Boema. Cronica unor întâlniri memorabile

Cum a ratat Don Pedro un baban echange d`appartement…

Zi obișnuită de muncă în redacție la „Scânteia tineretului” și poate că așa ar fi rămas dacă, la un moment dat, colegul nostru, Adrian Vasilescu, nu mi-ar fi arătat ceva pe pagina de Mica publicitate a ziarului „România liberă’.
— Gata, a exclamat el cu satisfacție, i-a apărut anunțul lui don Pedro! Acum e bun de cinste.

Într-adevăr, pe coloana respectivă se găsea și un anunț din care puteam afla că un cineva, în cazul de față cel numit don Pedro, dorea să schimbe, „în condiții avantajoase”, un apartament situat într-o zonă liniștită a Capitalei cu unul aflat în zona centrală loco. Don Pedro fiind tovarășul N.P., la acea vreme adjunct de șef de secție la CC al UTC, care vroia să își schimbe apartamentul în care locuia într-un bloc din zona industrială a Bucureștiului, cu unul aflat în buricul târgului. Schimb care presupunea să se achite proprietarilor imobilului ultra-central o anumită sumă care, în limbajul curent al vremii, se nume „filodormă”.
— Păi chiar crede el că o să aibă așa de ușor bafta asta?, am cutezat eu să avansez o întrebare. La care, Adrian, meticulos și știutor de dedesubturi, mi-a răspuns:
— Crede, pentru că în centru locuiesc multe familii care au cumpărat sau au moștenit asemenea case dar care,acum, la vârsta a treia fiind, nu prea se mai ajung cu banii așa încât filodorma aia le pică neașteptat de bine.

Pe loc, mi-a venit ideea! Am pus mâna pe telefon și am format numărul la care răspunde don Pedro. A răspuns,însă, I.T., fostul nostru coleg de redacție,recent promovat la secția de propagandă, presă și cultură a C.C. al UTC, care m-a informat că, momentan, tovarășul N.P. lipsește din birou și s-a oferit să mă ajute dacă doresc să îi transmit un mesaj.
— C`est formidable, i-am răspuns, vă rog să îi spuneți că l-a căutat l` ingineur Vladimir Andronesco, din partea domnului Adrian Vasilesco, în problema acelui changement pentru care a dat anunț la ziar.

Se înțelege că franțuzind peste poate mesajul – fiindcă pe atunci Chirițoaia nu ajunsese să își americanizeze propozițiile, vroiam să intru cât mai bine în pielea personajului, adică a unui „fost”.

Dar asta nu era decât începutul, fiindcă, plecând de la redacție, am făcut o escală pe bulevardul Nicolae Bălcescu, la prietenii de la Comitetul județean Ilfov al UTC. De unde, la o cahfea și cele aferente, am sunat din nou la don Pedro. Care,de data asta, avertizat fiind că l-a căutat un client da bază, a răspuns prompt și hotărât:
— Vă salut, tovarășe inginer. Eu, N.P. sunt la telefon.
— Je vous salue, monsieur, i-am răspuns, vă sunt pentru acel echainge d`appartement despre care ați publicat anunț în ziar.Spuneți-mi, vă rog, apartamentul în care locuiți se află într-o zonă liniștită a orașului.
— Daaa, a exultat don Pedro, este într-o zonă liniștită, este aici liniște ca în parc.
— Eheii, dar nu ca în parcul de cultură și odihnă I. V. Stalin, nu? A propos, dumneavoastră unde lucrați? Asta ca să fiu sigur că aveți bani să plătiți acele condiții avantajoase despre care ați amintit în anunț. Fiindcă în cazul în care nu veți fi om serios, am să vă reclam directorului sau secretarului de partid.
— Nu va fi nevoie, vă garantez, a replicat prompt don Pedro.
— Ahaaa, am înțeles de ce nu vreți să îmi spuneți unde lucrați, je suppose que vous etes de la nouvelle bourgeoisie proletaire, n-est pas?

Brusc, don Pedro și-a amintit că , totuși, vorbește de la un telefon din sediul CC al UTC, așa că a vrut să îi taie vorba guralivului:
— Spuneți-mi, vă rog, dumneavoastră unde locuiți?
— Pe bulevardul Ana Ipătescu nr. 15 A, în bloc cu domnul profesor Pippidi, ginerele lui Iorga. Iorga, dragă, pe care l-au omorât legionarii și pe urmă comuniștii l-au interzis. Văd, însă, că lui Ceaușescu i-a dat Dumnezeu minte la cap și l-a reabilitat. A propos, eu nu sunt comunist, dar mi-a plăcut de el cum l-a pus la punct , atunci, în `68 pe, rusnacul de Brejnev, dar în ultima vreme văd că a luat-o și el razna. Chiar, nu crezi că nevastă-sa l-a încălecat? Așa vorbește lumea. Știi zicala „chercez la femme!”, nu?
— Observ că sunteți un foarte bun cunoscător al limbii franceze, a sărit ca ars don Pedro, văzând că ofertantul a luat-o iar pe arătură.
— Oui, oui. Eu mi-am făcut studiile la Paris, nu la Moscova sau la Ștefan Gheorghiu.

După care, inginerul Andronesco a început să îi fredoneze șlagărul superb din repertoriul lui Yves Montand.
— Acum îmi cântă, le-a șoptit don Pedro celor care se aflau cu el în biroul și asistau, muți de uimire, la discuție. Dar trebuie să îl suport,  fiindcă nu vreau să scap ocazia.

Apoi, a luat din nou receptorul cu gând să încheie discuția:
— Tovarășe inginer, eu vă propun să discutăm mai în detaliu chestiunea deseară. Și, ca să nu vă deranjez, vă las numărul meu de telefon de acasă și aștept să mă sunați când doriți dumneavoastră.

Treaba fiind perfectată, imediat ce a închis telefonul, don Pedro a format numărul de la redacție, ca să îi povestească lui Adrian ce baftă mare a avut. Nu de alta dar anunțul la „România liberă” îl plătise , peste rând, prin amabilitatea Adrianei, admirabila soție a lui Adrian Vasilescu, care lucra în redacția ziarului. A trebuit, însă, să aștepte ceva vreme, numărul fiind ocupat, pentru-că sunasem eu să îi povestesc lui Adrian isprava.
— Bărbate, bărbate, gata, am reușit!Am vorbit cu bablâcul, e sclerozat în ultimul hal și cred că dă ortul popii până să mute mobila.
— Să o crezi tu, i-a răspuns cu proverbialu-i calm Adrian. A fost o farsă, fiindcă ai vorbit cu Șerban Cionoff.

Și uite așa,s-a dus pe apa sâmbetei frumosul vis al lui don Pedro, de a avea parte de un asemenea echenge d`appartement!