Breaking News! Adrian Sârbu își lansează o televiziune!

Sunt îndrăgostit și nu mă mai fac bine niciodată! Cu toate că aveam acces înainte de 1989 la un video și puteam să văd filmele din occidentul decadent imediat după 1989 fiind copil am fost vrăjit când am avut prima dată cablu. De atunci iubesc televizorul. Oriunde merg în vacanțe, la rude sau în vizită daca nu dau drumul 10 minute la televizor simt că mă îmbolnăvesc. Și astăzi văd toate filmele din epoca de aur a cinematografiei. Seriale, documentare, ba chiar și emisiuni din lumea mondenă din străinătate. Nu trece o zi fără să văd ce se întâmplă în lume și trec de la BBC, la CNN, la TV 5 sau Rai Uno. Apoi revin la televiziunile de știri românești care mă obosesc, dar nu am alternativă. Duminica dimineață mă uit la TVR la emisiunea „Ferma” și „Viața Satului”, semn că am îmbătrânit. Te crucești când vezi în ce hal a ajuns agricultura țării. Alerg nebunește cu telecomanda în mână să prind o replică, un gest, 10 minute dintr-un film pe care l-am văzut de 10 ori, apoi mă întorc la calculator unde deschid să văd un film clasic. În fiecare zi dimineață când deschid calculatorul în timp ce dejunez privesc pastila Maestrului Cristoiu. Deja este un reflex. Am aflat în ultimele ore de acolo că fostul patron al PRO TV lansează o televiziune sau mai multe. Am căutat de am înnebunit pe internet sau am așteptat să aud la radio sau televiziune vreo veste. O tăcere mormântală care arată ca o criza de gelozie a Miții când află că Năică al ei o iubește pe Didina. Nimeni nu știe nimic. E vorba de o televiziune, de mai multe ? Ce profil au și cărui public se adresează? Pe mine mă interesează. Sunt pasionat de acest fenomen și simt nevoia de ceva proaspăt pe piața românească. Curios este dacă postul va folosi vedete de la alte televiziuni sau va da o șansă și altor cetățeni să se afirme ca în anii 90’.

Ceea ce m-ar face fericit cu adevărat ar fi un format al unei emisiuni pe care doar Florin Călinescu a încercat să o facă, și anume, „Chestiunea Zilei”. Pasionat de televiziune am început de ceva timp să urmăresc emisiunile care au contat în America cu adevărat. Am văzut zeci de astfel de înregistrări. Dintre toate formatele propuse, cel mai bun mi s-a părut „The Tonight Show” cu imensul Johnny Carson. În fiecare seară pătrundea în casele a milioane de americani propunând câteva zeci de minute de excepție. Oameni simpli, actori, muzicieni, politicieni și copiii, toți au trecut pragul platoului de filmare. Timp de 30 de ani acesta a realizat niște show-uri absolut incredibile. Mai mult, a știut să aibă și anumiți invitați semi-permanenți care ridicau audiențele până în ceruri, printre care Mel Brooks, Don Rickles, Buddy Hackett, Bob Hope, Dean Martin, ultimul venind într-o zi chiar băut în cadrul show-ului. Era o emisiune plină de viață care te făcea dependent. Dacă aș putea să fac o asemenea emisiune aș alege modelul Carson. Tot într-o emisiune l-a avut invitat pe Milton Berle. Acesta a fost primul om care a creat un show televizat în America, după al doilea război mondial. A avut emisiuni fabuloase în care au apărut tinerele talente de atunci, Sinatra sau Elvis. Pe Oprah o ador, dar ea avea o anumita nișă. Teo putea să păstreze acel format și cred că era singura care putea în țară să facă un astfel de show. Apoi, David Letterman sprijinit de Carson la început de carieră a fost absolut genial cu umorul său mai mult englezesc, mucalit. Emisiuni cu oameni absolut fabuloși care au realizat ceva în domeniile lor de activitate. Eu nu știu de ce actorii noștri sau cei lansați în televiziune în anii 90’ nu au avut ambiția să ajungă ca acești oameni care au făcut istorie. S-a tot spus că avem o populație mică și la un moment dat apare erodarea, pe când acolo dacă 20 de milioane se plictisesc de tine apar alte 15 milioane noi și reziști peste 20 de ani. Eu cred că ține de plafonarea realizatorului. Această auto-mulțumire tipic românească. Doamne,  am ajuns vedetă, sunt plin de bani și îmi ajung 4-5 ani. Povestea lui Carson este una ambițioasă. Nu lăsa niciodată garda jos, mereu inventa lucruri noi pentru show-ul său. Lucra zi și noapte la monologurile sale de început absolut remarcabile. Carson a fost o școală. Era mereu în priză și la curent cu tot ce se întâmplă, avea o poftă de viață de invidiat și de aceea îl consider un model.

