa noastră după 1990! În realitate, ele s-au aflat la mare preţ şi înainte, numai că sensul termenilor era, oarecum, altul.
Îmi aminesc şi azi, cu vie emoţie, aceste turburătoare versuri din repertoriul unei brigăzi artistice de agitaţie: „A inundat hambarul,/Talazul rodniciei,/Ţăranul fredonează/«Cântarea României».” Că, în goana după „subiecte-bombă”, care să rupă grua târgului şi să facă să curgă şiroaie de poncife lăcrimoase, ambiţioşii reporteri-pistol se puteau trezi pe cap cu nişte capcane fâsâite, a aflat-o, pe cont propriu, un coleg din redacţia „Scânteii tineretului”.

Întors din deplasare, ne-a aruncat triumfător: „Am un subiect-bombă. Praf v-am făcut! Primă îmi dă Conu’Alecu!” (Conu’ Alecu fiind poetul A.I.Zăinescu, redactor şef-adjunct al ziarului, om inteligent şi cu umor subţire.) Văzând câte priviri pline de invidie (bineînţeles, colegială!) cată spre el, ambiţiosul june bombardier ne-a dezăluit în ce constă marea-i găselniţă. Găselniță inspirată din aplicarea prevederilor unui decret prezidenţial prin care tinerii delicvenţi urmau să fie puşi în libertate şi angajaţi în producţie, sarcina re-educării lor revenind organizaţiilor UTC.

Aşadar, la filatura de bumbac din oraşul X a venit un asemenea tânăr, care, în ciuda eforturilor educative ale organizaţiei UTC, nu se prea omora cu munca, ceea ce, evident, ridica probleme pe linia muncii politico-educative. Azi așa, mâine așa, până când, într-o zi norocoasă, o colegă din secţia de producţie s-a adresat secretarei UTC pe întreprindere: „Zamfira, nu ai vrea ca, în pauza de masă, să interpretezi, din fluier şi solo voce, melodia cu care te vei prezenta la faza interjudeţeană a Festivalului Naţional „Cântarea României?”

Zis şi făcut! În pauza de masă, Zamfira a intepretat melodia, din fluier şi solo voce. Observând că tânărul-problemă o ascultă cu vie atenţie, Zamfira – care, desigur, era şi foarte harnică şi foarte frumoasă! -, l-a privit în ochi şi i-a spus cu voce caldă, tovărășească: „Văd că îţi place cum intepretez această melodie din comoara folclorului nostru. Dacă ai să munceşti mai bine, am să-ţi mai cânt!” Happy end-ul? Zamfira i-a cântat iar tânărul-problemă a devenit fruntaş în producţie. Acesta era subiectul-bombă, iar titul nu putea să fei decât unul pe măsura lui:”Ce a realizat utecista Zamfira, cu ajutorul unui fluier şi a întregului colectiv”.

Odată terminat de transcris de către inimoasele colege de la secția „Dactilo-rețea locală”, mândru și âanţoş, autorul liricei producţiuni educative s-a prezentat în biroul Conului Alecu. Acesta i-a citit opul şi, după bunul său obicei, i-a întins foile privindu-l pe sub ochelari: „Vrei să spui că utecista Zamfira i-a cântat din fluier şi solo vice şi el a muncit mai bine?”. După o pauză: „Sau vrei să spui că cititorii sunt atât de slabi la minte încât să creadă vrăjeala asta?” Decizia: „Schimbă titlul!”
Cu coada între pricioare, junele a revenit în birou şi ne-a povestit păţania. Mingea era în terenul nostru şi nu puteam rata ocazia.

– Copilaşul durerii – l-am asmuţit-, ori Conu’ e invidios pe găselniţa din titlu, ori vrea să vadă dacă ai fermitatea şi curajul să-ţi susţii ideile. Nu schimbi nimic. Mai ales titlul!

Reporterul-pistol s-a conformat și a recidivat a două zi. Încă tot calm, Conu’ i-a mai respins o dată articolul.

– Nu ceda – l-am încurajat-, eşti pe calea cea bună. Vrea Conu’ războiul nervilor? Atunci să îl aibă! Să vedem, cât mai rezistă…

Pe la a patra sau a cincea repriză, m-am înfiinţat în biroul Conului, la şedinţa de lectuă. „Şefu’” era în pragul sufocării:

– Ţi-am spus de atâtea ori, scoate dracului fluierul ăla din titlu!

Aspirantul la glorie publicistică nu a cedat şi i-a răspuns pe ton mieros, uşor didactic:

-De ce nu vreţi să înţelegeţi? Ăsta e tot şpilul articolului: Zamfira i-a cântat, din fluier şi solo voce, iar el a muncit mai bine.

Cu un calm neaşteptat, Conu*Alecu s-a întors spre mine:

-Şerbane, să îmi cumperi un fluier, ca să-i cânt colegului nostru. Săvedem, va scrie el mai bine de-acum încolo?

Ce-i drept, fluier nu am cumpărat dar nici reportajul-bombă nu a mai apărut!