Piața românească nu are un astfel de show ca al lui Carson. E aproape un handicap. Apoi aceste talk-show-uri care ai impresia că nu se mai termină pană la orele 23 și care toacă în fiecare zi plicticos aceleași subiecte și cu aceiași invitați. O moară care macină în gol și care te obosește sau te intrigă la sfârșitul fiecărei seri. Realizatorii vorbesc cel mai mult, ei ca să arate că este emisiunea lor și tu că ești invitat, ba ești întrerupt de un alt invitat mai excentric, ba de publicitate, ba de o transmisiune din baia alăturată unde o fătucă bagă un Breaking news a cărui noțiune s-a erodat la noi. Dacă ai o știre tare, trimite, măi, un om acolo sub gloanțe. plin de var. Când au căzut gemenii nu transmiți din Adunații Copăceni din fața casei unui american. Apoi, avem lipsa asta de interes față de cultură. Erau niște emisiuni făcute de Tucă când se mai plictisea de politică cu cărțile pe masă, se recita, erau invitați oameni valoroși din această lume. Adrian Păunescu reușea să te țină treaz prin poezie și cântec la televizor până la 1 noaptea. Nici o televiziune, mai ales cea de stat, nu face de două ori pe săptămână un teatru în direct. Sunt actori care mor de foame și ei pot fi plătiți din publicitate. Sunt piese grozave prin care educi publicul și îl înveți să nu se mai uite la toate vulpile și ratonii analfabeți. S-a aprins becul, gata în scenă. Ca să joci „Lecția” ce decor mare îți trebuie sau „Cadavrul Viu”? Apoi această alegere tembelă a televiziunilor generaliste la ora 20 în fiecare seară. Sunt date niște pelicule absolut ridicole și de cea mai proastă calitate cu actori mediocri. Știu, există aceste pelicule de mâna a treia în SUA și câștigă și acelea o pâine, dar nu repeți la infinit aceleași lături și ni le băgați nouă pe gât. Din anii 40’ și până în anii 70’ sunt mii de filme excepționale pe care poți să le dai spre încântarea publicului spectator. Deci, sper că se va naște o asemenea televiziune. Mă ofer de pe acum consultant fără diplomă a filmelor de la ora 20. Nu aduc audiență, că lumea nu știe decât cu ăla care îi bate pe toți și atât, dar cu timpul își schimbă percepția.

O altă problemă a televiziunilor este această uitare voită a anumitor valori. Rareori mai vezi emisiuni care să readucă în prim plan foste vedete. Păi Carson și alții îi aveau invitați mai mereu. Din această cauză artistul, fiind fragil emoțional ajunge și în depresie. Este exact ca un prezervativ care după ce ți-a folosit îl arunci. Aici vulgarul și facilul se cultivă la maxim făcând audiență pentru că acesta este nivelul nostru de educație. Dar dacă de mâine nu s-ar mai da toate aceste lături și ar începe cu ce am amintit mai sus, românul prima data nu s-ar uita, a doua oară ar sta 5 minute și apoi tot timpul că nu ar avea ce să facă. Am ținut neapărat să scriu câteva cuvinte pe această temă și urez succes noului proiect!

PS: O știre este că Adrian Sârbu își deschide o televiziune, nu că o adolescentă a primit amendă că își săruta partenerul și nu purta mască.